Goethe spunea ceva; ii dau
crezare :
Ca nerecunostinta e viciul
cel mai mare;
E o trasatura negativa a caracterului,
Si se asociaza cu altele, de
acelasi fel, ale insului :
Un defect de personalitate,
Cu efecte nefaste pe
totalitate.
Sa ajuti e un act de
generozitate,
Practicat de sufletele
superior formate.
Morala cere sa faci binele
dezinteresat,
Sa nu astepti sa fi
recompensat !
Recunostinta nu e o mita,
Ci o valoare din suflet
pornita.
E o datorie morala a
beneficiarului,
Adresata binefacatorului.
E cat se poate de fireasca,
Dar nu la cei cu suflete de
iasca :
Ei nu reusesc sa-si invinga
egoismul,
Si sa practice altruismul.
Invidia, ranchiuna, rautatea,
Le afecteaza grav, la cei avari,
sanatatea;
Sufletele mari sunt
echilibrate, calme si generoase,
Cele marunte sunt mereu
nemultumite si artagoase :
Poti sa le dai casa, servici,
bani si altele, o mie,
Caci ele chiar fac, voit,
amnezie :
Uita imediat,
Tot ce le-ai dat.
Spune-mi daca esti egoist sau
generos,
Si iti spun cat esti de
valoros !
Recunostinta nu consta in
cuvantul mieros dar ipocrit,
Ci in sufletul curat, sincer
si cinstit.
Zadarnic ai vila
Daca nu esti perfectionat
sufleteste !
Vei fi nesatisfacut,
tensionat si furios mereu,
O sa ramai toata viata, sub
raport spiritual, un pigmeu !
15 iunie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu