DESPRE AUTOR

DESPRE AUTOR SI PUBLICATII


ION MORARU

Nascut in comuna Gusoeni,

judetul Valcea, la 10 februarie

1932 ;


Licentiat in psihologie (1960) ;


Doctor in filosofie (1973) ;


Profesor universitar(1990) ;


Presedinte al Subcomisiei de Inventica

a Academiei Romane (1992-1996) ;


Presedinte-fondator al Asociatiei Romane

de Psihologie Haologica (2000) ;


Membru al Academiei de Stiinte din

New York (1995) ;


Decan al Facultatii de Psihologie-Sociologie

si Stiinte Politice a Universitatii Hyperion (2002).




Din lucrarile publicate :


MONOGRAFII SI MANUALE BAZATE

PE CERCETARI STIINTIFICE



1. Un model epistemologic-psihologic

al creativitatii tehnice (1980), lucrare distinsa

cu Medalia de Aur H. Coanda, clasa I, (1995) ;


2. Creativitatea sociala. Introducere in

socioeuristica (1981) ;


3. Actiunea sociala si comportamentul

individual. Premise pentru elaborarea

comportamentologiei (1986) ;


4. Strategii creative transdisciplinare.

Introducere in scientoeuristica (1992),

carte onorata cu Premiul "Ion Petrovici"

al Academiei Romane (1994) ;


5. Psihologia muncii, partea a doua,

Psihologia creativitatii (1993) ;


6. Cercetarea creativitatii si creatiei

prin metoda eurigramelor (1993) ;


7. Curs de psihoinventica (1994) ;


8. Stiinta si filosofia creatiei (1995) ;


9. Introducere in psihologia

manageriala (1995) ;


10. Psihologia creativitatii, vol. 1 (1997) ;


11. Psihologiaogia creativitatii, vol. 2 (1998) ;


12. Paradigma psihologiei haologice.

Aplicatii ale teoriei haosului

in psihologie (2000) ;


13. Misterul creatiei artistice ; Michelangelo-

daimonicul (2004) ;


14. Haosul - Cosmosul si geniile creatoare.

Introducere in psihologia haologica (2005) ;


15. Psihologia haologica (2006) ;


16. Michelangelo Buonarroti. Creativitatea

si creatia (2009).




TRATATE IN COLABORARE



1. Tratat de psihologie manageriala (1997) ;


2. Tratat de creatologie (1998).





POEZII



1. Ferestre spre interior (2007) ;


2. Daimoni creatori (2009) ;


3. Poeme si catrene (2011) ;


4. Dialoguri filosofice (2012) ;


5. Imperativus moralis (2012) ;


6. Genii si celebritati in versuri (2014) ;


7. Filosofia poeziilor Haiku 100, vol. 1 (2014) ;


8. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 2 (2014) ;


9. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 3 (2014) ;


10. Poezii Haiku despre ABBA (2014) ;


11. Poezii (2014) ;


12. Versuri (2014) ;


13. Stihuri (2014) ;


14 Idei in rime (2015) ;


15. Haiku profane si biblice (2015) ;


16. Diverse si sociale (2015).

luni, 29 aprilie 2013


                 


       HAIKU 46

BIRUINTA VIETII
ASUPRA MORTII

Pastele. Oua colorate,

Rosii, verzi, galbene, incondeiate ;

Cozonac cu nuci si stafide, parfumat,

Asa bun ! cine l-o fi inventat ?

Friptura de miel la cuptor,

Cu un paharel de vinisor ;

Atmosfera placuta, de sarbatoare,

Si cadouri pentru fiecare ;

In suflete sentimente de compasiune, triste,

Pentru Isus rastignit, din motive ticluite ;

Dar si de bucurie : "Cristos a inviat !",

Apostolii l-au vazut si au confirmat.

A invins viata nepretuita,

Moartea, prin El a fost biruita !

                     30 aprilie 2013






miercuri, 24 aprilie 2013


Draga Danut,
Multumesc pentru aprecierea poemului "Emil Cioran". Ma bucur ca ti-a placut ! Observatia ta ca e mai concis decat "Roxelana" e corecta. Sunt teme cu totul diferite.Cioran nu putea fi scris in limbajul Roxelanei si nici Roxelana in limbajul poemului Cioran. Roxelana apasa pe coarda emotional-afectiva-imaginativa, iar Cioran pe coarda rational-logica-filosofica-psihologica, ce include, prin subordonare si componentele emotional-afective.Eu le iubesc pe amandoua, deopotriva. Sunt rupte din sufletul meu, incarcat de ani dar totusi suficient de viguros spre a mai produce efecte lirice. Daca cunosti suferi; daca nu cunosti tot suferi. Mai bine sa suferi prin cunoastere ! Cioran a suferit si din prea multa cunoastere Simone Boue' m-a impresionat si pe mine, ca si pe tine.Dumnezeu a facut femeia ca sa iubeasca, sa perpetueze specia si sa sufere. M-am intrebat cum ar fi supravietuit Cioran, la Paris daca norocul si intamplarea nu-i scoteau in cale pe aceasta nobila femeie, capabila de sacrificiu ? 
Toate cele bune ! Ion Moraru      24 aprilie 2013

marți, 23 aprilie 2013


                 DESPRE POEMUL "EMIL CIORAN"


                 Foarte frumoasa poezia despre Cioran.
                 Este mai concisa decat poemul “Roxelana”
                 si cred ca a atins in tuse fine tenebrele
                 acestui mare suflet chinuit.
                 Interesanta rezistenta Simonei, iubita sa …

                     Dan Florian Petre       23 aprilie 2013

vineri, 12 aprilie 2013


             EMIL CIORAN

(n. 1911, Rasinari - d. 1995, Paris)

           Portretul psihologic


Ca sa scrii ceva despre Cioran,
Trebuie sa te documentezi un an :
Operele lui din Romania,
Si atat de multe, cele din Franta,
Doar sa le frunzaresti,
Dar sa le mai si citesti !
Asa ca eu m-am documentat,
Din criza de timp, doar in rezumat :

A studiat la Bucuresti filosofia ;
Cu o bursa s-a specializat in Germania:           
A citit pe unii filosofi nemti in limba lor,
Pe care o stapanea multumitor.
A stat un timp la Bucuresti,
Unde a cunoscut spuma intelectualitatii romanesti.
Lung a fost drumul de la Bucuresti pana la Paris,
Si presarat cu obstacole de nedescris ;
“Pre'cis de de'composition” (1949), i-a dat speranta,
Inceputului de succes in Franta.

Protopopul Emilian, tatal sau l-a educat in copilarie,
Cu credinta in Dumnezeu si cu respect pentru Biblie :
Intr-o perioada, repeta in fiecare zi Decalogul,
Iar parintele ii explica, la fiecare porunca intelesul.
I-a aratat sfintii pictati in biserica din Rasinari,
Ii vorbea despre cucernicii parinti si despre martiri,
Despre Sfanta Treime ;
Si despre Sfintele Taine, sublime.

                     - 2 -

Emil asculta atent cuvantul,
Dar si-a exprimat timid gandul :
Ar fi vrut sa perceapa divinitatile,
Prin toate simturile.
Altfel, argumenta el, nu intelegea,
Tot ce i se spunea ;
“Credo ut intelligam”,  i s-a zis :
Sa crezi, ca sa intelegi ! ; asa e scris.
Toata invatatura despre lumea divina,
Si atmosfera dintr-o casa preacrestina,
Au facut din el un copil interiorizat,
Reflexiv, introspectiv, si rezervat.
A devenit un agnostic,
Nemultumit de argumentul dogmatic.

Copiii, din Emil i-au zis Umil :
Desigur, un joc verbal infantil :
Acest fapt, imediat,
L-a obsedat,
Si mereu s-a intrebat,
Daca cu adevarat,
El era un copil,
Umil ?
N-avea de unde sa stie, ca S. Boue' va spune :
“Toata viata lui a fost un sir lung de umilinte” !
E vorba, credem, despre o metafizica a umilintei :
In fata neputintei de a descifra tainele existentei.
In relatiile cu oamenii el nu era umil,
Ci demn ; era politicos, dar nu servil.
Ca a indurat umilinte, intr-o tara straina, datorate lipsurilor :
Apatrid, fara servici, fara bani, singur; e pe intelesul tuturor.
A suportat insa toate greutatile vietii cu stoicism, pe tacute ;
De nimeni stiute.

                        - 3 -
                      
Temperamental, era un coleric-nevrotil :
Hiper nervos, puternic, neechilibrat, mobil,
La el predomina, la modul absolut excitatia,
In detrimentul franei biologice, inhibitia.
Hipernervismul ii provoca frecvent crize,  
Cu efecte neplacute : “Dureri ingrozitoare”;
Nervii lui se descarcau bioelectric in cuante,
Prin discontinuitate.
Pe varful unei cuante :
(va^cu), avea o maxima luciditate ;
Sclipiri de genialitate ;
Potential imens de creativitate ;
Pe (va^cu) apareau intuitiile :   
Evrika ! Cu ele rezolva toate enigmele.
Intuitiile il vizitau numai noaptea ;
El, inarmat cu hartie si creion le pandea:
“Noapte atroce”; lucra intens pana-n zori,
Cand cadea zdrobit de atatea eforturi :
Dar cu nervii detensionati,
Si, pentru o perioada scurta, calmati.  
Nu “Scriu decat atunci cand imi vine
sa-mi trag un glont in cap”, ne spune :
Lua pana “…In accesele lui de disperare”,
Scrisul era pentru el o usurare.
Facea lungi calatorii pe jos sau cu bicicleta :
Miscarea fizica il deconecta.

Nu era optimist,
Ci pesimist;
Nu era tipul artistului,
Ci al ganditorului ;


- 4 -

Nu gandea concretul,
Ci abstractul ;
Nu era fericit,  
Ci nefericit;
Profesoara Simone Boue' ne da de stire :
“A fost atat de adanc locuit de nefericire” !
Nu era extrovertit,
Ci introvertit.
Nu era alterocentric,
Ci egocentric si,
Ne condescendent :
In “Caiete”, despre S. Boue' “Nici un cuvant” ;
Era foarte discret cu viata lui intima,
Pe care o considera drept taina de inima.
Nu era vesel in nici o imprejurare,
Ci cuprins de o “Tristete sfasietoare”.
Simone Boue' scrie ca avea umor :
Facea glume sumbre in compania prietenilor,
"Nu te plictiseai cu el niciodata" ;
Era inteligent si putin ironic in replica data.

Admira pe Hitler, elogia Capitanul (C.Z.C.), oameni rari ;
Avea complexe : pentru ca nu se putea compara cu cei tari.
Nu a fost legionar cu adeziune scrisa si cu semnatura ;
Dar a simpatizat cu miscarea legionara.

A avut succes cu temele abstracte ;
Nu cu cele concrete.
“Schimbarea la fata a Romaniei” (1936),
Printr-un salt al istoriei,
Opera cu tematica, desigur concreta :
A fost considerata o lucrare extremista.

Daca citim doar titlurile cartilor scrise in Franta,
E evidenta apropierea lui de gandirea existentialista :
Era dominat de “Sentimentul esecului existential”
Acest fapt se simtea la el si comportamental ;
                         
                          - 5 -

A fost E. Cioran ca J. P. Sartre, sau ca A. Camus ?
E greu de spus !
Dar existentialismul are mai multe nuante ;
Poate fi oare, incadrat si el in una din ele ?
Are un loc, ca o specie a genului :
Cu temele alienarii, sinuciderii, mortii, esecului ? 
Intrebarile noastre sunt autointerogatii,
Se cer analizate stiintific, fara speculatii :
Pentru o concluzie adevarata,
E nevoie de o analiza comparata,
Facuta de specialisti,
Nu de diletanti.

Emil a fost de o rara modestie :
A refuzat orice distinctie ;
Premiul Rivarol (1950), conferit la unison,  
Pentru "Pre'cis de de'composition" (1949),
L-a primit totusi ; el constituie,
Singura exceptie.
Dispretuia celebritatea,
Si gloria, cu tot ce tine de ea.
Nu accepta invitatiile la televiziune :
Pe motiv ca nu are ce spune.
Dorea sa ramana un necunoscut,
Pe strada de nimeni stiut.
A fost oprit si intrebat : Sunteti Cioran ?
A raspuns : “Nu !” ; el e un om sarman.
Altadata, find bolnav : Sunteti Cioran ?
“Am fost !”;  pana acum un an.
A murit :
Fara sa stie ca geniul lui a fost descoperit si pretuit.
L-a plans S. Boue', partenera lui de-o viata ;
Desi i-a provocat “Nenumarate accese de revolta” !


Ion Moraru 

                                                    8 aprilie 2013



                              
                                 - 6 - 
                               

    Bibliografie  

1. Simone Boue', “Viata mea cu Cioran”,
    Interviu, Paris, 1996, tradus in limba romana.
    Toate citatele intre ghilimele sunt din aceasta lucrare ;

2. Lucian Boia, Capcanele istoriei.
    Elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1950,
    editia a II-a, Bucuresti, Editura Humanitas, 2012 ;

3. Emil Cioran, Wikipedia, enciclopedia libera, Internet ;

4. Emil Cioran, Pre'cis de de'composition, Paris, Gallimard,
     1949 ;

5. Ion Moraru, Stiinta si filosofia creatiei, Bucuresti,
    Editura Didactica si Pedagogica, 1995.