DESPRE AUTOR

DESPRE AUTOR SI PUBLICATII


ION MORARU

Nascut in comuna Gusoeni,

judetul Valcea, la 10 februarie

1932 ;


Licentiat in psihologie (1960) ;


Doctor in filosofie (1973) ;


Profesor universitar(1990) ;


Presedinte al Subcomisiei de Inventica

a Academiei Romane (1992-1996) ;


Presedinte-fondator al Asociatiei Romane

de Psihologie Haologica (2000) ;


Membru al Academiei de Stiinte din

New York (1995) ;


Decan al Facultatii de Psihologie-Sociologie

si Stiinte Politice a Universitatii Hyperion (2002).




Din lucrarile publicate :


MONOGRAFII SI MANUALE BAZATE

PE CERCETARI STIINTIFICE



1. Un model epistemologic-psihologic

al creativitatii tehnice (1980), lucrare distinsa

cu Medalia de Aur H. Coanda, clasa I, (1995) ;


2. Creativitatea sociala. Introducere in

socioeuristica (1981) ;


3. Actiunea sociala si comportamentul

individual. Premise pentru elaborarea

comportamentologiei (1986) ;


4. Strategii creative transdisciplinare.

Introducere in scientoeuristica (1992),

carte onorata cu Premiul "Ion Petrovici"

al Academiei Romane (1994) ;


5. Psihologia muncii, partea a doua,

Psihologia creativitatii (1993) ;


6. Cercetarea creativitatii si creatiei

prin metoda eurigramelor (1993) ;


7. Curs de psihoinventica (1994) ;


8. Stiinta si filosofia creatiei (1995) ;


9. Introducere in psihologia

manageriala (1995) ;


10. Psihologia creativitatii, vol. 1 (1997) ;


11. Psihologiaogia creativitatii, vol. 2 (1998) ;


12. Paradigma psihologiei haologice.

Aplicatii ale teoriei haosului

in psihologie (2000) ;


13. Misterul creatiei artistice ; Michelangelo-

daimonicul (2004) ;


14. Haosul - Cosmosul si geniile creatoare.

Introducere in psihologia haologica (2005) ;


15. Psihologia haologica (2006) ;


16. Michelangelo Buonarroti. Creativitatea

si creatia (2009).




TRATATE IN COLABORARE



1. Tratat de psihologie manageriala (1997) ;


2. Tratat de creatologie (1998).





POEZII



1. Ferestre spre interior (2007) ;


2. Daimoni creatori (2009) ;


3. Poeme si catrene (2011) ;


4. Dialoguri filosofice (2012) ;


5. Imperativus moralis (2012) ;


6. Genii si celebritati in versuri (2014) ;


7. Filosofia poeziilor Haiku 100, vol. 1 (2014) ;


8. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 2 (2014) ;


9. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 3 (2014) ;


10. Poezii Haiku despre ABBA (2014) ;


11. Poezii (2014) ;


12. Versuri (2014) ;


13. Stihuri (2014) ;


14 Idei in rime (2015) ;


15. Haiku profane si biblice (2015) ;


16. Diverse si sociale (2015).

miercuri, 16 mai 2012

CUPRINS


                     CUPRINS



   1. Amici vitia si feras facis tua, 4
   2. Audiatur et altera pars, 6
   3. Citius, altius, fortius, 7
   4. Continentia sui maximum imperium est, 10
   5. Credo, quia absurdum, 13
   6. Ede ut vivas, non vive ut edas, 15
   7. Errare humanum est, perseverare diabolicum, 16
   8. Fugi irreparabile tempus, 18
   9. Gnothi seauton, 19
      10. L’home est un roseau pensant, 21
 11. Honeste vivas, 22
 12. Ignoscito alteri, numquam tibi, 23
 13. Malus ipse fiet qui convivet cum malis, 24
 14. Mensura imperium moralis est, 26
 15. Naturae non imperatur nisi parendo, 28
 16. Non multa sed multum, 30
 17. Nulla dies sine linea, 31
 18. Summa voluptas non in dire caro, sed est in te ipso.
       Quaere tu pulmentaria sudando, 33
 19. Le travail eloigne de nous trois grands maux :
       L’ennui, le vice, et le besoin, 34
 20. Verba volant, scripta manent, 36
       Anexa, 41

miercuri, 25 aprilie 2012

                 PROF. UNIV. DR. ION MORARU








                                  STIHURI

                                    
                                            4      
                                           

                       
                 DIALOGURI FILOSOFICE
                                             

                                  
                                 1932 - 2012        










                             
                                  MATRIX ROM
                                BUCURESTI 2012

DATE SUCCINTE DESPRE AUTOR SI ACTIVITATEA SA

Ion Moraru (in texte, Anonimus), nascut in comuna Gusoeni, judetul Valcea, la 10 februarie 1932; Absolvent al Facultatii de Filosofie; licentiat in psihologie (1960);
Doctor in filosofie (1973);
Profesor universitar (1990);
Membru al Centrului Superior de Logica si Stiinte Comparate, Bologna, Italia (1972);
Vicepresedinte al Filialei din Romania a Asociatiei Stiintifice Internationale “Euristica” (1991), fondata in Rusia;
Presedinte al Subcomisiei de Inventica a Academiei Romane (1992-1996);
Director si Cercetator stiintific principal 1 (C.P. 1) al Filialei din Bucuresti a Institutului National de Inventica, cu sediul la Iasi (1992-2000);
Membru al Academiei de Stiinte din New York (1995);
Decan al Facultatii de Psihologie-Sociologie si Stiinte Politice a Universitatii Hyperion, din Bucuresti (2002);
Presedinte-fondator al Asociatiei Romane de Psihologie Haologica
(2003 si in prezent);


Din lucrarile publicate (selectie) :

1.    Un model epistemologic-psihologic al creativitatii tehnice    (1980), lucrare distinsa cu Medalia de aur H. Coanda, clasa I;
2.    Creativitatea sociala. Introducere in socioeuristica (1981);
3.    Strategii creative transdisciplinare. Introducere in scientoeuristica (1992), carte onorata cu Premiul “Ion Petrovici” al Academiei Romane (1994);
4.    Curs de psihoinventica (1994);
5.    Stiinta si filosofia creatiei (1995);
      6.    Tratat de Psihologie manageriala, in colaborare (1997);
7.    Tratat de creatologie, in colaborare (1998), lucrare premiata cu 3 "Diplome de Excelenta" la Expozitiile de carte : :Eforie, 1998; Arad, 1999; Deva, 1999.
8.    Psihologia creativitatii, vol. 1 (1997),
         (lucrare pusa de cineva (?) integral pe Internet; multumesc !);
     9. Psihologia creativitatii, vol. 2 (1998);
   10. Paradigma psihologiei haologice;
         Aplicatii ale teoriei haosului in psihologie (2000);
   11. Misterul creatiei artistice; Michelangelo-daimonicul (2004);
   12. Psihologia haologica; Personalitatea cosmica (2006);
   13. Stihuri, 1, Ferestre spre interior (2007);
   14. Stihuri, 2, Daimoni creatori (2009);
   15. Stihuri, 3, Poeme si catrene (2011);
   16. Stihuri, 4, Dialoguri filosofice (2012);
   17. Michelangelo Buonarroti; Creativitatea si creatia  (2009).
         CUVANT PENTRU CITITORI  
         IUBITI CITITORI !
   Supun atentiei dumneavoastra cele 12 eseuri filosofice, scrise in dialog animat, intre : Socrate, Platon, Aristotel, Cicero, Stella Petecel si Anonimus (I.M.). El se realizeaza cu doi, trei si chiar patru interlocutori. Accesibile tuturor, temele in disputa apartin filosofiei sociale si a umanului; Ele sunt : importante pentru intelegerea vietii cetatii; deosebit de utile cunoasterii de sine; indispensabile formarii virtutilor; necesare instituirii moralitatii; implicate profund in edificarea culturii filosofice autentice.
   Stihurile au fost scrise in decembrie 2011 si ianuarie 2012. Binecuvantez inspiratia mea, ca mi-a oferit subiecte atat de generoase : valoroase, interesante si frumoase. Este un privilegiu sa poti dialoga cu titanii filosofiei antice greco-romane despre : stat, politica, lege, intelepciune, dragoste, fericire, prietenie, suflet etc. Fara a dauna continutului, am adaugat si am omis, cate ceva, intentionat, in favoarea rimei, ca ea sa curga cat mai armonios.
Sper ca aceste poeme sa aiba un ecou rodnic in spiritualitatea domniilor voastre !              Autorul               1 martie 2012


             CUPRINS
     

1.    Statul, 4

2.    Conducatorul, 7

3.    Politica, 10

4.    Adevarul si falsul la unii politicieni, 12

5.    Legea, 15

6.    Virtutile si viciile, 17

     7.     Intelepciunea, 19

     8 . Dragostea, 22

     9.  Fericirea, 25

   10.  Prietenia, 28

   11.  Binele si raul, 32

   12.  Sufletul, 34 

marți, 17 aprilie 2012

O LUME TOT MAI BOLNAVA

           DEFINITII SI CAUZE ALE AGRESIVITATII
                          
     Lumea,  in care traim, e din ce in ce mai agresiva. Cresterea demografica, micsorarea spatiului vital si scaderea resurselor alimentare, contribuie si ele la cresterea agresivitatii. Spatiul de locuit devine tot mai scump si mai inaccesibil paturilor sarace: a aparut “Omul strazii”; “Copilul strazii”. Strada e spatiul lor locativ. In timp ce, privilegiatii vremii, se lafaiesc in vile somptuoase !  Alte inegalitati sociale, cum ar fi polarizarea: la un pol bogatia; la altul saracia, cu o patura de mijloc firava economic. Toate acestea, ce tin de CALITATEA VIETII, vor mari agresivitatea, vor face din om, tot mai mult, un "homo agresivus"; relatiile dintre oameni vor deveni tot mai tensionale si mai conflictuale. Vor creste afectiunile psihice: anxietatea, angoasa, depresia, frustrarea, pesimismul, apatia, tentativele de sinucidere etc.
      Dar ce este agresivitatea si care sunt cauzele ei ?   Agresivitatea e definita uneori drept comportament destructiv si violent (P. P. Neveanu, 1978, p. 34); Unii autori concep agresivitatea ca rezultat al frustrarii (W. Scott, J. Dollard, 1939); Stilul autoritar si primitiv in educatie, genereaza agresivitate (R. Seors) Grupurile conduse autoritar, cand se elibereaza de sub tutela, devin agresive (R. White, 1939); Agresivitatea crescuta, de dupa Revolutia din 1989, se explica si prin acest fenomen: grupurile, conduse dictatorial, dupa eliberare, in libertate, si-au defulat haotic energiile, indelung refulate, devenind, prin exces energetic, nedirectionat constructiv, agresive; Periferiile oraselor, locuite de oameni defavorizati material, genereaza si promoveaza agresivitatea (A. Storr, 1969); Agresivitatea e conceputa drept tendinta de a ataca (N. Sillamy, 1996); Orice comportament orientat intentionat spre a aduce prejudicii unei anumite personae e considerat agresiv (R. A. Baron, 1977);  Agresivitatea e cauzata de o mutatie genetica (C. Maximilian, L. Poenaru, M. Bembea, 1996, p. 300);
Tendinta de a face rau altuia e considerata agresivitate (J. Laplanche, J. B. Pontalis, 1994, p. 34); Se scrie despre “pulsiuni agresive” (A. Adler, 1908); Agresivitatea e o consecinta a efectului refulat (K. Homey, 1998, p. 52); Impulsurile sexuale, cat si abstinenta sexuala, genereaza agresivitate (W. Reich, 1955, p. 169-170); Un autor scrie despre tendintele destructive la om si despre placerea lui de a practica agresivitatea (E. Fromm, 1983, p. 326); Se face o clasificare a tipurilor de agresivitate (N. Mitrofan, 1996, p. 429); Agresivitatea e o urmare a lipsei stapanirii de sine (K. Leonhardt, 1972, p. 95-98); Agresivitatea e asimilata cu anomia (de la gr. a = fara; nemos = lege; adica fara lege, sau impotriva legii), conceputa ca dezordine sociala (E. Durkheim, 1983); Comportamentul agresiv cit si cel pacifist se invata prin educatie (I. Eibl-Eibesfeldt, 1995, p. 149-151); Agresivitatea, comportamentul deviant sunt rezultatele subculturii (S. Radulescu, 1998, p. 129); Rasturnarea sistemului de valori genereaza un comportament agresiv-deviant crescut (R. Rascanu, 1997, p. 237-240); Iarasi, o situatie specifica tarii noastre, de dupa Revolutia din 1989; Teoria “Conflictului social” explica agresivitatea prin inegalitatea sociala (R. Quinney); (I. Moraru, A. Antonescu, 2002, p. 22-38); Agresivitatea e generata si de configuratia astrelor (I. Moraru, 2006, p. 69-75).
     Biserica, credinta, mai ales prin asimilarea Decalogului de catre credinciosi, pot face foarte mult, pentru ameliorarea situatiei, impreuna cu moralitatea laica..Cum sa transformam "homo agresivus" in "homo culturalis" sau in “homo religiosus” ? Cultura, inclusiv cea religioasa, este antidotul la relele din prezent si viitor. Omul incult, ignorantul e dominat de instinctele sale ancestrale agresive. Cum sa facem sa fie dominat de ratiune, religiozitate, moralitate laica si crestina, de cultura ? Se cere un nou Platon, un
nou Pericle din Antichitatea greaca; un Tertullian (fondator de
religie); un Sf. Augustin (episcop si filosof); un Toma de Aquino
(teolog si filosof); o noua Renastere, asemanatoare celei italiene si un nou Lorenzo Magnificul al lumii contemporane; O noua echipa de enciclopedisti, ca in Franta : un Voltaire, Diderot, Rousseau. Un nou Goethe si un nou curent “Sturm und Drang”, ca in Germania;  Noi epoci luminoase ca acelea de sub domniile lui Stefan cel Mare,  Neagoe Basarab si Constantin Brancoveanu. Luminile, luminile, luminile, stiintei si culturii, pot ameliora situatia.! Dar in ce directie merg lucrurile in lume ? Am impresia ca se misca in sens invers decat ar trebui ! Scoala, principalul izvor de cultura si civilizatie, de formare a unei personalitati armonioase si pacifiste, se afla, la noi, intr-o mare criza: absenteismul, abandonul scolar, cresterea agresivitatii in scoli, subfinantarea, incat multe scoli au ajuns o ruina, lipsa combustibilului in sezonul rece, salariile de mizerie ale cadrelor didactice, scaderea interesului generatiei tinere pentru carte; inlocuirea cartii cu internetul etc., sunt semnale ale crizei. Institutiile culturale (biblioteci, camine, cinematografe), cate au mai ramas, sunt in mare suferinta. Sa nu mai vorbim de faptul ca generatia tanara e inclinata preponderent spre distractie si sex, decat spre munca si cultura !
     CU CAT CALITATEA VIETII, CULTURA SI STIINTA DE CARTE SCAD, CU ATAT AGRESIVITATEA CRESTE. E o relatie legica, atat de evidenta, incat nu mai trebuie demonstrata. Exista totusi o limita a cresterii agresivitatii sociale, dincolo de care societatea se transforma in haos.
     Pe cand o miscare sociala-culturala, poate sub denumirea  “Cultura in colectivitati”, care sa atraga majoritatea intelectualilor (laici si teologi), spre a elabora si aplica, un Program complex de formare culturala-pacifista a indivizilor si grupurilor, cu o sustinere temeinica a guvernului, MAI ALES, IN CEEA CE PRIVESTE, IMBUNATATIREA CALITATII VIETII ?
     Situatia e in mana guvernantilor. Ei pot s-o amelioreze !; Dar, mai intai, trebuie sa devina constienti de acest imens pericol – cresterea alarmanta a agresivitatii individuale si sociale !
                5 aprilie 2012

duminică, 18 martie 2012

AMICI VITIA SI FERAS FACIS TUA

De ingadui defectele prietenului,
Le faci ale tale, fara voia lui.
Prietenia inseamna reciproca iubire,
Asa e construita a omului fire.
Ea pe sentiment se bazeaza,
Fara el prietenia nu se sudeaza.
Exista si prietenie din interes,
Dar ea nu rezista in timp, bineinteles.
Dragostea si prietenia sunt doua sentimente,
Care-i apropie pe oameni, nu-i invrajbeste.
Desigur, fiecare om isi are virtutile si viciile lui,
La fel e si in cazul prietenului.
Chiar in cazul prieteniilor perfecte,
Nu exista prieten fara defecte.
Ori cat ai cauta prieten pur,
Nu exista om fara cusur.
Si atunci ce facem, renuntam la prietenie ?
Fara ea viata ar parea pustie !
Fara prieteni si prietenie,
Intre oameni ar exista mai multa dusmanie.
Marea arta consta in a accepta prietenul cu defecte,
Fara sa le faci sa fie si ale tale,
Se stie ca intre oameni, chiar si intre animale,
Functioneaza conduita de imitatie, pusa de natura la cale.
Ea se realizeaza si intre prieteni, involuntar,
Transferandu-si reciproc, calitati si defecte, fara sa aiba habar.
Asadar, exista un risc foarte mare,
Sa asimilezi defectele prietenului, fara incetare.
Atunci ce e de facut ?
Ca sa evitam acest rau, inca de la inceput ?
Mai intai sa constientizam fenomenul de imitatie,
Si sa ne opunem lui prin orice strategie :
Sa apelam la vointa,
Si sa respingem defectele prietenului, cu buna stiinta.
Apoi, sa avem o atitudine critica,
Fata de orice abatere a lui de la etica.
Sa-i explicam cu tact si rabdare,
Ce anume defecte are.
Si de ce e necesar ca la ele sa renunte :
Spre a progresa, in multe privinte.
Pe vrute, pe nevrute,
Defectul e o nonvirtute :
Si te conduce din rau in mai rau,
In detrimental tau !
Sa-i spui ca la omul superior,
Prevaleaza virtutile, provenite din interior,
Iar la omul inferior,
Prevaleza viciile si tot ce e daunator.
Daca dupa toata aceasta insistenta,
Facuta cu perseverenta,
Nu ai obtinut nici un spor,
E descurajator :
Nu-ti ramane altceva de facut,
Decat sa abandonezi prietenul si s-o iei de la inceput :
Sa cauti un prieten mai virtuos.
Ca sa-ti fie, spiritual, de folos !
     6 martie 2012

AUDIATUR ET ALTERA PARS

Sa asculti si partea cealalta !
Este o cerinta pe deplin justificata.
Nefiind jurist, eu nu stiu bine,
Acest principiu cui anume apartine ?
Unii il atribuie lui Seneca; sper sa nu vorbesc in van;
Altii cred ca e mai vechi decat Dreptul Roman.
Oricum, o minte inteligenta l-a nascocit,
Sau, poate, ca din practica juridica a reiesit.
Parca s-a nascut din capul lui Zeus,
Perfect, complet, fara ceva in minus sau in plus.
Imi dau seama ca fara acest adaos,
Justitia nu ar putea functiona cu succes !
Ascultand numai o parte,
Depozitia e incarcata de subiectivitate,
Audiind si cealalta parte, in antiteza,
Depozitia prima se echilibreaza.
Putinul subiectivism, ce a mai ramas, nu are spor,
Caci va fi eliminat de judecator.
Acest principiu nu e valabil doar in justitie,
Ci si in viata de toate zilele.
Oricand ai de-a face cu o pricina,
Asculta si partea cealalta.
Asa se practica dreptatea,
Si se elimina strambatatea.
Acest principiu apartine oare lui Moise ?
Dat de Dumnezeu prin Table !
     10 martie 2012