- 92 -
           

CORNEL POPA

Era puternic, echilibrat, mobil,
Temperamental, un Sangvin veritabil.
Caracterial : bogat, consistent, perseverent ;
Nu se abatea de la obiectivele sale nici un moment.
Aptiduni pentru abstractiile simbolice;
Atitudine pasionala pentru cercetarile logice.
Motivatie puternica pentru stiinta.
Sustinuta de ratiune si de vointa.
Era sociabil,
Si in stiinta deosebit de comunicabil.
Indice empatic scazut :
Se transpunea greu in situatia altuia, cu tot efortul facut.
Era preponderant optimist,
Niciodata trist.
Avea aplecare spre poezie,
Inca din copilarie.
Indice introspectiv foarte mare :
Isi cunostea foarte bine calitatile din dotare.
Avea inclinatie pentru munca tenace si continua :
Diurna si de seara pana la ziua.
Poseda simtul umorului si al autoumorului :
Chelia sa si numele faceau obiectul glumelor profesorului.
Cu aceasta zestre psiho-fiziologica,
A atins marea performanta stiintifica :
A construit zeci si zeci de sisteme logice originale :
Logica modala aletica si logicile modale “locale”;
Logica modala cu agenti, lingvistica si stiintele juridice ;
Logica modala si teoria actelor de comunicare ;
Sistemele modale mixte si teoria activitatilor umane.
Toate cu aplicatii si gandite riguros, fara lacune.
               - 93 -

A consolidat legatura teoretica,
Dintre praxiologie si logica deontica.
Idolul lui a fost Georg H.Von Wright, din Finlanda :
Parintele logicii deontice, cu care coresponda.
Profesorul Wright, in scrisori,  l-a aprobat si l-a apreciat,
Pentru ceea ce a creat.
I-a urmarit cu atentie cercetarile,
Si a fost impresionat de toate constructiile sale.
Profesorul Popa a fondat si a condus ; e bine sa se stie :
In Politehnica, Cercul de Logica Deontica si Praxiologie.
Spre seara, in fiecare vineri, fara exceptie,
Regretatul Popa oficia slujba de vecernie :
Comunica luni de zile,
In toate saptamanile ;
Pana cand pica istovit,
Atunci ceda cuvantul si altuia, dinainte pregatit.
Acest cerc, cu o viata foarte lunga si prolifica,
A fost o “Universitate de Logica Deontica”,
Care a format multi tineri, pentru doctorate,
Sustinute la noi si in strainatate.
Profesorul Popa are 14 carti publicate si 9 editate ;
Plus 226 de studii si articole de specialitate.
O carte a fost tradusa,
Si publicata in Rusia ; evident, in limba rusa.
A fost conducator de doctorat,
Activitate pe care a onorat-o si care l-a onorat.
A sustinut un numar foarte mare de comunicari,
La Congresele Internationale de Logica ; apreciate de auditori..
Activitatea sa stiintifica il recomanda pentru Academie,
Dar din diferite motive subiective si egoiste n-a fost sa fie.
Ca o caracterizare generala :
Creatia profesorului Cornel Popa e, fara exagerare, una geniala !
                                                                             16 august 2013
                                                                       

                                                                       

          - 42 -
SABIN BALASA
                 
Iasi ; Universitatea Al. I. Cuza ; Sala Pasilor Pierduti ;
De ajungeti in ea veti ramane muti :
De frumusete, placere si bucurie,
Ce stari traiti acolo nimeni din afara nu stie :
Veti vedea in ea o pictura de mare originalitate,
Ce se bucura de unicitate,
Nu mai e alta in toata lumea,
Care sa semene cu ea :
Sunt transpuse acolo in imagini de fresca, color,
Legende si mituri ale romanilor :
Mesterul Manole ; Dochia, din povesti,
Hyperion, Luceafarul poeziei romanesti.
Doamne, inviaza-l pe Sabin Balasa si fa-l nemuritor ;
Pe acest mare pictor,
Drept rasplata,
Pentru creatia lui atat de bogata.
Doamne, sa nu uiti !
Sa-l onorezi si pentru cele 19 picturi din S. P. Pierduti :
E acolo un adevarat muzeu,
Parca ar fi templul unui Zeu.
Iubirea are o simbolistica de gingasie plina :
O fata si un baiat, inalti si frumosi ce se tin de mana ;
Intre ei arde focul sacru al dragostei,
O tema heracliteana, daca vrei :
Iubirea e un foc vesnic viu, ma intelegi ?
Ce se inteteste si se domoleste, dupa anumite legi.
Intr-o universitate,
Nu putea sa lipseasca amfiteatrul, inainte de toate :
Plin de studente si studenti,
Toti cu ochii atintiti,
Spre magistrul, ce nu se vede in pictura,
Dar se presupune a fi la catedra.
                    - 43 -

In alta fresca e un grup de tinere si tineri :
Sase fete suple si patru baieti in talie subtiri ;
Toti vorbesc cu mainile,
Comunica intens cu gesturile,
Au o tema interesanta, in dezbatere,
Ce nu suporta amanare ;
Deasupra lor,
Sunt doua personaje, pe orizontala, din lumea umbrelor.
Moldova e simbolizata :
De o copila ce calareste pe un bour, despletita.
Stefan cel Mare, cu sabia in mana,
Ne invita sa ne aparam glia strabuna.
Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca,
E exprimata de o cununa florala domneasca ;
Iar de o parte si alta, in jurul ei,
O sustin cu mainile doua inalte si frumoase femei ;
In planul al doi-lea
Se vad marii barbati ce au realizat unirea.
Toate personajele feminine,
In picturile lui Sabin Balasa sunt frumoase ca niste zane,
Si toti barbatii,
Seamana cu zeii.
Am vazut de zeci de ori aceasta sala cu pictura,
As vrea s-o mai revad si a o suta oara.
Doamne, daca nu vrei sa-l inviezi si sa-l faci nemuritor,
Pe Sabin Balasa, ca pe Fiul Tau cel iubitor,
Atunci, te rog fierbinte sa-i rezervi un locusor al lui !
Langa via Gradinii Raiului,
Ca-i placeau strugurii toamna, rumeniti de razele soarelui ;
Fiind nascut si crescut in zona Dragasanului,
Acolo, se va putea bucura, in liniste totala,
De creatia lui, cu adevarat geniala.
                              14 august 2013

          PUFI


De pe cap ii cad zulufii,
Lui Mr. Pufi :
Peste ochi, peste bot,
Peste tot.
E un catel din subspecia mica :
Bishon, chiar pitica,
E un atom, mititel,
Dar incarcat de energie ca si el.
3,800 kg. cantareste,
Cand mananca cu pofta depaseste.
In iunie a implinit un an
Joaca pentru el e inca pe primul plan.
Alb de la coada, pana la urechi :
Ambele blegi si, evident, perechi,
Acum a fost tuns,
Are parul lins,
Doar capul i-a ramas cu parul la fel,
Si in varful cozii are un smoc rebel,
Ce se misca cu repeziciune ; cum e catelul,
Asa e si smocul.
Coada e un foarte mobil organ,
Se incolaceste si se desface aproape spontan :
E noduroasa,
Si foarte viguroasa.
Ochii lui sunt negri ca doua mure,
De padure,
Sclipesc,
Parca te orbesc,

    - 2 -


Si-i roteste,
Cand priveste,
Nu scapa nimic,
Vede totul, de la mare la mic.
Uneori pandeste,
Atent, nici nu clipeste,
Moare de curiozitate,
Sa stie totul si despre toate.
Cand Marina a pleacat la piata,
El s-a asazat la portita,
Si privea in zare,
Sa vada cand apare,
Cand a venit i s-a gudurat la picioare,
Si de bucurie a latrat tare.
Marina e topita de dragul lui,
Il saruta frecvent pe varful botului.
Dupa ce mananca, cu o pofta rara,
Ii ramane barbita murdara,
De la mancare,
Se sterge, in joaca, de ale stapanei picioare.
Acest catel,
E un nazdravan, de fel,
Sambata, 20 07 2013, pe inserate,
A dat spectacol cu cele doua fete,
Nepoatele lui Tomita,
Venite tocmai din Spania, in vacanta :
Elza de opt ani, cu bucle satene,
Si Maia, de sapte, cu suvite blondine.
Nu stiu romaneste nici un cuvint,
Dar s-au jucat cu mare avant.
Pentru copii jocul e un limbaj universal,
Nu tine seama de graiul national.
                   - 3 -


Tomita le-a facut un leagan in batatura,
Cu un lant si o scandura,
L-au folosit cu schimbul,
Bucurandu-se cand le venea randul.
Pufi, de cum le-a vazut, pe scara,
S-a aruncat asupra lor ca o fiara,
Parca era un leu fioros,
Si bataios :
Le tampona cu botul pe picioare,
Spre capul lor sarea tare.
Cand fetitele s-au asezat,
A venit val-vartej peste ele si pe spate le-a culcat,
Le-a tamponat pe fata cu botul,
Pe gat, pe urechi, peste tot capul,
Cand facea o pauza la tamponare,
Se proptea pe picioarele din fata si latra tare,
Apoi iar incepea,
Din nou pe ele sarea.
Fetitele se aparau cu matura, cereau ajutor,
El se retragea putin si iar se arunca asupra lor,
Le hartuia in fel si fel,
Dar nu ca un caine rau, ci ca un prieten catel,
N-a scos dintii niciodata,
S-o raneasca pe vreo fata.
Totul era o joaca, pasnica si curata,
Reciproc acceptata.
Celalalt caine, Ricky, mai nervos, batraior,
A tamponat-o pe Maia, cu botul, cam tare, pe picior,
Ea a plans mult ; in limba ei s-a vaietat,
Tomita i-a sarutat piciorul usor lezat,
A tinut-o in brate, a alintat-o,
Pana cand a impacat-o.


                        - 4 -


Desi mai mica doar cu un an ca cealalta,
Ei ii placea sa fie rasfatata.
Este, evident,
Un alt temperament.
Spectacolul de circ al fetitelor si al lui Pufi,
S-a incheiat aproape de miezul noptii,
“Artistii” si-au luat la revedere,
Multumiti de joaca placuta, fiecare ;
Toate evenimentele s-au desfasurat,
La vila lui Tomita si a Marinei, din Baleni ; un loc minunat :
Are mobila noua, parchet, gaze, baie ; apa si toaleta in interior,
Centrala, termopane ; Fata de orasan nu te simti acolo cu nimic inferior.
Esti superior lui cu o bolta de vita imensa si in rod foarte bogata,
Pomi si o gradina de zarzavat bine lucrata.
Pe toate sa le folositi sanatosi,
Mereu veseli, generosi si voiosi !

Ion Moraru

                     Mi, 24 iulie 2013

                    - 81 -


                 

SENTIMENTE INTIME INTRE
LEONARDO SI MONA LISA ?


Leonardo da Vinci a fost un barbat elegant si frumos,
In arta, stiinta si tehnologie faimos,
Dar nu exista nici o insemnare,
A lui sau a unui contemporan oarecare,
Despre vreo iubire,
Permanenta sau trecatoare.
Au existat oare sentimente intime intre el si Mona Lisa ?
Un raspuns ferm pentru posteritate nu se poate lasa.
Dar exista temeiuri,
Pentru unele presupuneri :
El care a lasat atata opera neterminata,
A staruit asupra acestui portret vreme indelungata :
La un portret patru ani ?
Prea mult ; si pe vremea lui timpul costa bani !
A fost un timp trebuincios ?
Sau prelungit intentionat, cu un scop amoros ?
A purtat portretul inramat,
Peste tot pe unde a lucrat,
Era parca o scumpa amintire,
De care nu voia sa se desparta ; era sentimental din fire.
Tanara Mona Lisa, pe de alta parte, dar nu in secondo,
Era sotia prevarstnicului  Francesco del Giocondo,
Diferenta foarte mare de varsta era de natura,
S-o predispuna la o aventura.
Dar toate acestea sunt simple supozitii,
Lipseste dovada acestei relatii !

                   - 82 -
                                                           
Se naste insa si o alta intrebare, de neinlaturat :
De ce portretul nu se afla la Mona Lisa pentru care fusese lucrat ?
Poate ca Leonardo a mai facut o copie si pentru el,
La fel.
Daca aceasta ipoteza ar avea suficienta motivatie,
Ar fi trebuit sa se gaseasca doua portrete in indelungata istorie ;
Dar e doar unu’
Acela de la Muzeul Luvru.
Deci, aceasta ipoteza pica,
Ea nu se justifica ;
E posibil insa si un alt ipotetic raspuns,
Motivat si el psiho-logic indeajuns :
Poate ca Mona Lisa a refuzat portretul,
Intrucat ea venea la sedintele de pictura fara sa stie barbatul !
Nu putea sa vina acum cu tabloul acasa si sa-l puna pe perete,
Fara sa-i dea lui Francesco explicatii detaliate si complete :
Sotul ei era foarte suspicios,
Si tot pe atata de gelos.
Asa ca, pentru a evita conflictul,
A preferat, cu regret, sa-i lase temporar pictorului portretul.
I l-a platit din economiile ei de gospodina,
In moneda florentina.
Leonardo i-a promis ca portretul o sa revina,
Dupa un timp, la adevarata lui stapana.
Dar evenimentele au curs in asa fel,
Incat opera a ramas definitiv la el :
In Franta (1516), la Castelul Amboise (micul conac Clos-Luce) s-a stabilit,
De portret insa nu s-a dezlipit ;
Inainte de a-si da ultima suflare, paralizat,
I-a cerut lui Francesco Melzi sa-i aduca tabloul langa pat.
Dupa ce Leonardo a inchis ochii (1519), asistat de Melzi la capatai,
Portretul a revenit castelanului, regele Frantei, Francisc I  :
De cum a vazut opera, monarhul, impresionat peste masura,
A dat porunca sa fie expusa imediat in Galeria lui de pictura.
Portretul a trecut, in timp, prin mai multe maini, greu de descris,
Pana cand a ajuns, in cele din urma, la Muzeul Luvru din Paris.

                                                                       3 august 2013




                           

Hk. 68