IMPARATEASA GABRIELA

               Haiku 258

IMPARATEASA GABRIELA

S-a dus cu un ansamblu de cantece si dansuri populare,

In calitate de translatoare,

Tocmai la Bangui, in Africa Centrala,

La o distanta colosala ;

Imparatul Bokassa avea o sensibilitate :

Ii placeau femeile albe, blonde si delicate.

De cum a vazut-o si-a fixat ochii pe ea,

Si nu si-i mai dezlipea.

O insotea la spectacole,

A invitat-o la dineurile oficiale.

I-a facut cadou bijuterii de aur cu diamante,

Si a rugat-o sa le poarte,

Chiar el i-a pus la gat lantisorul si la mana bratara,

Sa se mire poporul, s-o vada toata tara :

Era idealul lui de femeie frumoasa,

Cum nu mai vazuse alta la el in casa :

Avea, fara ea, 18 sotii,

Si 60 de fiice si fii.

Parul Gabrielei, galbenul Soarelui,

Ochii, albastrul cerului ;

Tenul, culoarea laptelui,

Trupul, flexibilitatea sarpelui,

Un mijlocel,

Sa-l treci prin inel,

Inalta ca trestioara,

Sprintena, precum Caprioara.

Comunicau in limba franceza,

Uneori si in engleza.

                - 34 -

                

Dupa ce in tara a revenit,

Si putin s-a odihnit,

La un scurt interval,

A fost chemata la Comitetul Central :

Ceausescu i-a spus ca Bokassa i-a trimis o scrisoare,

Prin care o cere de sotie ; si nu mai are rabdare ;

Sa-ti faci bagajul imediat,

Si sa pleci la viitorul tau barbat !

Gabriela a fost naucita,

I-a spus ca este logodita,

Cu un cetatean italian,

Ca nunta urmeaza peste un an.

Interesul tarii e mai presus,

Ceausescu i-a spus :

Nu intarzia !

Sa nu pierdem ocazia :

Bokassa ne propune, foarte convingator :

Sa exploatam impreuna minele lor ;

Romania primeste, din diamante, zece la suta,

E o afacere foarte buna, gata facuta.

Gabriela si-a dat seama ca e vanduta ca o haina de blana,

Dar simtea ca e inutil sa se opuna :

A fost data pe mana unor securisti-colonei,

Care sa se ocupe de plecarea ei.

Ajunsa pe aeroportul din Bangui, Africa Centrala,

A fost intampinata precum o delegatie oficiala.

Bokassa i-a daruit un imens palat,

Cu gradini luxuriante si un lac cu crocodili populat.

Copacii erau decorati cu maimute,

Pe jos se gaseau alte multe animale si animalute :

Si elefanti,

Greoi si giganti.

               - 35 -

Au facut o nunta ca-n povesti,

Cu multe fete imparatesti.

Imparatul a ocrotit-o,

Pana in noaptea nuntii, dar de ochii multimii a ferit-o ;

I-a pregatit dormitorul : un pat tare si unul moale,

Cu lenjerie din fire de aur, presarata cu petale

Rosii de trandafiri,

Si stropita cu scumpe parfumuri.

Preludiul a durat pana dimineta,

Cand a inceput sa se ridice ceata,

Ea a plans toata noaptea cu hohote,

El i-a sters mereu ochii cu servetele parfumate ;

I-a spus : Inima din mine,

Bate numai pentru tine !

Dimineata a sacrificat-o pe altarul iubirii,

In pofida impotrivirii.

Era un barbat viril in pat,

Si foarte bine dotat.

Dar ea nu l-a iubit,

Nici nu l-a dorit.

Totusi, se parea ca acesta casnicie e trainica,

Dar gelozia lui era tiranica.

Desi se nascuse si copilarise in Tribul M’Baka,

Numai cu adversarii politici avea o fire salbatica,

Cu femeile era manierat ;

Un chipes de culoare-barbat,

S-a purtat cu ea foarte frumos,

Dar ce folos !

O tinea inchisa intr-o “colivie de aur”,

Ca pe un graur,

Nu avea voie niciunde sa plece,

Nici cu cineva din personal sa comunice.

                       - 36 -

Era scoasa doar la dineurile oficiale,

Dar ii era interzis sa vorbeasca cu persoanele.

Doi ani a stat in aceasta “inchisoare”

Pana ce a inceput sa se usuce pe picioare.

N-a mai putut suporta regimul de izolare completa,

Si a facut o tentativa de suicid, nereusita,

L-a implorat pe Bokassa Imparatul,

Sa-i acorde divortul,

Dupa multe rugaminti,

Cu lacrimi fierbinti,

El divortul i-a promis,

Cu conditia sa stea la Paris.

A fost imparateste dotata,

Ca sa-i ajunga pentru o lunga durata :

O lada cu scumpe bijuterii

Din aur cu diamante ; si dolari, multe sute de mii.

Ea si-a luat fata, pe Anne, de indata,

Si s-a simtit eliberata.

Au locuit la Paris,

Intr-un palat si un lux de nedescris.

Imparatul o vizita cu regularitate,

Pentru ca doamna sa nu sufere de singuratate,

Isi adora fetita,

Pe care, cand era mica, o hranise cu lingurita.

Acum fosta imparateasa se afla la ea in tara,

Si parca s-a nascut a doua oara ;

Locuieste singura intr-o vila, langa Bucuresti ;

A ingropat in sufletul ei dureroasele “povesti”.

Se ocupa cu mici afaceri imobiliare,

Ca sa nu se plictiseasca prea tare,

Colaboratorii o descriu drept rece si dura,

Peste masura ;

              - 37 -

Evenimentele din Bangui si aici singuratatea,

I-au afectat grav personalitatea,

Are un comportament nesociabil ; e tacuta :

Psihic pare traumatizata.

Desi fiica de croitoreasa,

Si-a format, prin autoeducatie, o cultura aleasa.

Anne a ramas in Orasul Luminilor,

Zice ea, pana la sfarsitul zilelor,

Nu are dor de mama si spune :

Ca ele nu erau in relatii prea bune ;

Nu e negresa,

Are pielea alba, fiica de imparat, o frumoasa printesa !

Ion Moraru

                                                         2 noiembrie 201