- 2 -



                               PRIETENI CITITORI


                       Haiku este un gen de poezie scurta, densa ca ideatie, care exprima fenomene ale naturii, legate de sentimentele omenesti. Are o rima relativ libera si un ritm armonios.
Nu am gasit o talmacire a acestui termen. Dar un alt cuvant, inrudit cu acesta si , se pare mai vechi, “Hokku”, inseamna in japoneza “vers de inceput” Insa haiku aspira sa fie mai mult decat atat si anume un “Poem complet, independent” si nu doar un termen dintr-un sir. Poezia haiku este cea mai populara forma din Japonia. Se estimeaza ca in aceasta tara exista circa zece milioane de scriitori haiku, dar cei mai multi o fac pentru propria lor placere, fara sa le dea publicitatii.
                         Primul Simpozion International de Haiku a fost organizat pe data de 11 iulie 1999, sub patronajul Asociatiei de Haiku. La incheierea Simpozionului a fost dat publicitatii “Manifestul Haiku din Tokio, 1999”, cu sapte puncte, intre care se spune : “Criteriul esential pentru haiku va fi originalitatea”. La 19 martie 1991 s-a constituit “Societatea Romana de Haiku”, al carei presedinte este, din 2010, poetul Valentin Nicolitov.
                          Fara sa fie o definitie, Shiki spune : “Haiku-ul este un instantaneu al realitatii, inrudit cu fotografia”. Se cunosc zece categorii estetice pentru haiku : 1. Sa exprime o stare emotionala intensa; 2. Eternul; 3. Efemerul; 4. Frumusetea naturii; 5. Patosul  lucrurilor; 6. Negativitatea (lipsa de spirit); 7. Tristetea declinului; 8. Frumusetea austera; 9. Misterul singuratatii; 10. Supletea adanca, eleganta, naturaletea.
                                                                  - 3 -
                                                             
                           La cele zece categorii estetice de mai inainte, am putea adauga si noi inca pe atatea :
l. Haiku-urile sa cuprinda si fapte de cunoastere; 2. Pilde morale sau concluzii moralizatoare; 3. Generalul din lume, nu doar singularul; 4. Frumusetea fizica si intelectuala a omului; 5. Maretia si diversitatea creatiilor spiritului (cultura); 6. Progresul prin bunurile materiale produse de inteligenta umana (civilizatia); 7. Optimismul mobilizator; 8. Sentimentul solidaritatii socio-umane, bazat pe prietenie si iubire 9. Critica viciilor si promovarea valorilor;  10. Sa aiba un sens instructiv-educativ.

                            Se cere ca haiku sa “Contina cel putin o imagine sau un cuvant care sa exprime anotimpul (kigo), in care acesta a fost scris”. Subiectele haiku se refera la natura, plante, flori, insecte etc. Pe Wikipedia, se da un exemplu de haiku, in care primul vers rimeaza cu ultimul :

                              Viata mea toata :
                              Frunze purtate de vant
                              In prag de toamna.

                        Haiku-urile scrise de noi respecta aceasta cerinta cu privire la rima. Ele sunt, de fapt, niste cvasi haiku-uri, pentru ca nu satisfac, intru totul, regulile de elaborare.
Nu impartasim insa aceste reguli; ele sunt foarte greu de aplicat de catre cineva care nu are un cap de japonez pe umeri si o experienta indelungata. Adevaratele haiku-uri sunt numai in Japonia. Creatorii europeni si americani de haiku-uri se straduiesc sa se apropie de cele originare, din Tara Soarelui Rasare. Ea poate fi numita si “Tara haiku-urilor”, care ating aproape perfectiunea.
                     Si totusi, se consemneza : din 1882 "Libertatea poeziei japoneze este totala" (2,  p. 190).
Se renunta la regulile stricte, chiar rigide, care incorseteaza creatia poetica haiku. Libertatea e compatibila cu
diversitatea, functie de spatiul geografic, particularitatile culturale, traditiile creatiei
poetice, etc. Daca libertatea este totala si toleranta fata de diversitate trebuie sa fie totala.

                                                             - 4 -
                                                                                                           
                         Ceea ce haiku-urile noastre pierd prin forma de elaborare, speram sa castige prin continutul ideatic. Ele sunt complementare poemului, de mari dimensiuni, situat la inceput, intitulat “Floarea alba de cires”, ce vizeaza tot spiritualitatea japoneza. Tinand seama de natura meditativ-reflexiv-interpretativa si generalizatoare a pieselor compuse de noi, socotim ca aceasta lucrare, impreuna cu cele 20 de categorii estetice-filosofice ale acestui gen de poezie, consemnate mai inainte, fundamenteaza, de fapt, filosofia haiku-urilor.

                          Bibliografie
                   
                          1. Haiku. De la Wikipedia, enciclopedia libera.
                          2. Octavian Simu, Civilizatia japoneza traditionala, Bucuresti,
                              Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1984.
                           



                           Autorul
                                                            9 septembrie 2012