IN MEMORIAM GEORGE CAZAN
Imi fac o datorie profesionala,
De a evoca o personalitate colosala :
El era la Sectia de filosofie,
Eu la Psihologie :
George Cazan,
Am fost colegi de an,
In anul unu, chiar la de la primii pasi,
Am locuit impreuna la Caminul din Calarasi
Intr-o camera cu 24 de paturi,
Dispuse in centru si pe laturi ;
La taiat lemne faceam cu randul,
Si la aprins focul ;
Caldura nu se simtea de fel,
- 2 -
Ne incalzeam, la bec, micut si el,
Dar era galagie,
Si veselie :
La patul lui George era “sezatoare” ;
Se strangeau multi, stateau in picioare ;
El povestea si comenta cu talent,
La toate eram foarte atent ;
Ca viitor psiholog rationam in gandire :
Iata un lider in devenire ;
Avea un magnet de o mare forta si calitate,
De a te atrage in aria lui de activitate ;
I-am urmarit evolutia,
Si mi s-a confirmat supozitia :
A devenit personaj politic,
Mai mult, nu doar un pic ;
Si cel mai mare profesor, nu numai din Bucuresti,
De Istoria Filosofiei Romanesti,
- 3 -
Recunoscut, apreciat,
Si elogiat ;
Era harnic,
Tinea cursuri pline de farmec,
Era iubit de studenti,
Si de absolventi,
Participa la Cenaclul lui A. Paunescu de poezie,
Cu interventii subtile de filosofie.
Tatal lui, intr-o mica plasa,
Ii aducea cate ceva de-acasa,
Uneori, peste noapte, dormea cu el in pat :
Imbracat in hainele de tara si in opinci incaltat ;
- 4 -
Lui George nu-i era cu tatal rusine,
Ni l-a vorbit mereu de bine,
Se mandrea cu el,
Si cu mama la fel;
Avea sentimente calde de filiala iubire,
Si de respect, fata de familia lui, modesta ca stare.
Dar o boala cumplita l-a rapit prematur,
Lasandu-i indurerati pe cei din jur ;
Sotia lui, Elena a fos o excelenta profesoara de filosofie,
La vestitul liceu “Gheorghe Lazar”, pana la pensie ;
Eu cinstesc memoria fostului coleg George Cazan,
Facand lectura, din lucrarile lui bogate, in fiecare an !
9 august 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu