- 120 -
MUSTAFA
Era fiul odaliscai Gulbahar si al lui Suleyman,
Pe cand acesta nu dvenise inca Sultan :
Era destept, curajos, ambitios, cat se poate,
Si se bucura de mare popularitate ;
In randurile civililor,
Dar mai ales in armata ienicerilor.
Ambasadorul Busbecq vorbeste, printre altele,
Despre “Insusirile sale remarcabile” ;
Iar ambasadorul Postel scrie ca era evident :
Mustafa era “Minunat de bine crescut si prudent”.
Toti il considerau mostenitorul tronului,
Dupa disparitia Sultanului.
Sa nu fi mai avut el oare rabdare,
Sa-i vina sorocul la inscaunare ?
A existat oare un complot pentru a-l detrona pe Suleyman,
Si al instala pe tron pe Mustafa drept sultan ?
Este doar o intrebare,
Fara nici un fel de justificare.
Dar Mustafa cunostea, desigur, planurile Roxelanei :
Daca unul din fii ei se urca pe tron, printul era condamnat,
Ca mutii Seraiului sa-i puna latul de gat, imediat.
Pe de alta parte, Roxelana nu se indoia nici un moment,
Ca daca Mustafa se urca pe tron, fii ei erau in pericol iminent :
Sa fie sugrumati, in mai putin de un an,
Dupa obiceiul otoman.
Asa stand lucrurile, a inceput razboiul : care pe care ?
Fara nici o crutare.
- 121 -
Roxelana avea de partea ei oficialitatile si pe Suleyman ;
Mustafa, ienicerii si popularitatea sa in tot Imperiul Otoman.
Roxelana a inceput sa lucreze ;
Si pe sultan sa-l influenteze :
Cum ca Mustafa cu ajutorul armatei, urma sa-l detroneze,
Si pe tronul lui, el sa se instaleze.
Repetandu-i mereu aceasta propozitie,
Suleyman a inceput sa ia o anumita pozitie,
De suspiciune,
Gandind cum anume avea sa se razbune :
“Sa fereasca Allah, ca Mustafa sa se pangareasca
atat de rusinos, incat tronul sa-mi rapeasca” !
L-a invitat pe Mustafa in tabara lui din Caramania,
Petru a-si justifica acuzatia :
Ducandu-se isi primejduia viata, foarte tare ;
Refuzand, intarea acuzatia de tradare.
Cum sa procedeze ?
Ca sa se salveze ?
A ales varianta cea mai curajoasa, de urmat,
Fiindca se stia nevinovat.
Cum in tabara a intrat,
A fost imediat insfacat.
Printul si-a mobilizat energia,
Si si-a sporit vitejia.
A contat si pe sprijinul ieniceritor,
Si pe armata, care-l va proclama imperator.
De aceasta s-a temut si Suleyman,
Ascunzandu-si cu premeditare odiosul plan :
A pus sa intinda panze in jurul cortului,
Impotriva auzirii din exterior a zgomotului :
Ca nimeni sa nu banuiasca nimic ;
Au recurs la acest siretlic.
- 122 -
L-a dat pe mana mutilor,
Ca sa-i puna capat zilelor,
Printul s-a luptat cu ei vitejeste ; pana,
Ce era gata, gata sa-i rapuna,
Dar Sultanul a intervenit,
Si i-a amenintat cumplit,
Pentru lipsa de curaj si de pricepere,
In a executa aceasta necesara ucidere.
Coplesit de numarul lor,
Printul a cedat loviturilor,
L-au doborat la pamant,
Sufletul lui a fost luat de vant,
L-au expus pe un covor persan,
In fata cortului lui Suleyman.
Astfel Sultanul,
Si-a salvat, considera el, tronul.
Crima a avut un efect nimicitor,
Asupra ienicerilor :
Facandu-l nebun, batran, criminal, badaran,
Pe vestitul Sultan.
Furia lor s-a revarsat si Asupra Roxelanei,
Pe care au considerat-o partasa la instigarea crimei :
Ati ucis “Soarele cel mai stralucitor” ,
Care ar fi dat faima Otomanilor !
Crima a avut ecou puternic si peste hotare,
A fost blamata si de Vatican, intr-o scrisoare.
BIBLIOGRAFIE
1. Andre Clot, Viata lu Soliman Magnificul,
Bucuresti, Editura Artemis, 2012, p. 144-148.
3 decembrie 2013
