HAIKU 51
INCA MAI EXISTA
IN LUME IUBIRE
Luna mai. O zi cu soare ;
Duminica. Sarbatoare.
S-au copt capsunile si ciresele,
Se imbraca in alb miresele.
Ce fericire !
Inca mai exista in lume iubire.
16 mai 2013
joi, 16 mai 2013
luni, 13 mai 2013
RUGA
Ma cheama iar si iar comuna Gusoeni,
Ca sa-i revad pe dragii mei consateni :
Sa discut diverse, cu intelectualii satului ;
Si cu taranii, despre munca si productia vinului.
Voiam sa-i spun : “Parinte, sarut a sf. t. mana”,
Celui ce ne preda la scoala religia strabuna,
Si ne canta uneori melodii duioase,
Cu o voce subtire, dintre cele mai melodioase ;
Noi ascultam uimiti de placere,
Si il rugam sa ne mai cante, in continuare ;
Fara sa ne refuze, imediat,
Parintele se pornea iar pe cantat,
Il ascultam si la slujba, Duminica,
Cat de interesant explica ;
Tinea predici vorbite si cantate,
Cu pilde morale din viata satului luate.
Ii indemna pe enoriasi, prin explicatii adanci,
Sa respecte cele 10 porunci.
Mama il vizita acasa cate odata,
Cand primea de la tata recomandata :
Parinte, nu va fie cu suparare !
Ce spune, barbatul meu, in scrisoare ?
O citea rar si accentuat,
Nu se arata deranjat.
Discuta si politica cu fruntasii partidei liberale,
Il enervau argumentele lor superficiale :
Se rosa la fata, ridica tonul,
Ii ameninta, in cele din urma, cu bastonul !
As fi vrut sa vorbesc si cu dl. invatator,
Cel atat de intreprinzator,
Care a construit, in scurt timp un nou local,
- 2 -
Pentru invatamantul gimnazial.
Era cand la scoala, cand pe ogor,
Cand pe santier, in mijlocul lucratorilor.
Copiii lui imi imprumutau, saptamanal,
Revista cu “Legenda Nibelungilor”, serial.
Voiam sa-l vad si pe infocatul liberal,
Care a fost de mai multe ori primar, ales legal.
In campania alegerilor,
Imi dadea 2 bani ca sa rup afisele legionarilor,
O faceam cu mare frica,
Fara sa stie nici a mea mamica,
Ca de ma prindeau,
“De piele ma jupuiau” ; asa amenintau !
Cu cei 2 banuti cumparam halva si alvita,
De la pravalia lui Mitrita.
Am asistat de pe marginea drumului,
La intrunirea lor din curtea vecinului,
Toti in camasi verzi, cantau, iarna pe ger :
“Garda, Capitanul si Arhanghelul din Cer”.
Era un spectacol ; lumea se strangea,
Nu se mai vazuse pe aici ceva asemenea ;
La 8 ani eu nu intelegeam din cantec vorbaria,
Dar, in schimb, imi placea melodia.
Am vizitat si cimitirul satului,.
Asezat la jumatatea dealului ;
Am vazut, chiar de la intrare,
O cruce din marmura, ceva mai mare,
Pe ea scria cu litere aurite :
Victor Diaconu, preotul-parinte,
Trecut la cele sfinte,
Pentru eternitate !
- 3 -
Ceva mai la o parte,
Pe alta alee, la jumatate,
O cruce din piatra,
Era inscriptionata :
Aici se odihneste fostul,
Ion Mija, invatatorul,
Cel neobosit ;
Care toata viata a trudit :
A planuit,
Si a construit ;
Sa-i fie somnul dulce,
In pace !
Pe a treia alee, chiar la rascruce ;
Din fier, o alta cruce,
Pe care era scris : aici se afla, pe vecie,
Ramasitele lui Moculescu zis Greceanu, Ilie,
Fost de trei ori primar,
Bun gospodar,
Fruntas liberal,
In sat fara egal :
Las voua cuvant, de pe patul de moarte,
Sa ma continuati, pe mai departe !
Asadar, pe cei trei, ce i-am stimat si iubit,
Si cu care as fi dorit,
Sa stau cu dansii la vorbit,
In cimitir i-am gasit.
Am ingenunchiat,
Si pentru sufletele lor m-am rugat :
Sa le fie purificate,
Si iertate de pacate !
Ion Moraru
13 mai 2013
miercuri, 8 mai 2013
RASPUNS LA “IERTAREA”
Regret nespus sa va dezamagesc : nu-mi amintesc in nici un fel de cazul Dvs.
Ce legatura am avut sau am eu cu promovarile la psihologie ? Niciuna, nicicand.
Va asigur, in schimb, de simpatia mea, chiar daca necunoscatoare.
lv (Lazar Vlasceanu).
RASPUNS LA RASPUNS
In textul “Iertarea” nu e vorba de “… promovarile la psihologie ?” ci de admiterea la conducerea de doctorat. Dle profesor Lazar Vlasceanu ati avut legatura cu acest eveniment in calitatea domniei voastre de membru al Consiliului profesoral al Facultatii de Psihologie, Sociologie si Stiinte ale Educatiei si in aceasta calitate ati opus veto-ul Dvs. admiterii lui Ion Moraru la conducerea de doctorat.
Chiar daca ati denaturat textul “Iertarii”, foarte clar si fara echivoc, chiar daca ati recurs la amnezie “nu-mi amintesc in nici un fel de cazul Dvs”, totusi, raspunsul Dvs. ma satisface, nu atat prin continut, cat prin forma eleganta a limbajului, cu adevarat universitara. Va multumesc !
Ion Moraru 8 mai 2013
vineri, 3 mai 2013
RASPUNS
Draga Danut,
Iti multumesc calduros pentru cuvintele frumoase la adresa poeziei mele Hk. 46. Am simtit ca aceste cuvinte incarcate de sinceritate, pornesc din sufletul tau generos, pur si profund devotat credintei in Dumnezeu. Sunt foarte bucuros ca acum, in ajun de Paste, te-am facut fericit pentru fericirea mea. A fi fericit pentru tine e de inteles. Dar a fi fericit pentru altul exprima esenta altruismului intru credinta. Cred ca tu m-ai crezut un ateu. Dar eu sunt credincios din totdeauna. Dar credinta mea, Dumnezeul meu sunt putin diferite fata de cele ale religiei oficiale.Impartasesc opinia lui Spinoza : "Deus sive natura !" (Dumnezeu este natura !). Natura, Universul, Cosmosul, Marele Tot sunt termeni echivalenti cu Dumnezeu. Si in materie de credinta trebuie sa existe o libertate de interpretare si de adeziune, altfel cadem in dogmatism. Se cere sa fim toleranti cu diferitele variante de credinta, cu conditia ca aceasta credinta sa existe. La unii oameni poate sa nu existe ; ei nu trebuie blamati. Sunt convins de faptul ca omul credincios e superior omului necredincios. El are un ideal, un sistem de norme si valori, de emotii si sentimente care il imbogatesc sufleteste. Omul necredincios are sufletul gol, ca o nuca fara sambure. Eu sunt adeptul unei credinte rationale, bazata pe cunoastere, pe stiinta, pe intelegere, pe care o consider superioara credintei dogmatice, de tipul “crede si nu cerceta !”. Credinta mea are intrebari rationale, indoieli carteziene (dubito !), temeri ; oscileaza uneori intre da si nu. Credinta nu trebuie sa anihileze ratiunea. Se cere ca ele sa fie complementare. Dictonul meu e : “cerceteaza si crede !” ; adica “intelligo ut credam !” (inteleg, ca sa cred !). Dictonul antitetic “credo ut intelligam !” (cred, ca sa inteleg !) e de natura dogmatica.
- 2 -
“Paste fericit !” la intreaga familie. Pozele cu Horia sunt foarte frumoase pentru ca el e un copilas tare dragut. Sa ne regasim cu bine si dupa Paste !
Ion Moraru
3 mai 2013
Revenire Hk. 46
Sunt foarte fericit : am citit si recitit poezia Dumneavoastra
(Hk. 46). Este multa lumina si speranta in ea … si ati surprins perfect esenta Pastilor : nu doar o ocazie de a fi impreuna si de a ciocni oua rosii, ci rememorarea victoriei vietii asupra mortii, a binelui impotriva raului, a lui Dumnezeu asupra diavolului …
Va felicit si ma bucur pentru Dumneavoastra din toata inima.
Harul Celui Rastignit si inviat a treia zi v-a descoperit toate acestea.
Dan Florian Petre 3 mai 2013
joi, 2 mai 2013
HAIKU 50
INTAMPLAREA SI
NECESITATEA
Intamplarea,
Si necesitatea,
Sunt opuse,
Nu pot fi reciproc traduse :
Ce este necesar,
Nu e intamplator,
Si ce este intamplator,
Nu e necesar.
Dar au cauze ambele,
Indubitabile :
Ale necesitatii sunt interne
fenomenelor si inevitabile ;
Ale intamplarii sunt externe,
Si fluctuante : evitabile/inevitabile.
Cunoasterea lor nediferentiata,
Se inscrie la erata.
2 mai 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)