HAIKU 474
LADY DI
Era frumoasa, inteligenta, de public iubita,
Dar n-a fost fericita ;
A devenit nora Reginei Elisabeta,
Dar i-a fost imposibil sa respecte eticheta :
Nu suporta sa i se impuna reguli anacronice,
Era nesupusa in multe alte chestiuni domestice ;
Regina ii spunea ca e o razvratita,
Printul Charles nu o apara, ca pe o iubita ;
Intr-o seara, la o discutie, in dormitor,
Sotul i-a reprosat ca nu e la inaltimea asteptarilor ;
Neintelegerile s-au tot acumulat,
Pana ce s-a ajuns la divort, de unii prognozat.
Devenita o persoana libera,
- 2 -
Lady Di s-a lansat in aventura.
Familia regala o urmarea,
Si permanent, intre membri ei, se barfea ;
Tensiunile, in timp, se amplifica,
Printesa va fi afectata de o tulburare psihica :
Avea schimbari bruste de comportament,
Psihiatrii i-au aplicat un tratament ;
De mai multe ori, sa se sinucida a incercat,
Dar tentativele, din fericire, nu s-au finalizat.
Chiar si dupa despartire,
Printul s-a dovedit sensibil din fire :
Ii aducea medicii cei mai buni din regat,
S-o scape de suferinta ; s-o ridice din pat.
Cu o bogata intuitie feminina,
- 3 -
A prevazut ca v-a muri intr-un accident de masina ;
Undeva, in afara hotarelor Angliei.
Pus la cale de dusmanii ei.
Ideea aceasta a fost consemnata,
Intr-o scrisoare, unui prieten intim adresata ;
Care a fost relativ recent descoperita,
Si a declansat, dupa 18 ani, o noua ancheta ;
“Printesa inimilor”,
Va ramane permanent in sufletele admiratorilor !
27 iulie 2015
duminică, 26 iulie 2015
marți, 21 iulie 2015
luni, 20 iulie 2015
ADRIAN PAUNESCU
Capul leonin, fruntea lata de ganditor,
Ochii incetosati, adanciti in orbitele lor
Nasul proeminent, apropiat de "mustata",
Gura mica, barbia ascutita, o prelunga fata.
Glasul ferm, gestul mainii aprig, acuzator,
Cand se urca la tribuna, in sala se simtea un fior,
Ideile curgeau suvoi, la tinta, fara oprire,
Dar poetul era sensibil si bland din fire.
L-au daruit ursitoarele, printr-un gest de magie:
Una, nu cu talent, ci cu geniu pentru poezie;
Alta i-a dat multa energie spirituala,
Pentru a crea continuu, aparent fara oboseala;
A treia, pe fundul tolbei, cand gata s-o goleasca,
A mai gasit iubire pentru limba romaneasca.
Va trece mult timp de intensa germinatie,
Pana ce natura ii va oferi perechea poetica in creatie,
Polimnia, muza poeziei, i-a tinut dreapta parte,
L-a inspirat pana si pe patul de moarte.
Plange-ti-l voi romani, cu lacrimi fierbinti,
Pa acela care a scris ilustrissima “Ruga Pentru Parinti”.
Unii il acuza de elogii indecente, aduse dictatorului,
A fost un viciu moral; dar, uneori, si o tactica abila a poetului:
Aceea de adulare, cu scop deliberat, a “carmaciului”,
Spre a-i tolera critica riscanta, a unor aspecte ale politicii lui.
Opera-i monumentala, magna: “Cartea Cartilor de Poezie”,
Il lanseaza pe poet, valoric, in vesnicie.
Desigur, conduita sa echivoca, ne da dreptul la protest,
Sa nu uitam insa dictonul: “Errare humanum est…” !
- 2 -
Si totusi, balanta valorizatoare trebuie sa functoneze corect,
Separand graul de neghina; asa e cinstit, crestineste si drept:
Creatia-i poetica valoroasa s-o binecuvantam !
Servilismul lui politic, cu vorba si pana, sa-l dezaprobam !
Triada hegeliana indisociabila: pastrare, inlaturare, depasire,
E un principiu axiologic, mai presus de orice subiectiva pornire.
Daca-i va intalni, pe acolo, pe undeva, prin lumea umbrelor,
Pe Alecsandri, Eminescu, Blaga, mari poeti ai romanilor,
La o privire a opisului, acestora le va fi foarte usor,
Sa-l considere, pe Adrian Paunescu, egalul lor.
Ion Moraru
5 noiembrie 2010 (+).
Capul leonin, fruntea lata de ganditor,
Ochii incetosati, adanciti in orbitele lor
Nasul proeminent, apropiat de "mustata",
Gura mica, barbia ascutita, o prelunga fata.
Glasul ferm, gestul mainii aprig, acuzator,
Cand se urca la tribuna, in sala se simtea un fior,
Ideile curgeau suvoi, la tinta, fara oprire,
Dar poetul era sensibil si bland din fire.
L-au daruit ursitoarele, printr-un gest de magie:
Una, nu cu talent, ci cu geniu pentru poezie;
Alta i-a dat multa energie spirituala,
Pentru a crea continuu, aparent fara oboseala;
A treia, pe fundul tolbei, cand gata s-o goleasca,
A mai gasit iubire pentru limba romaneasca.
Va trece mult timp de intensa germinatie,
Pana ce natura ii va oferi perechea poetica in creatie,
Polimnia, muza poeziei, i-a tinut dreapta parte,
L-a inspirat pana si pe patul de moarte.
Plange-ti-l voi romani, cu lacrimi fierbinti,
Pa acela care a scris ilustrissima “Ruga Pentru Parinti”.
Unii il acuza de elogii indecente, aduse dictatorului,
A fost un viciu moral; dar, uneori, si o tactica abila a poetului:
Aceea de adulare, cu scop deliberat, a “carmaciului”,
Spre a-i tolera critica riscanta, a unor aspecte ale politicii lui.
Opera-i monumentala, magna: “Cartea Cartilor de Poezie”,
Il lanseaza pe poet, valoric, in vesnicie.
Desigur, conduita sa echivoca, ne da dreptul la protest,
Sa nu uitam insa dictonul: “Errare humanum est…” !
- 2 -
Si totusi, balanta valorizatoare trebuie sa functoneze corect,
Separand graul de neghina; asa e cinstit, crestineste si drept:
Creatia-i poetica valoroasa s-o binecuvantam !
Servilismul lui politic, cu vorba si pana, sa-l dezaprobam !
Triada hegeliana indisociabila: pastrare, inlaturare, depasire,
E un principiu axiologic, mai presus de orice subiectiva pornire.
Daca-i va intalni, pe acolo, pe undeva, prin lumea umbrelor,
Pe Alecsandri, Eminescu, Blaga, mari poeti ai romanilor,
La o privire a opisului, acestora le va fi foarte usor,
Sa-l considere, pe Adrian Paunescu, egalul lor.
Ion Moraru
5 noiembrie 2010 (+).
IN MEMORIAM
ADRIAN PAUNESCU
Azi, 20 iulie, avea 72 de ani. Caci 5 ani au trecut de cand nu mai este. Si, tot mai vad oameni cu ochii rosii si vene unflate cand aud de el. Este drept, nu putea trece neobservat. Deranja. Incomoda. Avea energii debordante. Supraomenesti. Poate si din aceasta cauza a plecat prea devreme. A ars intens. Nu-i fac un laudatio. Nici nu as avea cum si de ce, dupa ce ne-am tot ciondanit si, finalmente, ne-am impacat, eu, revolutionarul, si el, cine si ce era … Nervos, isteric uneori, greu de suportat. In particular si public. Dar, si cand era in verva te fermeca. Era el insusi un spectacol unic. Ins carismatic. Plin de umor. Si chiar generozitati inimaginabile. Ia sa ne uitam cati au azi slujbe sau case obtinute cu ajutorul lui … Cati au fost salvati or tratati de mari medici cu ajutorul lui. Traia alert. Derula intr-o zi mai toate anotimpurile sentimentale. Se preagrabea. Unde ? Spre moarte. Caci, de fapt, viata nu e altceva decat o gara in care asteptam un singur tren : moartea. Pentru el a venit cu Expresul. Nedrept de repede. A ars Poetul.
- 2 -
Asupra-I treneaza insa acel cult intretinut si de el, privindu-l pe fostul dictator. Sunt multe de spus. De carcotit. De reprosat. De discutat. Unele din reactiile sale lirice aveau o tactica : lauda, lauda pana ce ajungea la realitatea “aia”, altfel de nespus. Dar, dincolo de aceste chestii omenesti, haideti sa luam poezia sa. E ultimul poet social. Dar poezia de dragoste ? Caci, dupa atatea contestari, injurii, imprecatii scuipate, tipate la adresa lui; de adjective - “poet de curte”, “rasfatat al regimului” - lucruri in care a fost, totusi, consecvent - Adrian nu s-a revopsit. Poemele dedicate taranului, eroilor istoriei, “obsesia Basarabia”, plus poemele superbe de dragoste raman parca-n ciuda dusmanilor mediocri si invidiosi. La fel, cantecele sale de tara - al naibii de multe – lansate prin Cenaclul Flacara, se canta si azi. Precum Sadoveanu si Arghezii - acuzati si ei de “colaborationism” - opera lui ramane acoperita de o opera coplesitoare.
- 3 -
Timpul trece, opera ramane … Sunt pete pe o biografie, nicidecum pe opera. Prin lucrarea timpului, raul se estompeaza … Or, ca importanta si uriesenie, opera lui Paunescu lasa in urma, nu dare lirice, nu zgarieturi, ci brazde adanci …
George Stanca
Pamflet, publicat in Click, nr. 2581, din 20 iulie 2015.
Am pus una dupa alta cele doua scriituri, cea semnata de George Stanca si aceea scrisa de Ion Moraru, chiar in ziua in care poetul trecea in lumea umbrelor, pentru ca ele sunt, realmente COMPLEMENTARE. Numai amandoua, in conexiunea lor, aproximeaza, acceptabil, personalitatea creatoare geniala a lui Adrian Paunescu.
La cele doua se adauga eseul semnat de Dan Andrei Aldea.
Ion Moraru
ADRIAN PAUNESCU
Azi, 20 iulie, avea 72 de ani. Caci 5 ani au trecut de cand nu mai este. Si, tot mai vad oameni cu ochii rosii si vene unflate cand aud de el. Este drept, nu putea trece neobservat. Deranja. Incomoda. Avea energii debordante. Supraomenesti. Poate si din aceasta cauza a plecat prea devreme. A ars intens. Nu-i fac un laudatio. Nici nu as avea cum si de ce, dupa ce ne-am tot ciondanit si, finalmente, ne-am impacat, eu, revolutionarul, si el, cine si ce era … Nervos, isteric uneori, greu de suportat. In particular si public. Dar, si cand era in verva te fermeca. Era el insusi un spectacol unic. Ins carismatic. Plin de umor. Si chiar generozitati inimaginabile. Ia sa ne uitam cati au azi slujbe sau case obtinute cu ajutorul lui … Cati au fost salvati or tratati de mari medici cu ajutorul lui. Traia alert. Derula intr-o zi mai toate anotimpurile sentimentale. Se preagrabea. Unde ? Spre moarte. Caci, de fapt, viata nu e altceva decat o gara in care asteptam un singur tren : moartea. Pentru el a venit cu Expresul. Nedrept de repede. A ars Poetul.
- 2 -
Asupra-I treneaza insa acel cult intretinut si de el, privindu-l pe fostul dictator. Sunt multe de spus. De carcotit. De reprosat. De discutat. Unele din reactiile sale lirice aveau o tactica : lauda, lauda pana ce ajungea la realitatea “aia”, altfel de nespus. Dar, dincolo de aceste chestii omenesti, haideti sa luam poezia sa. E ultimul poet social. Dar poezia de dragoste ? Caci, dupa atatea contestari, injurii, imprecatii scuipate, tipate la adresa lui; de adjective - “poet de curte”, “rasfatat al regimului” - lucruri in care a fost, totusi, consecvent - Adrian nu s-a revopsit. Poemele dedicate taranului, eroilor istoriei, “obsesia Basarabia”, plus poemele superbe de dragoste raman parca-n ciuda dusmanilor mediocri si invidiosi. La fel, cantecele sale de tara - al naibii de multe – lansate prin Cenaclul Flacara, se canta si azi. Precum Sadoveanu si Arghezii - acuzati si ei de “colaborationism” - opera lui ramane acoperita de o opera coplesitoare.
- 3 -
Timpul trece, opera ramane … Sunt pete pe o biografie, nicidecum pe opera. Prin lucrarea timpului, raul se estompeaza … Or, ca importanta si uriesenie, opera lui Paunescu lasa in urma, nu dare lirice, nu zgarieturi, ci brazde adanci …
George Stanca
Pamflet, publicat in Click, nr. 2581, din 20 iulie 2015.
Am pus una dupa alta cele doua scriituri, cea semnata de George Stanca si aceea scrisa de Ion Moraru, chiar in ziua in care poetul trecea in lumea umbrelor, pentru ca ele sunt, realmente COMPLEMENTARE. Numai amandoua, in conexiunea lor, aproximeaza, acceptabil, personalitatea creatoare geniala a lui Adrian Paunescu.
La cele doua se adauga eseul semnat de Dan Andrei Aldea.
Ion Moraru
Stimati Domni de la “Abonamente” Click,
Intrucat nu am gasit o adresa electronica
a redactiei “Click”, nici a dlui. George Stanca, profit de amabilitatea dvs. adresandu-va rugamintea de a trimite cele doua mesaje ale mele dlui. Redactor sef, ca, la randul dumnealui, sa le trimita dlui. George Stanca.
Multumesc !
Ion Moraru
E-mail : ion_moraru32@yahoo.com
20 iulie 2015
Intrucat nu am gasit o adresa electronica
a redactiei “Click”, nici a dlui. George Stanca, profit de amabilitatea dvs. adresandu-va rugamintea de a trimite cele doua mesaje ale mele dlui. Redactor sef, ca, la randul dumnealui, sa le trimita dlui. George Stanca.
Multumesc !
Ion Moraru
E-mail : ion_moraru32@yahoo.com
20 iulie 2015
HAIKU 473
GEORGE STANCA
George Stanca e un mare talent,
Ii citesc Pamfletele din “Click” permanent ;
Are un limbaj foarte bogat si colorat,
Cu expresii originale presarat ;
Dar e inacceptabil faptul ca in “Scrisori” ,
Foloseste expresii pornografice, uneori :
Maestre, n-ai nevoie de ele, sunt in zadar,
Scoate-le din vocabular !
Astfel, pamfletele tale nu vor pierde nimic,
Dimpotriva, vor castiga in decenta un pic ;
Publici permanent “Scrisori” cu nume grele,
Fara o adresa a ta ca sa ti se raspunda la ele ?!
Ai scris recent Adrian Paunescu “In memoriam” ,
- 2 -
Admirabil : adevaruri clare pentru tara si neam ;
Si eu am scris “Adrian Paunescu”, un poem, poate,
Chiar in ziua in care genialul poet trecea in eternitate.
Eu il asez pe Adrian Paunescu,
Langa Alecsandri, Blaga, Eminescu !
Ion Moraru
20 iulie 2015
GEORGE STANCA
George Stanca e un mare talent,
Ii citesc Pamfletele din “Click” permanent ;
Are un limbaj foarte bogat si colorat,
Cu expresii originale presarat ;
Dar e inacceptabil faptul ca in “Scrisori” ,
Foloseste expresii pornografice, uneori :
Maestre, n-ai nevoie de ele, sunt in zadar,
Scoate-le din vocabular !
Astfel, pamfletele tale nu vor pierde nimic,
Dimpotriva, vor castiga in decenta un pic ;
Publici permanent “Scrisori” cu nume grele,
Fara o adresa a ta ca sa ti se raspunda la ele ?!
Ai scris recent Adrian Paunescu “In memoriam” ,
- 2 -
Admirabil : adevaruri clare pentru tara si neam ;
Si eu am scris “Adrian Paunescu”, un poem, poate,
Chiar in ziua in care genialul poet trecea in eternitate.
Eu il asez pe Adrian Paunescu,
Langa Alecsandri, Blaga, Eminescu !
Ion Moraru
20 iulie 2015
vineri, 10 iulie 2015
RECENZIE
La cartea "Idei in Rime", de Ion Moraru, Editura Matrix Rom, 2015, 188 de pagini.
Domnule Moraru, in primul rand va respect foarte mult, pentru diversitatea fara sfarsit a problemelor pe care vi le puneti. Diversitatea lor e asemenea naturii, care întotdeauna poate prezenta unui om un produs al ei, necunoscut pana la un moment dat.
In al doilea rand, nu stiu prea bine cat din puterea de influentare a scrierilor Dumnevoastra asupra cititorului se datoreaza bogatiei si profunzimii ideilor prezentate si cat armoniei si stilului lor. Aici, probabil, intervine si preocuparea curenta a cititorului. Pe mine ma impresioneaza si-mi place foarte mult diversitatea nesfarsita a subiectelor pe care le atingeti. Insasi, aceasta diversitate a ideilor si modul lor de prezentare creaza inefabilitatea.
Totusi, in unele cazuri as fi vrut o tratare mai completa si mai personala. Multe subiecte dificile le prezentati numai din punctul de vedere al sursei de informatie pe care o mentionati. Dar, punctul de vedere al Dumnevoastra, care pentru mine ar insemna mult, unde este ? De pilda, cand am vazut titlurile, m-am repezit imediat asupra lui M. Gorbaciov. Dar, n-am zarit nimic, din punctul Dumnevoastra de vedere !
Versificarea cotidianului a devenit pentru Dumnevoastra un fapt organic, un fapt de viata, pentruca prin muzicalitatea a ceea ce scrieti, auziti sunetele care va lipsesc. Insusi, acest proces de creatie are originalitatea lui, care sigur se reflecta in originalitatea scrierii.
In ultimele luni am citit si recitit o carte intitulata "Doar sase numere" de Martin Rees, un mare astrofizician si cosmolog. Cartea prezinta legaturile dintre microcosmos si macrocosmos si cele sase numere care daca ar avea valorile numerice doar putin diferite, noi nu am mai fi existat. Apare detaliat si problema gaurilor negre si a antinomiei lui Kant privind limitarea divizibilitatii la infinit prin asa numitele lungimea Plank si timpul Plank, cele mai mici unitati de spatiu si de timp care pot fi concepute in prezent de stiinta.
Dumnevoastra, care sunteti creator, sunteti o sursa de generare a sensului si frumusetii, care dupa mine sunt total antigravitationale. Gaurile negre absorb totul din jurul lor. Chiar spatiul si timpul isi pierd sensurile percepute de noi. Oricat de legat ati fi de scaun si de pat (apropo la poezia ce-o semnati "Gaura neagra si varstele omului"), prin puterea creatoare a Dumneavoastra anulati gravitatea si zburati in spatiu si timp.
- 120 -
Dar m-am cam abatut de la parerea mea despre cartea Domniei Voastre. As vrea sa va prezint o comparatie :
Sunt pe o stanca intr-un varf de munte, am niste vreascuri, am doar doua bucati de cremene si inghet de frig ; Incerc sa aprind focul, lovesc pietrele una de alta, sar mici scantei, dar niciuna n-are puterea sa aprinda focul. Fiecare scanteie incalzeste putin vreascurile. S-intr-un tarziu, se aprinde o valvataie de foc, care lumineaza si crestele inalte ale muntelui si mai ales vaile lui, pana atunci complet intunecate.
Repet deci, pentru mine, cand ascult putina muzica, mereu mi se nasc fel de fel de intrebari ; dar abia atunci când va receptez tematica foarte diversa, incep sa ma aprind. Deci, sunteti asemenea lui Prometeu. Va multumesc foarte mult pentru cartea "Idei in Rime" si va rog si eu alaturi de Doamna Fluturas sa faceti plimbari mai multe chiar daca sunt doar pe balcon, si sa ajutati si cu propria vointa, nu numai cu puterea fortei creatoare, pe care v-a dat-o Dumnezeu, la diminuarea dezechilibrelor din corpul fizic, care este insa purtatorul unei mari comori si pentru care n-aveti nici un moment dreptul sa fiti nefericit.
Conf. univ. dr. ing. Maria Tudose
2 aprilie 2015
La cartea "Idei in Rime", de Ion Moraru, Editura Matrix Rom, 2015, 188 de pagini.
Domnule Moraru, in primul rand va respect foarte mult, pentru diversitatea fara sfarsit a problemelor pe care vi le puneti. Diversitatea lor e asemenea naturii, care întotdeauna poate prezenta unui om un produs al ei, necunoscut pana la un moment dat.
In al doilea rand, nu stiu prea bine cat din puterea de influentare a scrierilor Dumnevoastra asupra cititorului se datoreaza bogatiei si profunzimii ideilor prezentate si cat armoniei si stilului lor. Aici, probabil, intervine si preocuparea curenta a cititorului. Pe mine ma impresioneaza si-mi place foarte mult diversitatea nesfarsita a subiectelor pe care le atingeti. Insasi, aceasta diversitate a ideilor si modul lor de prezentare creaza inefabilitatea.
Totusi, in unele cazuri as fi vrut o tratare mai completa si mai personala. Multe subiecte dificile le prezentati numai din punctul de vedere al sursei de informatie pe care o mentionati. Dar, punctul de vedere al Dumnevoastra, care pentru mine ar insemna mult, unde este ? De pilda, cand am vazut titlurile, m-am repezit imediat asupra lui M. Gorbaciov. Dar, n-am zarit nimic, din punctul Dumnevoastra de vedere !
Versificarea cotidianului a devenit pentru Dumnevoastra un fapt organic, un fapt de viata, pentruca prin muzicalitatea a ceea ce scrieti, auziti sunetele care va lipsesc. Insusi, acest proces de creatie are originalitatea lui, care sigur se reflecta in originalitatea scrierii.
In ultimele luni am citit si recitit o carte intitulata "Doar sase numere" de Martin Rees, un mare astrofizician si cosmolog. Cartea prezinta legaturile dintre microcosmos si macrocosmos si cele sase numere care daca ar avea valorile numerice doar putin diferite, noi nu am mai fi existat. Apare detaliat si problema gaurilor negre si a antinomiei lui Kant privind limitarea divizibilitatii la infinit prin asa numitele lungimea Plank si timpul Plank, cele mai mici unitati de spatiu si de timp care pot fi concepute in prezent de stiinta.
Dumnevoastra, care sunteti creator, sunteti o sursa de generare a sensului si frumusetii, care dupa mine sunt total antigravitationale. Gaurile negre absorb totul din jurul lor. Chiar spatiul si timpul isi pierd sensurile percepute de noi. Oricat de legat ati fi de scaun si de pat (apropo la poezia ce-o semnati "Gaura neagra si varstele omului"), prin puterea creatoare a Dumneavoastra anulati gravitatea si zburati in spatiu si timp.
- 120 -
Dar m-am cam abatut de la parerea mea despre cartea Domniei Voastre. As vrea sa va prezint o comparatie :
Sunt pe o stanca intr-un varf de munte, am niste vreascuri, am doar doua bucati de cremene si inghet de frig ; Incerc sa aprind focul, lovesc pietrele una de alta, sar mici scantei, dar niciuna n-are puterea sa aprinda focul. Fiecare scanteie incalzeste putin vreascurile. S-intr-un tarziu, se aprinde o valvataie de foc, care lumineaza si crestele inalte ale muntelui si mai ales vaile lui, pana atunci complet intunecate.
Repet deci, pentru mine, cand ascult putina muzica, mereu mi se nasc fel de fel de intrebari ; dar abia atunci când va receptez tematica foarte diversa, incep sa ma aprind. Deci, sunteti asemenea lui Prometeu. Va multumesc foarte mult pentru cartea "Idei in Rime" si va rog si eu alaturi de Doamna Fluturas sa faceti plimbari mai multe chiar daca sunt doar pe balcon, si sa ajutati si cu propria vointa, nu numai cu puterea fortei creatoare, pe care v-a dat-o Dumnezeu, la diminuarea dezechilibrelor din corpul fizic, care este insa purtatorul unei mari comori si pentru care n-aveti nici un moment dreptul sa fiti nefericit.
Conf. univ. dr. ing. Maria Tudose
2 aprilie 2015
joi, 9 iulie 2015
RECENZIE
La cartea “Haiku profane si biblice”, de Ion Moraru, Editura Matrix Rom, 2015, 117 pagini.
Draga nene Ionule, am primit cartea ta pe care mi-ai trimis-o. Iti multumesc din suflet. Am citit-o cu bucurie si cu multa placere. Sint de acord cu toate poeziile din acest volum, cu mentiunile critice la adresa realitatilor pe care le traim astazi cu totii. Dar as fi dorit ca accentele critice sa fie mai numeroase, si mai ales, mai aspre, mai acide, mai penetrante, deoarece aceste realitati merita sa fie judecate astfel. De exemplu, in poezia "Politica" spui pe buna dreptate ca politica este precum politicienii,"clienti la DNA si la morala repetenti". Numai ca, din punctul meu de vedere, ei sint mult mai rau decit atit; jefuitori ai avutiei nationale a tarii, banditi ordinari, criminali care, judecati corect si pe baza faptelor incontestabile, ar merita sa fie impuscati la zidurile Tirgovistei, stiut fiind ca, asa cum spui tu in poezia "Imparatul", daca "dreptatea tara intareste, coruptia o nimiceste", drept pentru care, intr-adevar, voi, coruptii, "nu meritati sa faceti parte din popor". Deasemenea, ai mare dreptate in poezia "Catrena coruptiei" cind precizezi ca "mediul de afaceri, partidele, ministrii si primarii sint susele de coruptie principale", sint - si, Doamne, cita dreptate ai - "lipitorile ce sug singele tarii". Si sint astfel deoarece tipul de societate in care acum traim este de asa natura incit prin toate mecanismele ei produce conditii care "hranesc" coruptia si o impun ca lege ce o caracterizeaza si o defineste. Intr-adevar, cum spui tu in "Porunca opt", "voi, cei ce practicati coruptia pe scara mare, de pedeapsa divina nu aveti scapare". Numai ca, draga nene Ionule, pina la “pedeapsa divina" trebuie sa se actioneze pentru a se aplica, pe baza si in spiritul legilor in vigoare, pedeapsa laica, paminteana, stiut fiind ca "pina la Dumnezeu, te maninca sfintii".
In "Porunca zece" spui, pe buna dreptate, ca nu trebuie "sa rivnesti la bunurile straine", caci "e pacat". La fel de pacat e sa rivnesti la bunurile straine ce apartin altor popoare, altor tari. Deaceea nu trebuie permis nici ca strainii sa rivneasca, ba mai rau, sa insface bunurile natiei tale, cum se intimpla astazi la noi.
In concluzie, rugamintea mea este ca, in poeziile pe care le vei scrie si le vei publica de aici inainte, accentueaza mai mult consideratiile critice referitoare la realitatile pe care le traim aici, pe Pamintul Mioritic, in asa fel incit aceste accente critice, acide, corozive sa fie, cum spune d-na conf. univ. dr. Maria Tudose, precum scinteiele amnarului care pot avea "puterea sa aprinda focul, nu doar sa incalzeasca vreascurile". Cert este ca, pentru mine, volumul acesta de poezii pe care mi l-ai facut cadou - si-ti multumesc din suflet - pune in lumina bogatia si profunzimea ideilor prezentate, armonia si stilul abordarilor si, mai ales, capacitatea creatoare si talentul pe care ti le-a dat Bunul Dumnezeu.
Sa ai parte de viata lunga, de pastrarea intacta a capacitatii tale creatoare, de multa sanatate care sa-ti permita sa scrii poeziile tale minunate. Pe tine si pe tanti Fluturas va imbratisez cu drag.
Dr. Elena Florea
7 iulie 2015
La cartea “Haiku profane si biblice”, de Ion Moraru, Editura Matrix Rom, 2015, 117 pagini.
Draga nene Ionule, am primit cartea ta pe care mi-ai trimis-o. Iti multumesc din suflet. Am citit-o cu bucurie si cu multa placere. Sint de acord cu toate poeziile din acest volum, cu mentiunile critice la adresa realitatilor pe care le traim astazi cu totii. Dar as fi dorit ca accentele critice sa fie mai numeroase, si mai ales, mai aspre, mai acide, mai penetrante, deoarece aceste realitati merita sa fie judecate astfel. De exemplu, in poezia "Politica" spui pe buna dreptate ca politica este precum politicienii,"clienti la DNA si la morala repetenti". Numai ca, din punctul meu de vedere, ei sint mult mai rau decit atit; jefuitori ai avutiei nationale a tarii, banditi ordinari, criminali care, judecati corect si pe baza faptelor incontestabile, ar merita sa fie impuscati la zidurile Tirgovistei, stiut fiind ca, asa cum spui tu in poezia "Imparatul", daca "dreptatea tara intareste, coruptia o nimiceste", drept pentru care, intr-adevar, voi, coruptii, "nu meritati sa faceti parte din popor". Deasemenea, ai mare dreptate in poezia "Catrena coruptiei" cind precizezi ca "mediul de afaceri, partidele, ministrii si primarii sint susele de coruptie principale", sint - si, Doamne, cita dreptate ai - "lipitorile ce sug singele tarii". Si sint astfel deoarece tipul de societate in care acum traim este de asa natura incit prin toate mecanismele ei produce conditii care "hranesc" coruptia si o impun ca lege ce o caracterizeaza si o defineste. Intr-adevar, cum spui tu in "Porunca opt", "voi, cei ce practicati coruptia pe scara mare, de pedeapsa divina nu aveti scapare". Numai ca, draga nene Ionule, pina la “pedeapsa divina" trebuie sa se actioneze pentru a se aplica, pe baza si in spiritul legilor in vigoare, pedeapsa laica, paminteana, stiut fiind ca "pina la Dumnezeu, te maninca sfintii".
In "Porunca zece" spui, pe buna dreptate, ca nu trebuie "sa rivnesti la bunurile straine", caci "e pacat". La fel de pacat e sa rivnesti la bunurile straine ce apartin altor popoare, altor tari. Deaceea nu trebuie permis nici ca strainii sa rivneasca, ba mai rau, sa insface bunurile natiei tale, cum se intimpla astazi la noi.
In concluzie, rugamintea mea este ca, in poeziile pe care le vei scrie si le vei publica de aici inainte, accentueaza mai mult consideratiile critice referitoare la realitatile pe care le traim aici, pe Pamintul Mioritic, in asa fel incit aceste accente critice, acide, corozive sa fie, cum spune d-na conf. univ. dr. Maria Tudose, precum scinteiele amnarului care pot avea "puterea sa aprinda focul, nu doar sa incalzeasca vreascurile". Cert este ca, pentru mine, volumul acesta de poezii pe care mi l-ai facut cadou - si-ti multumesc din suflet - pune in lumina bogatia si profunzimea ideilor prezentate, armonia si stilul abordarilor si, mai ales, capacitatea creatoare si talentul pe care ti le-a dat Bunul Dumnezeu.
Sa ai parte de viata lunga, de pastrarea intacta a capacitatii tale creatoare, de multa sanatate care sa-ti permita sa scrii poeziile tale minunate. Pe tine si pe tanti Fluturas va imbratisez cu drag.
Dr. Elena Florea
7 iulie 2015
Iubirea
Draga nene Ionule
Iti multumesc din suflet pentru HAIKU-ul dedicat iubirii pe care mi l-ai trimis. Este f. frumos, veridic si l-am citit cu multa placere.El incepe cu un mare adevar:"Iubirea nu poate insela vederile curioase" si nici pe cele rationale, lucide. De aceea, stramosii nostri latini aveau dreptate cind afirmau ca "oculi sunt in amore duces" adica, tradus, "In dragoste, ochii sint calauze". Insa, dat fiind ca, asa cum se stie, ''dragostea e oarba'', atunci nu doar ochii pot fi calauze, ci si mintea, ratiunea, daca le ai si functioneaza. In fine, se poate "filosofa" mult si bine pe aceasta tema. Eu ma opresc aici ca sa nu te plictisesc. Iti doresc sanatate si inspiratie divina sa scrii in continuare HAIKU-uri frumoase si interesante. Tie si intregii familii va doresc tot binele din lume. Cu drag, Lenti. (Dr. Elena Florea).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)