Se implinesc 15 ani; ura ! ura !
De cand am inceput la Teghes, aventura.
Pentru un teren de 1500 de metri,
Strabateam, dus-intors, 40 de kilometri.
Era o miriste de porumb, de curand recoltat:
Cu radacinile cocenilor adanci, greu de eliminat.
Am chemat pe cineva si ni l-a arat,
Au ramas brazde mari, anevoie de sfaramat.
Am vrut sa plantam putina ceapa,
Si am tot maruntit pamantul cu o sapa.
Am lucrat toata ziua, greu, fara spor,
Si tot n-am reusit sa plantam un razor !
Ne uitam cu tristete la neagra aratura,
Suparati, nu mai scoteam o vorba din gura.
Cum sa cultivam aceasta suprafata ?
Nu stiam cum o sa-i facem fata !
Incet, incet, anevoie, ne-am antrenat,
Uneltele necesare am cumparat.
In fata pamantului sec, si dusmanos,
Am simtit o provocare, ce ne-a fost de folos:
Am capatat elan, ni s-au inzecit fortele,
Ca sa luptam cu toate greutatile.
Iata ca deprimarea initiala, in avant s-a transformat,
Am inceput sa planificam activitatile, de dupa arat:
Gard de scandura am cumparat si l-am montat,
A fost o activitate costisitoare si greu de realizat;
Am facut gropile si am plantat aproape 100 de pomi,
Toti de soi, luati de la specialistii agronomi;
Am plantat circa 200 de butuci de vie,
Respectand, din viticultura, normele;
Am scos rugii, am facut put, tualeta,
Am cumparat un garaj, devenit cabana, acoperita.
Sotia mea, Domnica, a plantat sute de flori,
Cu cele mai diferite mirosuri si culori.
Ea a fost sufletul acestor activitati.
Atat pe total, cat si pe bucati.
Iata ca o suprafata arida si neprimitoare,
S-a transformat intr-o gradina infloritoare.
Vecinul nostru, domnul Vasilica,
O numea, in gluma, “Gradina botanica”.
Via si pomii au inceput sa rodeasca,
Si munca noastra sa ne-o rasplateasca.
Cei patru caisi imensi erau mandria gradinii,
Cand erau pe rod, ii priveau cu admiratie vecinii,
La un moment dat aveam atatea caise,
Incat am facut cadouri, din ele, cu lazile.
Via ne-a dat, de asemenea, multe satisfactii,
Avem struguri de diferite varietati,
Cei autohtoni sunt cei mai buni, pe verificate,
Sun rezistenti la calamitati si afectiuni variate,
Dau rod mult, o galeata la o vita,
Incat ai ce sa pui in pivnita:
In anii buni, circa 200 de litri si chiar mai bine,
Dar recoltele bogate au fost putine.
Cand vitele sunt de clalamitati afectate,
Vinul se reduce, cantitativ, la jumatate.
E un vin rosu, fara chimicale, curat,
Asa cum a iesit din boaba, inspumat,
In noiembrie e limpezit si bun de baut,
Are un gust foarte placut.
Cu un buchet parfumat,
Dar via e greu de lucrat !
Cere operatii multe, unele migaloase,
Din ea tragi insa bacchuse foloase.
Cand pui vinul ghiurghiuliu in pahar,
Si il privesti la lumina, parca e nectar,
Daca il si bei, cu masura, bineinteles,
E ca o doctorie, te vindeca de stres.
Ne ajunge pana la recolta urmatoare,
Cand, din nou, bobul e copt, de Sfantul Soare.
Pacat insa ca noi am imbatranit !
Si nu ne mai putem ocupa, atat cat ar fi trebuit.
Dar mai gasim in noi o farama de energie,
Si o pastram, mai mult, pentru vie.
In rest, pomii cer o minima ingrijire
Si le-o acordam, cu o atenta dramuire.
28 aprilie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu