DESPRE AUTOR

DESPRE AUTOR SI PUBLICATII


ION MORARU

Nascut in comuna Gusoeni,

judetul Valcea, la 10 februarie

1932 ;


Licentiat in psihologie (1960) ;


Doctor in filosofie (1973) ;


Profesor universitar(1990) ;


Presedinte al Subcomisiei de Inventica

a Academiei Romane (1992-1996) ;


Presedinte-fondator al Asociatiei Romane

de Psihologie Haologica (2000) ;


Membru al Academiei de Stiinte din

New York (1995) ;


Decan al Facultatii de Psihologie-Sociologie

si Stiinte Politice a Universitatii Hyperion (2002).




Din lucrarile publicate :


MONOGRAFII SI MANUALE BAZATE

PE CERCETARI STIINTIFICE



1. Un model epistemologic-psihologic

al creativitatii tehnice (1980), lucrare distinsa

cu Medalia de Aur H. Coanda, clasa I, (1995) ;


2. Creativitatea sociala. Introducere in

socioeuristica (1981) ;


3. Actiunea sociala si comportamentul

individual. Premise pentru elaborarea

comportamentologiei (1986) ;


4. Strategii creative transdisciplinare.

Introducere in scientoeuristica (1992),

carte onorata cu Premiul "Ion Petrovici"

al Academiei Romane (1994) ;


5. Psihologia muncii, partea a doua,

Psihologia creativitatii (1993) ;


6. Cercetarea creativitatii si creatiei

prin metoda eurigramelor (1993) ;


7. Curs de psihoinventica (1994) ;


8. Stiinta si filosofia creatiei (1995) ;


9. Introducere in psihologia

manageriala (1995) ;


10. Psihologia creativitatii, vol. 1 (1997) ;


11. Psihologiaogia creativitatii, vol. 2 (1998) ;


12. Paradigma psihologiei haologice.

Aplicatii ale teoriei haosului

in psihologie (2000) ;


13. Misterul creatiei artistice ; Michelangelo-

daimonicul (2004) ;


14. Haosul - Cosmosul si geniile creatoare.

Introducere in psihologia haologica (2005) ;


15. Psihologia haologica (2006) ;


16. Michelangelo Buonarroti. Creativitatea

si creatia (2009).




TRATATE IN COLABORARE



1. Tratat de psihologie manageriala (1997) ;


2. Tratat de creatologie (1998).





POEZII



1. Ferestre spre interior (2007) ;


2. Daimoni creatori (2009) ;


3. Poeme si catrene (2011) ;


4. Dialoguri filosofice (2012) ;


5. Imperativus moralis (2012) ;


6. Genii si celebritati in versuri (2014) ;


7. Filosofia poeziilor Haiku 100, vol. 1 (2014) ;


8. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 2 (2014) ;


9. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 3 (2014) ;


10. Poezii Haiku despre ABBA (2014) ;


11. Poezii (2014) ;


12. Versuri (2014) ;


13. Stihuri (2014) ;


14 Idei in rime (2015) ;


15. Haiku profane si biblice (2015) ;


16. Diverse si sociale (2015).

luni, 3 septembrie 2012


                          FLOAREA ALBA DE CIRES

                          A venit din indepartata zare,
                          Tocmai din Tara Soarelui Rasare,
                          Sa cunoasca Romania,
                          Frumusetile ei si istoria.
                          Poate ca un Ghid turistic a citit,
                          Si a fost apoi de neoprit.
                          A intervenit si un Proiect AIESEC :
                          Era membra; o incanta un inceput didactic.
                          Asadar, nu mergea doar in excursie,
                          Avea si o importanta misie :
                          Sefii asociatiei din Japonia,
                          I-au propus sa mearga in Romania.
                          A umplut rucsacul si o geanta,
                          Cu lucrurile de trebuinta imediata :
                          A luat hartie pentru insemnari;
                          Mici cadouri pentru locuitori;
                          Harti pentru orientare;
                          Pliante si dictionare;
                          Imbracaminte potrivita,
                          Pentru racoare si arsita;
                          Palaria pictata, din paie de orez;
                          Ca sa impresioneze pe oricare amorez.
                          S-a imbracat cu fustita,
                          Si bluzita;
                          Peste, si-a pus un hanorac,
                          Din tesatura de bumbac;
                          Sandale in picioare,
                          Ca sa-i fie usoare.
                          Si-a plecat, pe innoptate,
                          Impinsa de curiozitate :
                          La revedere mama, tata,
                          Ma voi intoarce de indata.

                                     - 2 -
                                             
                          Te imbratisez frate,
                          Ma voi gandi la tine, de departe.
                                           
                                               II
                                 
                          Mama i-a spus : sa ai grija de tine;
                          Te increzi prea mult in oameni si nu e bine;
                          Sa fii atenta !
                          Precauta si vigilenta;
                          Sa nu te hazardezi !
                          Sa nu iei drept realitate tot ce visezi !
                          Sa gandesti inainte de actiune !
                          Asa cerea Codul Bushido, de intelepciune.
                          Ma voi ruga lui Buddha, seara si dimineata,
                          Sa-ti protejeze viata.
                          Mama, prea mult ma dadacesti,
                          Te rog sa ma privesti!
                          M-am facut mare,
                          Stiu sa fiu prevazatoare.

                                          III

                          Studenta in anul II, Masuno Yurika-san,
                          De 20 de ani; cea mai frumoasa fata din an,
                          Micuta, gratioasa, finuta, talentata,
                          Cu o voce de soprana, cultivata :
                          Stia sa cante din gura, sa danseze,
                          Colegii sa si-i distreze.
                          Canta intr-o orchestra, la vioara;
                          Si exersa in fiecare seara.
                          Invatase din "Cartea unei gheise",
                          Care sunt normele nepermise si permise;
                          La facultate era harnica,
                                          - 3 -
                                       
                          Cu cei nevoiasi, darnica.
                          Am vazut poza ei la televizor,
                           E si mai revoltator,
                          Cum o asemenea gingasa floare ?
                          A fost lasata, de un criminal, fara suflare !


                                           IV

                          A luat, in stare de angoasa, avionul spre Bucuresti,
                          Calatoria a fost ca-n povesti,
                          A facut la vama Otopeni formalitatile,
                          Si isi consulta, pe aeroport, hartile.
                          La un moment dat,
                          Fara sa vrea a observat,
                          Ca un individ o privea tot mai atent,
                          Si-i facea semne permanent.
                          A crezut ca e un sofer,
                          Care cauta pasager :
                          A inceput sa roteasca un volan inchipuit,
                          Insemnand ca-i procura taxiul dorit.
                          Fara sa se grabeasca,
                          A stat, dupa sfaturile mamei, sa gandeasca :
                          De un automobil chiar nevoie avea,
                          S-o duca la gara pentru a lua trenul spre Craiova.
                          Dar mai intai, voia informatii turistice detaliate,
                          In legatura cu obiectivele preferate :

                                               V

                          Dorea sa vada, in Moldova, manastirile,
                          Dar si Delta, cu toate frumusetile.

                                             - 4 -

                          In Ardeal, bisericile inalte din lemn :
                          Sa auda slujba din ele; ceva solemn !
                          Portile maramuresene sculptate,
                          Si velintele maiestrit tesute.
                          A auzit de Cimitirul Vesel din Sapanta,
                          Si i s-a accentuat dorinta,
                          Sa observe cum arata veselia,
                          Uunde ar trebui sa fie tristetea si melancolia ?
                          I s-a spus despre Palatul Parlamentului,
                          Ca e comparabil doar cu cladirea Pentagonului,
                          Isi propusese sa-l viziteze,
                          Si sa-l fotografieze.
                          A citit ca Bucurestiului i s-a zis "Micul Paris",
                          Ca e, cu adevarat, ceva de vis;
                          Trebuia mai intai sa-l vada,
                          Ca apoi sa creada sau sa nu creada.
                          Dorea sa cunoasca direct poporul roman :
                          Aflase ca e harnic, ospitalier si bun.
                          Audiase despre Dracula un curs, acum un an :
                          Intentiona sa vada resedinta lui, Castelul Bran.
                          Pe harta ei se afla, intr-un splendid decor :
                          Castelul Huniazilor.
                          Si Biserica Neagra era pe pliante,
                          Tinea s-o vada, chiar in prima parte.
                          In agenda ei figura,
                          Sa mearga si la Sighisoara.
                          De Transfagarasan a auzit,
                          Se vorbea in Japonia, ca despre un adevarat mit.
                          Dar inainte ca toate aceste obiective sa fi vizitat,
                          Va merge, mai intai, la Craiova pentru profesorat :
                          Urma sa predea japoneza la un liceu,
                          N-avea experienta si se temea ca-i va fi greu !

                                         - 5 -

                                           
                                          VI

                          Kami cel rau i-a soptit,
                          Sa accepte oferta ce i s-a ivit.
                          A facut-o cu indoiala,
                          Dar au cazut repede la invoiala :
                          El ii procura  un taxiu,
                          Imediat, cat nu era prea tarziu,
                          Si la bagaje s-a oferit s-o ajute,
                          La un pret pe negociate.
                          Au plecat impreuna spre statia de taxi,
                          Nu era greu o masina de-a gasi :
                          Stateau la rand, erau zeci,
                          Aveai posibilitatea sa-ti alegi.
                          A apelat la prima,
                          Soferul il cunostea :
                          Ii mai procurase clienti,
                          Uneori, chiar multi.
                          A poftit in masina clienta,
                          Dar a urcat si individul linga ea.
                          Nu avea nici un drept,
                          A fost un impertinent.
                          Fata trebuia sa protesteze,
                          Soferului sa i se adreseze.
                          Dar n-a facut,
                          Si a gresit.
                          In loc sa-i ceara sa mearga la Bucuresti,
                          Individul a directionat masina spre Ploiesti.
                          La un moment dat, nu prea tarziu,
                          A cerut sa opreasca, intr-o statie de maxitaxiu,
                          La marginea unei paduri,
                          Se vedeau copacii in faruri.
                                  - 6 -

                            Au coborat,
                            Fata iarasi a gresit,
                            Nu trebuia sa coboare de indata,
                            In taxiu era mai protejata.
                            Dupa ce a intors masina,
                            Soferul si-a aruncat privirea :
                            I-a vazut, pe amandoi, parca in tandrete,
                            Mergand spre padure, in noapte.
                            Aceasta a fost greseala fetei, fatala,
                            Facuta fara o minima chibzuiala.
                            In padure, individul, ce paruse politicos,
                            I-a poruncit aspru sa stea jos.
                            Pe spate a trantit-o, dintr-o data,
                            Violand-o, in fel si fel, ca o fiara turbata;
                            Dupa aceea, i-a pus la gat mainile,
                            Si a sugrumat-o, luandu-i zilele !
                            A aruncat-o apoi intr-o parte,
                            Si a acoperit-o cu frunze uscate.
                         
                                                   VII
                                                                 
                          Micuta` floare, o credinta veche din Japonia,
                          Spune ca dupa 40 de zile vei reinvia :
                          Te vei reintrupa poate intr-un samurai puternic,
                          Si-l vei pedepsi pe acest criminal nemernic :
                          Cu o lovitura de sabie ii vei separa de corp, capul :
                          Partea care a planuit raul;
                          Il vei aseza intr-o teapa, pe o culme;
                          Ca toti sa-l vada, sa-l scuipe si sa-l blesteme :                                                                                            
                          O, tu, animalule cu chip de om, pui de catea !
                          Cum de nu ti-a fost mila de ea ?
                          Ne-ai facut tara de ras,
                          Jivina nenorocita, demna de plans.
                                                 - 7 -
                                 
                          Romanii nu sunt ucigasi; tu nu mai esti roman :
                          Ci o lifta spurcata, de pagan;
                          Ai merita sa fii spanzurat,
                          De-o creanga a copacului sub care ai intinat,
                          Demnitatea, cinstea si omenia romanilor;
                          Sa fii blestemat in vecii vecilor,
                          Sa arzi in focurile iadului,
                          Pana la infinitul infinitului.


                                             VIII
                                               
                          L-am vazut la t.v. cand il dadeau din duba jos,
                          Nicolae Vlad e un tip scund si negricios,
                          Are 26 de ani; purta un maieu de mizerie,
                          Politistii spuneau ca e suspect de crime in serie.
                          Nu se poate afirma ca n-a avut discernamant,
                          Caci totul a fost premeditat, cu gand si cuvant.
                          Acest hot, criminal si violator,
                          I-a furat pana si bikinii bietei fete, dupa omor.
                                           
                                               IX

                          Iata, asa s-au spulberat visurile ambitioase,
                          Ale unei studente japoneze, tinere si frumoase :
                          In padurea Magura, de la Otopeni,
                          Omorata si aruncata in niste buruieni :
                          Floarea alba de cires s-a scuturat, petala cu petala;
                          Lovita de o mana criminala.
                          Cat de dura a fost Karma ei !
                          O zei; o zei; o zei !

                                  21 august 2012      

                       


                     
                                                               
                                                               

luni, 20 august 2012

                     


                    Dragii mei colegi, Gigi si Lavi Zamfira,
                    Slatina

         Va port in gandurile si sentimentele mele, de foarte multa vreme si sunt mahnit ca nu pot comunica cu voi. Noi am fost nu numai colegi de facultate, dar si foarte buni prieteni. Nu pot sa uit vizitele la voi, cand primeati pachete de-acasa, discutiile, glumele, intr-o atmosfera de veselie; planurile de viitor, dupa ce vom termina studiile. Soarta insa ne-a aruncat in directii diferite, in munci diferite. Anii s-au scurs, pe nesimtite. Si acum, iata, la varsta senectutii ne facem bilantul si ne numaram prietenii, care mai sunt.
          As fi foarte fericit sa reluam legatura. Iata, eu va dau adresa mea electronica : E-mail: ion_moraru32@yahoo.com sau :
ionmoraru.blogspot.com telefon mobil : 0722252965 (numai prin SMS). Eu mai comunic asa cu Petre Dumitrescu, de la Iasi.
          Sper sa receptionati mesajul meu, daca sunteti abonati la Internet. Daca nu, rog colegi, cunostinte, prieteni de-ai vostrii, care au Internet si citesc mesajul meu, sa va aduca la cunostinta continutul lui si, mai ales, adresele electronice. Le multumesc !
          Calde sentimente prietenesti !

          Ion Moraru                            20 august 2012
           



Scrisoare

Rondel




                      Rondel

                E un prichindel,
                Il cheama Ionel,
                La fata bucalat,
                Parul, blond, ondulat,
                Ochii, albastrul cerului,
                Nasucul carn, in bataia vantului.
                Are doar cinci ani,
                Cere mereu bani,
                Pentru bomboane,
                Si baloane.
                A invatat lupte de la bunicu,
                Fotbal, de la taticu,
                Sa fie curat, de la mamica,
                Basme, de la bunica.
                Stie poezii multe,
                Dar nu vrea sa le recite,
                Decat contra cost,
                Altfel, n-are rost,
                Sa se oboseasca,
                Si sa ragusasca.
                Asa educatoarea ii invata,
                Ca e in economia de piata :
                Totul se plateste,
                Nimic pe gratis nu se primeste.
                Toata ziulica,
                Dreseaza pisica,
                Cand oboseste,
                Pe ham-ham calareste.
                La gradinita,
                Situata pe a doua ulita,
                Ajunge imediat,
                Dar frecvent a intarziat,
                Caci se mosmoneste,
                Pana ce, de imbracat ispraveste.
                In clasa e un nazdravan :
                Capata multe pedepse pe an.
                Dar lui nu-i prea pasa,
                Ascunde ispravile acasa.
                Insa la invatatura,
                Are mintea agera.
                Repede asimileaza,
                Si multa vreme pastreaza.
                Acesta e Ionel :
                Marele prichindel.

                    20 august 2012    


                

marți, 3 iulie 2012

NERECUNOSTINTA


Goethe spunea ceva; ii dau crezare :
Ca nerecunostinta e viciul cel mai mare;
E o trasatura negativa a caracterului,
Si se asociaza cu altele, de acelasi fel, ale insului :
Un defect de personalitate,
Cu efecte nefaste pe totalitate.
Sa ajuti e un act de generozitate,
Practicat de sufletele superior formate.
Morala cere sa faci binele dezinteresat,
Sa nu astepti sa fi recompensat !
Recunostinta nu e o mita,
Ci o valoare din suflet pornita.
E o datorie morala a beneficiarului,
Adresata binefacatorului.
E cat se poate de fireasca,
Dar nu la cei cu suflete de iasca :                                   
Ei nu reusesc sa-si invinga egoismul,
Si sa practice altruismul.
Invidia, ranchiuna, rautatea,
Le afecteaza grav, la cei avari, sanatatea;        
Sufletele mari sunt echilibrate, calme si generoase,
Cele marunte sunt mereu nemultumite si artagoase :
Poti sa le dai casa, servici, bani si altele, o mie,
Caci ele chiar fac, voit, amnezie :
Uita imediat,
Tot ce le-ai dat.
Spune-mi daca esti egoist sau generos,
Si iti spun cat esti de valoros !
Recunostinta nu consta in cuvantul mieros dar ipocrit,
Ci in sufletul curat, sincer si cinstit.
Zadarnic ai vila, masina de lux, iaht, balta cu peste,
Daca nu esti perfectionat sufleteste !
Vei fi nesatisfacut, tensionat si furios mereu,
O sa ramai toata viata, sub raport spiritual, un pigmeu !
     15 iunie 2012

DIVINA CREATIE


Pe biroul meu de scris,
Sta lucrarea “Imperativus moralis”,
Cineva, cu simtul umorului,
Cum ii sta atat de bine romanului,
Spunea ca la batranete, cand ai dureri de sale,
Iti poti permite sa scrii despre normele morale;
Alaturi, e cartea cu o tema ce apartine Greciei antice :
Platoniciana “Dialoguri filosofice”.
Sunt surori gemene,
S-au nascut din spirit, nu din cremene,
Ambele in 2012 ; marca : “Editura Matrix Rom”,
Sunt izvorate din pasiunea arzatoare a unui om.
Daca fac o mica socoteala,
Ma apuca o tulburatoare ameteala,
Constat ca in acest an de gratie,
Am o varsta, implinita biologic si prin creatie :
Optzeci de ani,
Nu-i poti numara ca pe bani :
Anul e o treapta, cu bucurii si dureri, pe scara vietii,
Urcand, lasi in urma dulcea copilarie si vraja tineretii.
Multumescu-ti tie Doamne !
Cu smerenie si adanca plecaciune,
Ca mi-ai dat puterea fizica si sufleteasca,
Sa mai scriu iar in scumpa limba stramosasca;
Slefuita prin Cazanii si Letopisete,
Incarcata cu iubire, intelepciune  si frumusete;
Pastrata de preacuviosii parinti,
In Evanghelii, predici, slujbe, in ruga lor la Sfinti;
Graita curat de tarani, la horele si sezatorile lor,
Doinita din caval si voce de ciobanii stanelor;
Multumescu-ti, ca m-ai harazit sa mai beau inca o data !
Din izvorul sfant al creatiei, cu apa fermecata :
La acesti ani, multi, ai batranetii,
Cand mai am doar putina ata pe mosorelul vietii !
Nasterea celor doua lucrari e un miracol nespus,
Venit prin har divin de la Cel de Sus :
Demiurgul mi-a trimis un impuls creator,
Cu porunca : Creeaza, caci cu ajutor, iti va fi mai usor !
In adevar, subiectele mi-au aparut spontan in constiinta,
Independent de vointa;                       
Apoi, am reflectat uneori la ele, in asfintit,
Dupa care, le-am lasat, lungi perioade, la dospit :
S-au conturat mai mult in somn si vis,
La trezire aveam ceva clar si inedit, de scris;
Condeiul, parca inaripat, aluneca silentios,
De la stanga la dreapta si de sus in jos;
Scriam, in ritm alert, fara sa am un plan bine stabilit,
Dar lucrarile se inchegau, monolit,
Le vedeam crescand sub ochii mei,
Ca aluatul din postava unei femei.
Si, deodata m-am trezit,
Dupa trei luni, ca am ajuns la sfarsit.
Nu ma ajuta memoria ,
Sa reconstitui, in detalii, traiectoria,
A fost o creatie halucinanta, ce scapa logosului,
Facuta, mai mult, dupa legile subconstientului :
Parca operele nu s-ar fi nascut din cugetul meu,
Ci mi-ar fi fost daruite de Dumnezeu !
     12 iunie 2012.