VARVARA
Terminatia prenumelui,
Sugereaza vara anului ;
Ii multumeste Cerului,
Ca a scapat-o din ghiarele gerului ;
Locuieste la poalele muntilor Carpati,
Intr-o padure de brazi spre cer avantati,
Are vecini doar jivinele padurii :
Ursii, lupii,vulpile, iepurii si mistretii ;
Traieste intr-o casuta din chirpici,
Te miri ca n-o spulbera vijeliile de pe aici.
Lemnele de foc sunt cu indestulare,
Trebuie doar sa le care,
Sa fie gramada cat mai mare,
Pentru viitoarea ninsoare.
N-a frecventat scoala satului,
Ca sa invete stiinta cititului si scrisului,
Dar poseda aptitudini practice speciale :
Acelea de a se lupta cu singuratatea si greutatile !
Poarta o camasa alba, inflorata,
Curata, de mana ei lucrata ;
O fusta maro, incretita,
De ea croita si cusuta,
Pe cap are o basmaluta,
Ramasa de la fustita ;
In picioare galosi,
Sunt ieftini si, cu cirapi de lana, caldurosi.
Are patru animale cu care sufleteste comunica :
O vacuta, doi dulai ciobanesti si o pisica ;
Avea trei caini, dar intr-o noapte,
Din cele ploioase si intunecate,
Lupii au mancat pe Grivei,
Cel mai puternic dintre ei ;
Si-a propus sa faca un drum la stana,
Sa cumpere un catel, de culoare bruna.
Stie cantece de altadata,
Invatate de cand era fata ;
Cand are buna dispozitie,
Le canta animalelor ei cate o melodie :
Are impresia ca o asculta cu placere,
Fiindca vede in ochii lor o intensa sclipire ;
E acompaniata de corul pasarelelor,
Care canta frenetic, fara dirijor.
A ramas vaduva din tinerete,
Acum e spre batranete ;
Sotul ei, padurar, a fost de un urs atacat,
L-a sfasiat, apoi, pe jumatate, l-a mancat ;
Restul, ce-a ramas a fost ingropat,
Sub un brad, dincolo de gradina de zarzavat ;
Un cioban batran, cu barba mare,
I-a cantat slujba de inmormantare ;
Are o cruce din conifer rar, brumariu,
Care a fost folosit si pentru sicriu :
In fiecare duminica si zi de mare sarbatoare,
Varvara ii aprinde la mormant o lumanare,
Si se roaga, in genunchi, ca sufletul lui,
Sa fie odihnit in Gradina Raiului.
Sunt periculoase aceste animale,
E bine sa nu-ti iese unul in cale ;
Cand sunt infometate,
Ataca omul pe la spate.
Pentru ea,
N-a fost inventata electricitatea,
Nici radioul,
Ori televizorul,
Sau telefonul,
Cu atat mai putin computerul ;
Ceasul nu e la ea de mare cautare,
L-ar consulta poate, dar nu-l are :
Ziua stabileste ora dupa Soare,
Noaptea, dupa Carul Mare.
Are valoare doar lampa cu petrol,
Poarta grija bidonului sa nu ramana gol.
Se hraneste cu branza si putinul zarzavat,
Din coltii mistretilor cu greu salvat,
Aduna bureti, cate o traistuta,
Din care face ciorba si tocanita,
Cei ramin ii pune la uscat,
Mai aduna si altii, pentru iernat.
- 2 -
Le da si cainilor din aceasta mancare,
Cu mamaliguta, fiarta tare ;
S-au obisnuit,
Chiar daca meniul se repeta la nesfarsit.
Dupa o masa pe saturate,
Ei incep sa limpaie, din belsug, lapte ;
Dulaii vaneaza cate un iepure, uneori,
Mai ales iarna, pe zapada si ninsori.
Cand e racita,
Nu se agita,
Face ceai din plante,
Numai de ea cunoscute ;
Uneori are dureri,
Pe la genunchi si incheieturi :
Se unge cu ulei de buruieni macerate,
Cu iscusinta de ea preparate ;
Din mugurii de brad tinuti la uscat,
Face sirop de tusa, intaritor si aromat.
Daca o doare capul si pe la urechi,
Isi descanta de deochi ;
Se roaga la icoanele din casa,
Sa o tina Sfantul sanatoasa !
Culege fructe de padure :
Afine, smeura, alune si mure ;
Le vinde femeii colectoare,
Departe, in localitatea Santa Mare.
Castiga pe ele cativa zeci de lei,
Care abia ii ajung pentru gaz, sare si ulei.
O sa mai adune cateva kilograme de afine,
Fiindca ele se platesc mai bine,
Pentru ca uitase, vai !
Ca ii trebuie chibrituri si malai.
Adusul apei e o adevarata povara,
De la izvorul din vale, o cara :
Cu bidonul de 2 litri; dureaza o ora,
Si-i ajunge pana spre seara.
Cand era tanara cara apa cu galeata,
Acum, ii e greu sa urce cu ea panta
Doi ecologisti, in trecere,
I-au adus apa, cate o galeata fiecare ;
Le-a multumit pentru ajutor,
Si s-a rugat sa le dea Domnul tot ce vor !
- 3 -
La izvor singura coboara vacuta,
Pentru a se adapa, dimineata,
Apoi merge la pasunat,
Si se-ntoarce pe-nserat.
Dupa mulgere o inchide in obor,
Sa nu cada prada lupilor.
Pentru ea taie iarba grasa,
Din faneata de langa casa ;
Ca sa aiba la iarna mancare,
Sa nu sufere de infometare
Ieri a auzit o “ Buna dimineata !”
De la un turist ratacit prin ceata :
A intreabat-o care e traseul marcat,
Bun pentru urcat ?
Ea i-a dat toate informatiile cerute,
Cunoscand bine potecile spre munte.
Dupa ce-i multumeste,
Ii ofera cativa biscuiti si o paraseste.
Singurul care o viziteaza pe Varvara,
Mai ales primavara,
E brigadierul silvic, care se bucura ca o vede vie,
Se temea ca, dupa iarna grea, n-o sa mai fie ;
O intreaba ce-i lipseste si de sanatate ?
Multumesc lui Dumnezeu, am de toate !
10 ianuarie 2014.
BIBLIOGRAFIE
Wild Carpathia, Part 2, 2012.
