RUGA
Ma cheama iar si iar comuna Gusoeni,
Ca sa-i revad pe dragii mei consateni :
Sa discut diverse, cu intelectualii satului ;
Si cu taranii, despre munca si productia vinului.
Voiam sa-i spun : “Parinte, sarut a sf. t. mana”,
Celui ce ne preda la scoala religia strabuna,
Si ne canta uneori melodii duioase,
Cu o voce subtire, dintre cele mai melodioase ;
Noi ascultam uimiti de placere,
Si il rugam sa ne mai cante, in continuare ;
Fara sa ne refuze, imediat,
Parintele se pornea iar pe cantat,
Il ascultam si la slujba, Duminica,
Cat de interesant explica ;
Tinea predici vorbite si cantate,
Cu pilde morale din viata satului luate.
Ii indemna pe enoriasi, prin explicatii adanci,
Sa respecte cele 10 porunci.
Mama il vizita acasa cate odata,
Cand primea de la tata recomandata :
Parinte, nu va fie cu suparare !
Ce spune, barbatul meu, in scrisoare ?
O citea rar si accentuat,
Nu se arata deranjat.
Discuta si politica cu fruntasii partidei liberale,
Il enervau argumentele lor superficiale :
Se rosa la fata, ridica tonul,
Ii ameninta, in cele din urma, cu bastonul !
As fi vrut sa vorbesc si cu dl. invatator,
Cel atat de intreprinzator,
Care a construit, in scurt timp un nou local,
- 2 -
Pentru invatamantul gimnazial.
Era cand la scoala, cand pe ogor,
Cand pe santier, in mijlocul lucratorilor.
Copiii lui imi imprumutau, saptamanal,
Revista cu “Legenda Nibelungilor”, serial.
Voiam sa-l vad si pe infocatul liberal,
Care a fost de mai multe ori primar, ales legal.
In campania alegerilor,
Imi dadea 2 bani ca sa rup afisele legionarilor,
O faceam cu mare frica,
Fara sa stie nici a mea mamica,
Ca de ma prindeau,
“De piele ma jupuiau” ; asa amenintau !
Cu cei 2 banuti cumparam halva si alvita,
De la pravalia lui Mitrita.
Am asistat de pe marginea drumului,
La intrunirea lor din curtea vecinului,
Toti in camasi verzi, cantau, iarna pe ger :
“Garda, Capitanul si Arhanghelul din Cer”.
Era un spectacol ; lumea se strangea,
Nu se mai vazuse pe aici ceva asemenea ;
La 8 ani eu nu intelegeam din cantec vorbaria,
Dar, in schimb, imi placea melodia.
Am vizitat si cimitirul satului,.
Asezat la jumatatea dealului ;
Am vazut, chiar de la intrare,
O cruce din marmura, ceva mai mare,
Pe ea scria cu litere aurite :
Victor Diaconu, preotul-parinte,
Trecut la cele sfinte,
Pentru eternitate !
- 3 -
Ceva mai la o parte,
Pe alta alee, la jumatate,
O cruce din piatra,
Era inscriptionata :
Aici se odihneste fostul,
Ion Mija, invatatorul,
Cel neobosit ;
Care toata viata a trudit :
A planuit,
Si a construit ;
Sa-i fie somnul dulce,
In pace !
Pe a treia alee, chiar la rascruce ;
Din fier, o alta cruce,
Pe care era scris : aici se afla, pe vecie,
Ramasitele lui Moculescu zis Greceanu, Ilie,
Fost de trei ori primar,
Bun gospodar,
Fruntas liberal,
In sat fara egal :
Las voua cuvant, de pe patul de moarte,
Sa ma continuati, pe mai departe !
Asadar, pe cei trei, ce i-am stimat si iubit,
Si cu care as fi dorit,
Sa stau cu dansii la vorbit,
In cimitir i-am gasit.
Am ingenunchiat,
Si pentru sufletele lor m-am rugat :
Sa le fie purificate,
Si iertate de pacate !
Ion Moraru
13 mai 2013