NERECUNOSTINTA

Goethe spunea ceva; ii dau crezare :

Ca nerecunostinta e viciul cel mai mare;

E o trasatura negativa a caracterului,

Si se asociaza cu altele, de acelasi fel, ale insului :

Un defect de personalitate,

Cu efecte nefaste pe totalitate.

Sa ajuti e un act de generozitate,

Practicat de sufletele superior formate.

Morala cere sa faci binele dezinteresat,

Sa nu astepti sa fi recompensat !

Recunostinta nu e o mita,

Ci o valoare din suflet pornita.

E o datorie morala a beneficiarului,

Adresata binefacatorului.

E cat se poate de fireasca,

Dar nu la cei cu suflete de iasca :                                   

Ei nu reusesc sa-si invinga egoismul,

Si sa practice altruismul.

Invidia, ranchiuna, rautatea,

Le afecteaza grav, la cei avari, sanatatea;        

Sufletele mari sunt echilibrate, calme si generoase,

Cele marunte sunt mereu nemultumite si artagoase :

Poti sa le dai casa, servici, bani si altele, o mie,

Caci ele chiar fac, voit, amnezie :

Uita imediat,

Tot ce le-ai dat.

Spune-mi daca esti egoist sau generos,

Si iti spun cat esti de valoros !

Recunostinta nu consta in cuvantul mieros dar ipocrit,

Ci in sufletul curat, sincer si cinstit.

Zadarnic ai vila, masina de lux, iaht, balta cu peste,

Daca nu esti perfectionat sufleteste !

Vei fi nesatisfacut, tensionat si furios mereu,

O sa ramai toata viata, sub raport spiritual, un pigmeu !

     15 iunie 2012

DIVINA CREATIE

Pe biroul meu de scris,

Sta lucrarea “Imperativus moralis”,

Cineva, cu simtul umorului,

Cum ii sta atat de bine romanului,

Spunea ca la batranete, cand ai dureri de sale,

Iti poti permite sa scrii despre normele morale;

Alaturi, e cartea cu o tema ce apartine Greciei antice :

Platoniciana “Dialoguri filosofice”.

Sunt surori gemene,

S-au nascut din spirit, nu din cremene,

Ambele in 2012 ; marca : “Editura Matrix Rom”,

Sunt izvorate din pasiunea arzatoare a unui om.

Daca fac o mica socoteala,

Ma apuca o tulburatoare ameteala,

Constat ca in acest an de gratie,

Am o varsta, implinita biologic si prin creatie :

Optzeci de ani,

Nu-i poti numara ca pe bani :

Anul e o treapta, cu bucurii si dureri, pe scara vietii,

Urcand, lasi in urma dulcea copilarie si vraja tineretii.

Multumescu-ti tie Doamne !

Cu smerenie si adanca plecaciune,

Ca mi-ai dat puterea fizica si sufleteasca,

Sa mai scriu iar in scumpa limba stramosasca;

Slefuita prin Cazanii si Letopisete,

Incarcata cu iubire, intelepciune  si frumusete;

Pastrata de preacuviosii parinti,

In Evanghelii, predici, slujbe, in ruga lor la Sfinti;

Graita curat de tarani, la horele si sezatorile lor,

Doinita din caval si voce de ciobanii stanelor;

Multumescu-ti, ca m-ai harazit sa mai beau inca o data !

Din izvorul sfant al creatiei, cu apa fermecata :

La acesti ani, multi, ai batranetii,

Cand mai am doar putina ata pe mosorelul vietii !

Nasterea celor doua lucrari e un miracol nespus,

Venit prin har divin de la Cel de Sus :

Demiurgul mi-a trimis un impuls creator,

Cu porunca : Creeaza, caci cu ajutor, iti va fi mai usor !

In adevar, subiectele mi-au aparut spontan in constiinta,

Independent de vointa;                       

Apoi, am reflectat uneori la ele, in asfintit,

Dupa care, le-am lasat, lungi perioade, la dospit :

S-au conturat mai mult in somn si vis,

La trezire aveam ceva clar si inedit, de scris;

Condeiul, parca inaripat, aluneca silentios,

De la stanga la dreapta si de sus in jos;

Scriam, in ritm alert, fara sa am un plan bine stabilit,

Dar lucrarile se inchegau, monolit,

Le vedeam crescand sub ochii mei,

Ca aluatul din postava unei femei.

Si, deodata m-am trezit,

Dupa trei luni, ca am ajuns la sfarsit.

Nu ma ajuta memoria ,

Sa reconstitui, in detalii, traiectoria,

A fost o creatie halucinanta, ce scapa logosului,

Facuta, mai mult, dupa legile subconstientului :

Parca operele nu s-ar fi nascut din cugetul meu,

Ci mi-ar fi fost daruite de Dumnezeu !

     12 iunie 2012.