DESPRE AUTOR

DESPRE AUTOR SI PUBLICATII


ION MORARU

Nascut in comuna Gusoeni,

judetul Valcea, la 10 februarie

1932 ;


Licentiat in psihologie (1960) ;


Doctor in filosofie (1973) ;


Profesor universitar(1990) ;


Presedinte al Subcomisiei de Inventica

a Academiei Romane (1992-1996) ;


Presedinte-fondator al Asociatiei Romane

de Psihologie Haologica (2000) ;


Membru al Academiei de Stiinte din

New York (1995) ;


Decan al Facultatii de Psihologie-Sociologie

si Stiinte Politice a Universitatii Hyperion (2002).




Din lucrarile publicate :


MONOGRAFII SI MANUALE BAZATE

PE CERCETARI STIINTIFICE



1. Un model epistemologic-psihologic

al creativitatii tehnice (1980), lucrare distinsa

cu Medalia de Aur H. Coanda, clasa I, (1995) ;


2. Creativitatea sociala. Introducere in

socioeuristica (1981) ;


3. Actiunea sociala si comportamentul

individual. Premise pentru elaborarea

comportamentologiei (1986) ;


4. Strategii creative transdisciplinare.

Introducere in scientoeuristica (1992),

carte onorata cu Premiul "Ion Petrovici"

al Academiei Romane (1994) ;


5. Psihologia muncii, partea a doua,

Psihologia creativitatii (1993) ;


6. Cercetarea creativitatii si creatiei

prin metoda eurigramelor (1993) ;


7. Curs de psihoinventica (1994) ;


8. Stiinta si filosofia creatiei (1995) ;


9. Introducere in psihologia

manageriala (1995) ;


10. Psihologia creativitatii, vol. 1 (1997) ;


11. Psihologiaogia creativitatii, vol. 2 (1998) ;


12. Paradigma psihologiei haologice.

Aplicatii ale teoriei haosului

in psihologie (2000) ;


13. Misterul creatiei artistice ; Michelangelo-

daimonicul (2004) ;


14. Haosul - Cosmosul si geniile creatoare.

Introducere in psihologia haologica (2005) ;


15. Psihologia haologica (2006) ;


16. Michelangelo Buonarroti. Creativitatea

si creatia (2009).




TRATATE IN COLABORARE



1. Tratat de psihologie manageriala (1997) ;


2. Tratat de creatologie (1998).





POEZII



1. Ferestre spre interior (2007) ;


2. Daimoni creatori (2009) ;


3. Poeme si catrene (2011) ;


4. Dialoguri filosofice (2012) ;


5. Imperativus moralis (2012) ;


6. Genii si celebritati in versuri (2014) ;


7. Filosofia poeziilor Haiku 100, vol. 1 (2014) ;


8. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 2 (2014) ;


9. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 3 (2014) ;


10. Poezii Haiku despre ABBA (2014) ;


11. Poezii (2014) ;


12. Versuri (2014) ;


13. Stihuri (2014) ;


14 Idei in rime (2015) ;


15. Haiku profane si biblice (2015) ;


16. Diverse si sociale (2015).

miercuri, 9 aprilie 2014

Maria Tudose

Domnule Moraru,

  Mi-a placut, in primul rand, foarte mult, marea diversitate din "Filosofia  poeziilor Haiku". Domeniul  pe care-l  abordati, merge de la microcosmos "Neutrinul", la  macrocosmos "Fluturasul", cuprinzand intre infinitul mic si infinitul mare, Omul, finitul, cu dimensiuni  obiective, dar care cuprinde in universul lui spiritual  infinitul, sau in orice caz, are ca dorinta, cea mai profunda cuprinderea , sau mai bine zis intelegerea, perceparea oricat de vaga a infinitului. Poeziile Dumnevoastra dovedesc ca acest domeniu  fara margini il cuprindeti  in inima, in Propria  Dumnevoastra Fiinta , exprimandu-se, acest fapt inefabil, prin sensibilitatea fiecarui cuvant, indiferent ce exprima. Rezulta din cele doua volume, ca aveti fata de aceasta lume, fata de continutul ei interior si exterior o atitudine plina de caldura si de bunavointa, o armonie cu frumusetile si chiar cu problematica ei, pentru ca propuneti si solutii, enuntati adevaruri cu larga cuprindere si intelegere. Iubiti aceasta lume in toata complexitatea ei, dezvaluiti curcubeiele care o strabat cu toate ca acestea nu se vad uneori decat cu ochii spiritului si nu se vad deloc cu ochii trupesti. Cele doua volume au fost citite pana in prezent, in afara de mine, de doua doamne, una de 70 de ani si cealalta de 74 de ani. Nu au facultate nici una dintre ele, insa sunt personae foarte sensibile. Una dintre ele, fara nici un fel de indrumari, picteaza foarte frumos, in special flori, iar cealalta citeste mult. Ambele, in mod independent mi-au spus ca dupa ce au inceput sa citeasca, n-au mai putut parasi cartea pana n-au terminat-o. Ele si-au exprimat aceeasi admiratie pentru marea bogatie a subiectelor tratate, fiindu-le foarte dragi poeziile despre natura, istorie, personalitati, politica ; una dintre ele pictorita, mi-a spus ca a inteles mai putin poeziile filosofice, dar s-a bucurat ca filosofia poate fi exprimata si asa curgator. Cealalta,  doamna careia eu i-am facut cadou o copie Xerox dupa primul volum, (pe 4 -04 ), cind a fost ziua dansei de nastere, a imprumutat cartea si altei prietene a dansei. Din acest test, putem trage concluzia ca poeziile Dumnevoasra plac foarte mult prsoanelor cu bun simt si care-si traiesc viata cu dreapta masura, asa cum sunt majoritatea oamenilor din aceasta tara, desi un pumn de oamenii rai si neechilibrati. dominati de orgoliu si lacomie, umbresc neamul nostrum romanesc.
       Domnule Moraru, aveam niste observatii asupra  a doua poezii : "Cooperarea dintre stiinta si religie"  si "Finalis ". Totusi, in legatura cu acestea, as vrea sa va citez cateva randuri, din  carte  lui A. Einstein   "Cum vad  eu lumea". "Numai  cel  ce poate cantari  sfortarile  uriase si inainte de toate, daruirea, fara de care nu poate lua nastere creatia stiintifica deschizatoare de drumuri, va putea aprecia puterea simtamantului, singurul din care poate sa creasca o munca detasata de viata practica nemijlocita" .
  Ce credinta profunda  in ratiunea alcatuirii lumii si ce aspiratie spre intelegerea chiar si numai  a unui reflex neinsemnat al ratiunii ce se dezvaluie in aceasta  lume, trebuie sa fi fost vii la Kepler si la   Newton, pentru ca ei sa poata descifra  mecanismul  mecanicii ceresti  in munca solitara a multor ani ?... Ceea ce  i-a insufletit pe acesti oameni este religiozitatea. Un contemporan a spus, nu fara dreptate, "Ca in epoca noastra  orientata in general practic, singurii oameni adanc religiosi sunt cei mai seriosi dintre cercetatori". Sau, in alta parte, in acelasi volum : "Religiozitatea  cercetatorului sta in uimirea exagerata fata de armonia legitatii naturii, in care se dezvaluie o ratiune atat de superioara  incat orice gandire cu sens si oranduire omeneasca reprezinta un reflex cu totul neinsemnat".
     Domnule Moraru, eu consider ca sunteti unul din cercetatorii sufletului si spiritului uman de care vorbea  A. Einstein. De aceea, doar poezia "Finalis " de la pag  133, primul volum, consider ca nu e scrisa de Dumnevoatra, iar referitor la stiinta si religie ambele au aceeasi radacina comuna, MISTERUL. Am zis ca nu e scrisa de Dumneavoastra pentru ca eu va consider mult deasupra unei fiinte care-si prezinta doar cantitativ rezultatele. Realizarile Dumnevoastra sunt calitative, ele merg la mintea si la inima omului, le innobileaza viata si aceasta nu se poate cantari si masura.
     Dumnezeu sa va dea sanatate si va multumesc foarte mult pentru poezii !

     Conf. univ. dr. ing. Maria Tudose.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu