Domnule Moraru

                                                    - 42 -


                                               RECENZIE


     La cartea "Idei in Rime", de Ion Moraru, Editura Matrix Rom, 2015, 188 de pagini.
      

     Domnule Moraru, in primul rand va respect foarte mult, pentru diversitatea fara sfarsit a problemelor pe care vi le puneti. Diversitatea lor e asemenea naturii, care întotdeauna poate prezenta unui om un produs al ei, necunoscut pana la un moment dat.

     In al doilea rand, nu stiu prea bine cat din puterea de influentare a scrierilor  Dumnevoastra asupra cititorului se datoreaza bogatiei si profunzimii ideilor prezentate si cat armoniei si stilului lor. Aici, probabil, intervine si preocuparea curenta a cititorului. Pe mine ma impresioneaza si-mi place foarte mult diversitatea nesfarsita a subiectelor pe care le atingeti. Insasi, aceasta diversitate a ideilor si modul lor de prezentare creaza inefabilitatea.

    Totusi, in unele cazuri as fi vrut o tratare mai completa si mai personala. Multe subiecte dificile le prezentati numai din punctul de vedere al sursei de informatie pe care o mentionati. Dar, punctul de vedere al Dumnevoastra, care pentru mine ar insemna mult,  unde este? De pilda, cand am vazut titlurile, m-am repezit imediat asupra lui M. Gorbaciov.   Dar, n-am zarit nimic, din punctul Dumnevoastra de vedere !

    Versificarea  cotidianului a devenit pentru Dumnevoastra un fapt organic, un fapt de viata, pentruca prin muzicalitatea a ceea ce scrieti, auziti sunetele care va lipsesc. Insusi, acest proces de creatie are originalitatea lui, care sigur se reflecta in originalitatea scrierii.

    In ultimele luni am citit si recitit o carte intitulata "Doar sase numere" de Martin Rees, un mare astrofizician si cosmolog. Cartea prezinta legaturile dintre microcosmos si macrocosmos si cele sase numere care daca ar avea valorile numerice doar putin diferite, noi nu am mai fi existat. Apare detaliat si problema gaurilor negre si a antinomiei lui Kant privind limitarea divizibilitatii la infinit prin asa numitele lungimea Plank si timpul Plank, cele mai mici unitati de spatiu si de timp care pot fi concepute in prezent de stiinta.

    Dumnevoastra, care sunteti creator, sunteti o sursa de generare a sensului si frumusetii, care dupa mine sunt total antigravitationale. Gaurile negre absorb totul din jurul lor. Chiar  spatiul si timpul isi pierd sensurile percepute de noi. Oricat de legat ati fi de scaun si de pat (apropo la poezia "Gaura neagra si varstele omului"), prin puterea creatoare a Dumneavoastra anulati gravitatea si zburati in spatiu si timp.

    Dar m-am cam abatut de la parerea mea despre scrierile Domniei Voastre. As vrea sa va prezint  o comparatie :

Sunt pe o stanca intr-un varf de munte, am niste vreascuri, am doar doua bucati de cremene si inghet de frig ;

Incerc sa aprind focul, lovesc pietrele una de alta, sar mici scantei, dar niciuna n-are  puterea sa aprinda focul. Fiecare scanteie incalzeste putin vreascurile. S-intr-un tarziu, se aprinde o valvataie de foc, care lumineaza si crestele inalte ale muntelui si mai ales vaile lui, pana atunci complet intunecate.

     Repet deci, pentru mine, care ascult putina muzica, insa mereu, mereu am fel de fel de intrebari, abia atunci când va receptez tematica foarte diversa, incep sa ma aprind. Deci, sunteti asemenea lui Prometeu. Va multumesc foarte mult pentru cartea "Idei in Rime" si va rog si eu alaturi de Doamna Fluturas sa faceti plimbari mai multe chiar daca sunt doar pe balcon, si sa ajutati si cu propria vointa, nu numai  cu puterea fortei creatoare, pe care v-a dat-o Dumnezeu, la diminuarea dezechilibrelor din corpul fizic care este insa purtatorul unei mari comori si pentru care n-aveti nici un moment dreptul sa fiti nefericit.

     Conf. univ. dr. Ing. Maria Tudose

                                                                                            2 aprilie 2015