AMICI VITIA SI FERAS FACIS TUA

De ingadui defectele prietenului,

Le faci ale tale, fara voia lui.

Prietenia inseamna reciproca iubire,

Asa e construita a omului fire.

Ea pe sentiment se bazeaza,

Fara el prietenia nu se sudeaza.

Exista si prietenie din interes,

Dar ea nu rezista in timp, bineinteles.

Dragostea si prietenia sunt doua sentimente,

Care-i apropie pe oameni, nu-i invrajbeste.

Desigur, fiecare om isi are virtutile si viciile lui,

La fel e si in cazul prietenului.

Chiar in cazul prieteniilor perfecte,

Nu exista prieten fara defecte.

Ori cat ai cauta prieten pur,

Nu exista om fara cusur.

Si atunci ce facem, renuntam la prietenie ?

Fara ea viata ar parea pustie !

Fara prieteni si prietenie,

Intre oameni ar exista mai multa dusmanie.

Marea arta consta in a accepta prietenul cu defecte,

Fara sa le faci sa fie si ale tale,

Se stie ca intre oameni, chiar si intre animale,

Functioneaza conduita de imitatie, pusa de natura la cale.

Ea se realizeaza si intre prieteni, involuntar,

Transferandu-si reciproc, calitati si defecte, fara sa aiba habar.

Asadar, exista un risc foarte mare,

Sa asimilezi defectele prietenului, fara incetare.

Atunci ce e de facut ?

Ca sa evitam acest rau, inca de la inceput ?

Mai intai sa constientizam fenomenul de imitatie,

Si sa ne opunem lui prin orice strategie :

Sa apelam la vointa,

Si sa respingem defectele prietenului, cu buna stiinta.

Apoi, sa avem o atitudine critica,

Fata de orice abatere a lui de la etica.

Sa-i explicam cu tact si rabdare,

Ce anume defecte are.

Si de ce e necesar ca la ele sa renunte :

Spre a progresa, in multe privinte.

Pe vrute, pe nevrute,

Defectul e o nonvirtute :

Si te conduce din rau in mai rau,

In detrimental tau !

Sa-i spui ca la omul superior,

Prevaleaza virtutile, provenite din interior,

Iar la omul inferior,

Prevaleza viciile si tot ce e daunator.

Daca dupa toata aceasta insistenta,

Facuta cu perseverenta,

Nu ai obtinut nici un spor,

E descurajator :

Nu-ti ramane altceva de facut,

Decat sa abandonezi prietenul si s-o iei de la inceput :

Sa cauti un prieten mai virtuos.

Ca sa-ti fie, spiritual, de folos !

     6 martie 2012

AUDIATUR ET ALTERA PARS

Sa asculti si partea cealalta !

Este o cerinta pe deplin justificata.

Nefiind jurist, eu nu stiu bine,

Acest principiu cui anume apartine ?

Unii il atribuie lui Seneca; sper sa nu vorbesc in van;

Altii cred ca e mai vechi decat Dreptul Roman.

Oricum, o minte inteligenta l-a nascocit,

Sau, poate, ca din practica juridica a reiesit.

Parca s-a nascut din capul lui Zeus,

Perfect, complet, fara ceva in minus sau in plus.

Imi dau seama ca fara acest adaos,

Justitia nu ar putea functiona cu succes !

Ascultand numai o parte,

Depozitia e incarcata de subiectivitate,

Audiind si cealalta parte, in antiteza,

Depozitia prima se echilibreaza.

Putinul subiectivism, ce a mai ramas, nu are spor,

Caci va fi eliminat de judecator.

Acest principiu nu e valabil doar in justitie,

Ci si in viata de toate zilele.

Oricand ai de-a face cu o pricina,

Asculta si partea cealalta.

Asa se practica dreptatea,

Si se elimina strambatatea.

Acest principiu apartine oare lui Moise ?

Dat de Dumnezeu prin Table !

     10 martie 2012

CITIUS, ALTIUS, FORTIUS

Mai repede, mai sus, mai bine,

E valabil pentru mine si pentru tine,

Ne cere sa ne perfectionam,

Sa progresam.

Trebuie sa depasim limitele,

Sa ne marim performantele.

Desigur, e corect,

Mai repede e preferabil lui mai incet.

Ma incet, nu da randament,

Mai repede, inseamna mai mult.

Dintre doua personae,

E favorizat cel care lucreaza mai repede.

Dar repedele nu e independent,

Depinde si de temperament :

Colericul face foarte repede; asa-i e dat,

Dar fiind neechilibrat,

Nu are rabdare,

Peste amanunte sare,

Nu aduna informatie in intregime,

Ca sa ia o decizie cum se cuvine,

Nu intodeauna, dar uneori,

Introduce in sistem erori.

El transforma repedele in graba,

Care nu mai e o buna treaba.

Romanii au un proverb intelept,

Si intotdeauna corect :

“Graba,

Strica treaba !”.

Intre persoane,

Colericul genereaza relatii tensionale si conflictuale.

Sangvinul, lucreaza si el repede,

Fara pierdere,

Fiind si echilibrat,

E de preferat.

E tipul ideal,

Ca potential,

In decizie,

Se comporta bine :

Informatia e saturata,

De fiecare data,

Cu oamenii stabileste relatii normale,

Nu tensionale sau conflictuale.

E temperamentul dorit,

Pe merit.

Flegmaticul, desi echilibrat,

Fiind inert,

Lucreaza mai incet.

Incetul corect,

E preferabil repedelui incert.

Deciziile lui sunt suprasaturate,

Informational si temeinic gandite.

Satisfac orice cerinta,

In sistemele de mare siguranta.

Melancolicul, fiind un slab temperament,

Lucreaza incet.

Nu are suficienta energie,

Pentru a lucra repede.

Mai repedele are limite :

De pilda, in auto-circulatie,

Ele sunt determinate,

De regulamente.

Mai sus, deasemeni,

E cerut de anumite profesii,

Atletii, pentru proba de inaltime,

O stiu foarte bine.

Mai sus, cere eticheta :

Pentru a nu dobori stacheta.

Daca ai satisfacut aceasta conditie,

Mai susul e atat cat trebuie.

Dar mai susul nu e o valoare absoluta,

Suta la suta.

In constructii, se pare,

El are limite,

Cu cat lucrezi mai sus, e firesc.

Riscurile cresc.

La aviatori, susul e limitat,

Pentru zburat,

Dincolo de o anumita limita,

Aparatul de zbor, nu mai prezinta siguranta.

Saritorii in inaltime, cu schiurile, o stiu bine :

Exista anumite limite,

Determinate de puterile psiho-fizice.

Dincolo de care,

Inseamna clacare.

Desigur, binele,

Exprima o trasatura de calitate.

Binele e preferabil,

In raport cu raul,

Dar e inferior, dumnealui :

Foarte binelui.

     13 martie 2012

CONTINENTIA SUI MAXIMUM IMPERIUM EST

Stapanirea de sine este cea mai mare putere,

Este un principiu ce se impune de la prima vedere.

Mihai Ralea a elaborat teoria amanarii impulsului :

Este mecanismul psihic al stapanirii de sine, a individului.

Cand esti cuprin de manie,

Amana reactia verbala sau motorie !

Astfel, ea se diminueaza, putin cate putin,

Pana cand devii un om lucid si senin.

Apoi, stapanirea de sine, depinde si de temperament,

Cu aceste date oricine e la curent :

Sangvinul, temperament puternic, mobil, echilibrat,

Prin echilibru realizeaza stapanirea de sine, nedeliberat;

Flegmaticul, e puternic, echilibrat, dar inert,

Toate reactiile lui se desfasoara mai lent;

Si el realizeaza stapanirea de sine,

Prin echilibru, dar si prin inertie.

Melancolicul e un temperament slab, se stie bine :

Stapanirea lui e dependenta si de aceasta slabiciune;

E fluctuant : s-ar putea sa fie si sa nu fie stapanit,

Functie de context, timp, si de eveniment;

El isi economiseste energia;

Cand a epuizat-o, il apuca letargia.

In aceasta stare e stapanit,

In mod fortuit.

Colericul, e puternic, neechilibrat, mobil;

Este temperamentul cel mai dificil :

Reactiile lui motorii, verbale si afectiv-emotionale;

Se desfasoara cu repeziciune;

Nu are rabdare sa astepte,

Colericul, are adesea, iesiri violente :

Isi descarca energia in cuante,

Asupra activitatii si a persoanelor implicate.

Astfel, genereaza frecvent relatii tensionale,

Si chiar conflictuale,

In microcolectivitatile,

Ocupationale.

Colericul nu e negativ sub toate aspectele :

El desfasoara o activitate dinamica, cu bune rezultate;

Ia decizii foarte repede,

In situatii critice;

Din graba, sub raport functional,

Deciziile lui sunt insa subsaturate informational;

Neavand suficienta informatie,

Comite frecvent erori in decizie;

Se conduce uneori, in hotarare, dupa fler,

Dar poate sa fie un om de caracter.

La acest temperament nu functineaza “frana”

Biopsihologica, ci doar “acceleratia” :

Nu are stapanire de sine,

Nici in rau si nici in bine.

Poate cineva,

Se va intreba :

De ce nu transformam temperamentele dificile,

In cele Flegmatice sau Sangvine, cu o buna stapanire de sine ?

Pentru ca ele sunt innascute;

Si asa ceva nu se poate !

Totusi, temperamentele cu probleme,

Isi amelioreaza functiile, prin educatie.

De altfel, stapanirea de sine,

Se realizeaza, prin instructie,

Chiar din stadiul imediat, de dupa nastere.

 

Mama, daca e documentata si cunoaste,

Va utiliza mijloacele adecvate

De calmare a copilului,

In favoarea ei si a lui.

De pilda, atunci cand se zbate si tipa tare,

Sunt necesare si utile tehnicile de calmare :

Prin voce blanda;

Ca un descantec, afectuoasa,

Prin leganat, mangaiere fina,

Si calma;

Prin strangerea copilului la piept,

Prin alaptatul la timp si corect;

Prin cantec de leagan, cu voce calda,

Si armonioasa,

Si chiar cu muzica simfonica,

Neritmata, bine aleasa;

Mangaiatul rotativ pe burtica,

Are un efect de calmare psihica si intestinal-organica.

Zambetul mamei, are un rol important in educatie :

In a face un copil vesel, fie chiar si prin imitatie.

Mama, insa trebuie sa se asigure,

La medic, ca starea lui organica nu are nici o afectiune.

Desigur, si tatii trebuie sa intervina,

In educatia copilului; aceea de rutina :

Sa se implice permanent,

Documentandu-se, spre a fi la curent.

Toate aceste procedee la indemana si ieftine,

Contribuie la formarea calmului si a stapanirii de sine !

     7 martie 2012

CREDO, QUIA ABSURDUM

Cred pentru ca este absurd,

In primul rand;

O, Tertulian !

Distinsule roman,

Ti se atribuie

Aceasta expresie.

Tu te-ai nascut in Cartagina,

In 160, era noastra.

Oamenii din Cartagina, au gandirea clara,

De dimineata pana spre seara.

Dar noaptea, li se intuneca mintea.

Poate ca tu ai inventat acest dicton noaptea.

Ai avut o viata aventuroasa,

Dupa ce-ai plecat de-acasa :

Ai fost avoct,

Apoi preot,

Ai aparat cauza crestina,

Cu o fervoare deplina.

Ai incercat sa abolesti ratiunea ?

De ce ? Ce necaz ai avut pe ea ?

Nu putem intelege asta,

Decat prin lupta ta,

Impotriva rationalismului,

Care credeai ca dauneaza religiei !

Aristotel, promova adevarul :

Si era, la Lykeion, invatatorul;

El biciuia falsul,

Care e altceva decat absurdul.

Toti, in adevar cred,

Nimeni, in absurd;

Dar tu, ca sa lovesti adversarul,

Ai inventat dictonul ?

O, inteleptule Tertulian, om de mare cultura,

Cu multa invatatura,

Romanul, spune,

Cu intelepciune :

Unde e invatatura multa, tot ce se poate,

E si un munte de naivitate !

Ai scris “Apologeticum”; ce bine suna :

In care ai elaborat doctrina crestina.

Esti cinstit pentru asta.

Pana si de Papa de la Roma.

Iti suntem recunoscatori,

Si te consideram printre marii creatori :

Ai fost primul autor latin;

De spiritualitate, crestin.

Dar nu impartasim promovarea absurdului,

In locul adevaralui !

Unii cercetatori afirma, ca in scrierile tale,

Nu se gaseste nici unde discutata afirmatie :

In tratatul “De carne Christi”

Se gaseste urmatorul text :

“Credibile est”

Daca ceva credibil este,

Nu poate sa fie absurd, caci e o contradictie.

Poate ca dictonul in cauza,

S-a transmis pe cale orala,

Daca in documente,

Nu se gaseste !

Dar mai degraba, s-ar putea un fals sa fie :

Si atunci esti iertat de istorie !

     12 martie 2012

EDE UT VIVAS, NON VIVE UT EDAS

Mananca sa traiesti ! (M.T.);

Nu trai ca sa mananci ! (T.M.).

Aici avem de-a face cu doua tipologii culinare :

Pe care le intalnim si in situatiile reale;

M.T. are alte idealuri de viata,

Decat bucatele de la masa de dimineata;

T.M. are drept ideal de viata,

O masa bogata si borcanul cu dulceata;

Iar daca e fata,

Prajituri si cat mai multa ciocolata.

M.T. masura o respecta;

T.M. o depaseste pe cale constienta.

Dar ce este masura ?

Am definit-o intr-un Eseu, multumitor,

Dupa Aristotel, marele filosof al grecilor.

Reiau si aici demersul,

Sper sa nu ma critice, pentru repetare, cititorul :

Masura este linia de mijloc, bineinteles :

Intre insuficienta si exces;

In alimentatie, linia de mijloc e cumpatarea;

Insuficienta e malnutritia, inanitia;

Excesul e lacomia, supraalimentatia.

Cumpatarea este o valoare, intotdeauna, nu doar deseori :

Insuficienta si excesul sunt nonvalori.

Nu e greu sa identificam pe M.T. cu cumpatarea;

Iar pe T.M. cu excesul, in ce priveste alimentarea.

Primul mananca cumpatat, sa traiasca sanatos, cat se poate;

Al doilea traieste ca sa manance, si ajunge la obezitate.

     10 martie 2012

ERRARE HUMANUM EST, PERSEVERARE DIABOLICUM

A gresi este omeneste,

A persevera in greseala e diavoleste.

Cine n-a gresit macar o data-n viata !

Din greseala insa se invata :

Cu conditia sa reflectezi,

Si cu hotararea sa te corectezi.

Greseala are cauze mai multe :

Se comite din neatentie, pe nevrute;

Sau din prea multa oboseala,

Cand ai muncit peste socoteala;

Poti gresi cand esti distrat :

Ca nu esti suficient de concentrat.

Sau cand esti prea suparat,

Si constiinta ti s-a intunecat.

Poti gresi intentionat,

Cand ai ceva de castigat.

Sau ca sa te falesti :

Greseala o scornesti.

Cand femeile sporovaiesc,

Foarte mult gresesc.

Gresesc si barbatii, adesea,

Mai ales cand trag putin la masea.

Gresesc si copiii,

Cand nu-si asculta parintii;

Gresesc si parintii,

Cand isi maltrateaza copiii.

Gresesc sotii, fara nici o rosata,

Cand isi agreseaza partenerele de viata.

Gresesc sotii si sotiile, pe buna dreptate,

Cand incalca regulile de fidelitate.

Poti gresi frecvent,

Dintr-o eroare de rationament :

Cand ai multe premise si incurcate,

Greseala se strecoara in concluzie, pe neobservate.

Ignorantul, de obicei, in greseala persevereaza :

Inteleptul, de la prima greseala, se corecteaza !

     6 martie 2012