FACULTATEA DE FILOSOFIE SI DUPA EA

Am optat pentru aceasta facultate,

Din simpla curiozitate,

Voiam sa stiu: ce studiaza filosofia ?

Si in ce relatii se afla ea cu stiinta ?

Am avut succes, in 1955, la  examenul de admitere,

Voiam la Sectia de filosofie; dupa ce criterii nu se stie !

Am fost repartizat la Sectia de psihologie,

Insa, unele cursuri, la cele doua sectii, erau comune.

Aceasta facultate mi-a deschis un vast orizont cultural,

Istoria filosofiei, Istoria psihologiei erau fara egal,

Platon, Aristotel, Wundt, Freud, cunoscuti mi-au devenit,

Erau pentru mine mari personalitati, fiecare un adevarat mit.

Facultatea mi-a placut, in mod cu totul deosebit,

Cinci ani au trecut repede si cu un maxim profit,

La toate materiile invatam foarte usor,

Erau pe specificul gandirii mele abstracte si aveam spor.

Am absolvit, in 1960, printre fruntasi, cu 9,75 medie,

Ce mi-a permis sa fiu repartizat la Academie,

Am lucrat aici, primii patru ani, de dupa absolvire,

Redactor, redactor principal, apoi sef de sectie.

Dupa care, am devenit, cadru didactic in Politehnica,

Am predat filosofia stiintei si a tehnicii, psihoinventica,

Am castigat toate gradele universitare prin concurs,

De la preparator(1964) la profesor (1990); nu se putea mai sus.

Am obtinut titlul de doctor, la Universitatea din Bucuresti,

In 1973, cu o teza despre specificul creativitatii ingineresti,

Lucrarea, editata in 1980, a avut un succes de necrezut,

A fost citata de specialisti, de zeci de ori, chiar de la inceput.

Dupa pensionare, in 1998, 7 ani am mai continuat,

La Universitatea Hyperion, am functionat,

Profesor, la Facultatea de Psihologie-Sociologie,

In 2005, la 73 de ani, m-am retras din profesie.

Unele functii cu care am fost onorat, mi-au produs bucurie,

Presedinte al Subcomisiei de Inventica, la Academie,

Membru al Academiei de Stiinte din New York; ce mandrie !

La Hyperion, decan al Facultatii de Psihologie-Sociologie.

Sunt autor si coator la 65 de volume, reprezentative :

22 de carti personale; l2 in colaborare; 31 de lucrari colective; 

16 comunicari peste hotare; 134 in tara; 34 studii; 64 articole;

Coautor la doua (incluse in cele 12) tratate.

O carte e premiata de Academie, alta, medaliata cu aur,

(ed.1992, ed.1980) ; Ele constituie propriul meu tezaur,      

“Psihologia haologica” (ed.2006), a fost recenzata elogios,

E o paradigma; A fost construita cat se poate de riguros.

   

Rezultatele stiintifice-didactice, aproximativ complete,

Sunt in cele 11 Liste (circa 313 titluri), anexate,  

La Curriculum, cu toate datele;

Pe Blog e data doar o selectie, de saptesprezece.                                                              

     31 mai 2010

GHEORGHE ZAPAN

Profesorul Gheorghe Zapan,

Preda Statistica matematica in al doilea an,

Cu aplicatii in psihologie,

Disciplina importanta, mai ales pentru cercetare.

Era psiholog si matematician, cu studii in Germania,

Vedea mai adanc in psihologie decat altcineva.

Manuia formulele matematice cu mare abilitate,

Noi ne uitam la dansul cu gurile cascate :

Mai nimic nu intelegeam,

De ciuda, muream si inviam.

Simteam ca ne gasim in fata unui savant mare,

Dar care pedagogiei, nu-i acorda o prea mare valoare :

Vorbea doar cu tabla, la noi nu se uita,

Formulele matematice erau fascinatia sa.

Avea o voce blanda, dar stearsa,

Ce nu se auzea bine, de la oarecare distanta.

Fruntea incutata, ochii in orbite adanciti,

Suferise, intr-o perioada, multe nedreptati.

Traversase multe obstacole grele in viata,

Oboseala i se citea pe fata.

A creat mai multe paradigme,

Noi i-am inteles lucrarile abia dupa absolvire.

A inovat mai toate capitolele din psihologie,

Corectand chiar si vestite formule matematice.

De la profesorul Zapan am invatat :

Ca in stiinta, totul se cere experimentat.

Sa aplicam permanent formulele :

Unde matematica nu e, nimic nu e !

     2 martie 2009 

MIHAI RALEA

Profesorul Mihai Ralea,

Preda Istoria psihologiei, in anul al treilea,

Disciplina de mare intindere,

Greu de cuprins de mintile tinere.

Dar el auditoriul il incanta,

Prin cunostintele vaste si prin retorica sa.

Se exprima prin multe parafraze,

Strecura glume, ca asistenta s-o invioreze.

N-avea in fata nici macar o notita,

Totul era in mintea lui, prin cultura imbogatita.

Venea incet la sala de curs,

Urmat de un sobor de admiratori, de la studenti in sus.

Se aseza pe scaun la catedra,

Isi arunca ochii prin sala, parca cu indiferenta.

Ridica putin de la haina manecile,

Ca sa nu-l incomodeze in gesticulatie.

Avea butoni de aur la mansete,

Costum, din stofa de cea mai buna calitate.

Fata sa era prelunga,

Fruntea lata, barbia ascutita.

Parul lins, pe spate dat,

Era inca un frumos barbat.

Vocea catifelata, placut modulata,

Era o placere sa fie ascultata.

A creat o paradigma, dupa cum se stie,

E vorba de disciplina psihosociologie.

A practicat literatura si filosofia in psihologie,

In cap avea o adevarata enciclopedie.

Se misca cu dezinvoltura in psihologia franceza,

Discursul curgea fluviu, cu paranteza dupa paranteza.

Accelera si incetinea ritmul,

Incat parca declama continutul.

Acest dascal si diplomat de profesie,

Ne-a lasat o adanca si pilduitoare impresie.

Cine oare n-ar fi vrut, precum Conul Misu, sa fie ?

Atat de ilustru in cultura si in a istoriei psihologie !

     2 martie 2009 

PAUL POPESCU NEVEANU

Profesorul Paul Popescu Neveanu ne preda,

Psihologia generala, in anii al II-lea si al III-lea.

Iertare, bunule profesor !

Ca fata de micile-ti slabiciuni am fost clevetitor,

Marile tale virtuti, initial nu le-am vazut,

Erau ca diamantele, ascunse-n lut.

Statura ta herculeana ne impunea respect,

Graiul moldovenesc ne cucerea complet.

Din psihologie ai facut poezie,

Ne-o transmiteai cu intensa si calda bucurie,

Verbul tau era sclipitor,

Spiritul plin de subtilitate filosofica si de umor,

Gestul, incarcat de largi semnificatii,

Fruntea lata, ascundea profunde meditatii.

Ai fost un incurabil visitor,

In gandire riguros, in imaginatie un zburator,

Sentimentul ca jeraticul de fierbinte,

In stare sa rascoleasca orice tanara minte.

Ti-a placut frumosul, in arta si-n natura,

Erai incarcat de dragoste si strain de ura.

Ai avut un farmec cu totul aparte,

Ce te-a facut simpatizat pana departe.

Generozitatea ta era proverbiala,

Cu lumea studentilor aveai buna-nvoiala.

Ai scris primul despre creatologie,

E o paradigma; ai facut o noua deschidere.

Se spune ca marile personalitati n-au urmasi !

Scumpe profesore, pe mana cui ne lasi ?

Ai fost coloana vertebrala a psihologiei romanesti,

Sa-ti fie somnul lin, acolo unde esti !

Fostii tai studenti nu te vor uita,

Asa cum pruncul n-o uita pe maicuta sa.

     10 octombrie 2007

PRIMAVARA

Anotimp tumultos, al iubirilor,

Tu aprinzi flacara simtirilor,

Faci inimile sa bata mai tare,

Gandurile incete, sa zboare,

Seva din pomi sa vibreze,

Sangele animalelor sa fermenteze.

Mugurii liliacului au pocnit,

Salcia a inverzit,

Zambilele au inflorit,

Corcodusii au imbobocit.

Mieii alearga pe langa oite,

Iezii zburda si se bat in cornite,

Vitelul suge la ugerul vacii,

Gaina, pe cuibar, isi striga cotcodacii,

Puii, in jurul clostii se rotesc,

Bobocii de rata, iarba ciugulesc,

Gazele in cerc zboara,

E zumzet de bio-nunta afara,

Primavara, primavera,

Bun venit pe la noi, iara !

Ramai tot anul, ce mult te-am asteptat,

Fie numele tau binecuvantat !

Baba, din saracaciosul bordei,

A iesit, in baston, sa culeaga ghiocei,

Copiii joaca sotronul; e mare galagie,

Fac apoi intrecere, aleargand pana la vie.

Fetelor tinere, cu umeri rotunzi, voinicilor baieti,

Cupidon le arunca in inimi fermecate sageti,

Cu varful muiat in suc de papadie,

Spre dragoste si iubire sa-i imbie.

Primavara, anotim minunat al vietii,

Te-au cantat intotdeauna poetii,

Botticelli a transpus pe panza imaginea ta,

Intruchipata in zana Florentei, Simonetta.

Primavara, primavera, sezon sfant,

Tu simbolizezi Raiul pe Pamant.

     1 aprilie 2011

PASTELE

E marea sarbatoare a primaverii,

In livada au inflorit merii,

Si margaritarul a imbobocit,

Cucul a revenit si pe cant s-a pornit.

Pastele evoca patimile si rastignirea Domnului,

Apoi, coborarea de pe cruce a lui Mesia,

In bratele mamei sale, Fecioara Maria.

Michelangelo a ilustrat acest moment,

Sculptand “Pieta”, un admirabil monument:

Maria e de o neasemuita frumusete,

Dar i se citeste pe fata o adanca tristete,

Caci tine pe Isus mort, pe picioarele sale,

E cuprinsa de o cumplita durere si jale.

Trupul lui e asezat nu in somptuos mausoleu,

Ci intr-un mormant simplu, ca al oricarui evreu,

Deasupra o lespede au asezat,

Peste noapte nimeni nu l-a vegheat.

Dar a treia zi, o minune mare s-a petrecut:

Mormantul era gol, trupul disparut,

Isus, cel mort pe cruce, a inviat,

Ucenicii au vorbit cu el si au confirmat.

Iata ca viata a biruit asupra mortii,

Asa a vrut Dumnezeu Tatal, si nu sortii.

Pentru om Pastele incepe cu lacrimi,

Ca si Domnul, omul trece prin multe patimi,

Apoi suferinta se transforma in bucurie,

Inviind Isus, intreaga natura invie.

Acest miracol e plin de povata:

Omul are temei sa aspire si el la a doua viata,

Nu-i luati aceasta sublima speranta !

E mobilul cel mai puternic, cu siguranta.

Se canta Deniile, in Saptamana Mare,

Prohodul, la inmormantare,

La Inviere se ia lumina,

Apoi credinciosii se aseaza la cina.

     5 aprilie 2011

NOSTALGIE

Printre crengi vantul usor murmura,

Floarea de corcodus scutura,

Petalele se desprind si zboara,

Ninge cu confeti afara.

Stau la fereastra si le privesc,

Gandurile mele, ca si ele plutesc,

Spre vremea copilariei si a tineretii,

Cele mai frumoase momente ale vietii.

Apuse de mult, ele revin in imagini mereu,

Sunt tot mai vii in sufletul meu,

Cu cat ma departez, in timp, de ele,

Patrund si mai adanc, in structura fiintei mele.

Un corcodus mare, in curte aveam,

Copil fiind, ca pe un frate, il indrageam,

Cand era inflorit, sub el ma culcam,

Cu fata-n sus, cu ochii deschisi si visam :

Pe Ileana Cosanzeana si Fat Frumos,

In lupta cu zmeul, cel fioros;

Gradina cu merele de aur,

Pazita la poarta de un balaur;

Cum Sfantul Gheorghe, cu sulita-l omoara,

Era mare si greu sarpele, cat o piatra de moara;

Povestea spune ca porcul pielea si-a lepadat,

Si s-a transformat intr-un fecior de imparat;

Vedeam cu ochii mintii pe Flamanzila, Setila,

Ii priveam cu simpatie, dar si cu mila;

Parca sfintele Miercuri si Vineri, veneau de la munte,

Ma inchinau si ma ungeau cu aiazma pe frunte,

Zefirul sufla lin si imi mangaia fata,

Ce minunata era in copilarie viata !

Si tot visand cu ochii deschisi, aievea,

Mos Ene venea tiptil si mi-i inchidea,

Eu il asteptam noaptea, dar el ziua venise,

In somn dulce ma cufundase, cu adevarate vise :

Se facea ca aveam aripi si zburam departe,

Spre imparatia basmelor minunate.

     7 aprilie 2011