IN MEMORIAM
                                             ADRIAN PAUNESCU


Azi, 20 iulie, avea 72 de ani. Caci 5 ani au trecut de cand nu mai este. Si, tot mai vad oameni cu ochii rosii si vene unflate cand aud de el. Este drept, nu putea trece neobservat. Deranja. Incomoda. Avea energii debordante. Supraomenesti. Poate si din aceasta cauza a plecat prea devreme. A ars intens. Nu-i fac un laudatio. Nici nu as avea cum si de ce, dupa ce ne-am tot ciondanit si, finalmente, ne-am impacat, eu, revolutionarul, si el, cine si ce era … Nervos, isteric uneori, greu de suportat. In particular si public. Dar, si cand era in verva te fermeca. Era el insusi un spectacol unic. Ins carismatic. Plin de umor. Si chiar generozitati inimaginabile. Ia sa ne uitam cati au azi slujbe sau case obtinute cu ajutorul lui … Cati au fost salvati or tratati de mari medici cu ajutorul lui. Traia alert. Derula intr-o zi mai toate anotimpurile sentimentale. Se preagrabea. Unde ? Spre moarte. Caci, de fapt, viata nu e altceva decat o gara in care asteptam un singur tren : moartea. Pentru el a venit cu Expresul. Nedrept de repede. A ars Poetul.

                             
                                                                      - 2 -

Asupra-I treneaza insa acel cult intretinut si de el, privindu-l pe fostul dictator. Sunt multe de spus. De carcotit. De reprosat. De discutat. Unele din reactiile sale lirice aveau o tactica : lauda, lauda pana ce ajungea la realitatea “aia”, altfel de nespus. Dar, dincolo de aceste chestii omenesti, haideti sa luam poezia sa. E ultimul poet social. Dar poezia de dragoste ? Caci, dupa atatea contestari, injurii, imprecatii scuipate, tipate la adresa lui; de adjective - “poet de curte”, “rasfatat al regimului” - lucruri in care a fost, totusi, consecvent - Adrian nu s-a revopsit. Poemele dedicate taranului, eroilor istoriei, “obsesia Basarabia”, plus poemele superbe de dragoste raman parca-n ciuda dusmanilor mediocri si invidiosi. La fel, cantecele sale de tara - al naibii de multe – lansate prin Cenaclul Flacara, se canta si azi. Precum Sadoveanu si Arghezii - acuzati si ei de “colaborationism” - opera lui ramane acoperita de o opera coplesitoare.


                                                              - 3 -

Timpul trece, opera ramane … Sunt pete pe o biografie, nicidecum pe opera. Prin lucrarea timpului, raul se estompeaza … Or, ca importanta si uriesenie, opera lui Paunescu lasa in urma, nu dare lirice, nu zgarieturi, ci brazde adanci …

     George Stanca

Pamflet, publicat in Click, nr. 2581, din 20 iulie 2015.

Am pus una dupa alta cele doua scriituri, cea semnata de George Stanca si aceea scrisa de Ion Moraru, chiar in ziua in care poetul trecea in lumea umbrelor, pentru ca ele sunt, realmente COMPLEMENTARE. Numai amandoua, in conexiunea lor, aproximeaza, acceptabil, personalitatea creatoare geniala a lui Adrian Paunescu.
La cele doua se adauga eseul semnat de Dan Andrei Aldea.

     Ion Moraru