- 8 -

INTRODUCERE

a) ASEMANARI SI DEOSEBIRI
    DINTRE GENII SI CELEBRITATI                                                                                                                                                                                            
                 
          Inca de la bun inceput se impune o precizare : Oricare geniu e si o personalitate celebra. Dar reciproca nu e adevarata :
O personalitate celebra nu e un geniu.
          Intre genii si celebritati exista asemanari si deosebiri :
Si unii si altii se bazeaza, in creatie, pe o munca continua si tenace. S-a crezut initial ca geniul creeaza cu usurinta : pune imaginatia in miscare si realizeaza imediat creatia. Dar nu e asa. George Enescu a scris ca munca lui este una de ocnas. Iar Th. A. Edison, un geniu in  tehnica de prima marime a spus ca geniul inseamna 1 % inspiratie si 99 % transpiratie.
          Si unii si altii poseda o dotare psihica superioara : un ansamblu de aptitudini, atitudini si talente, interconexate si integrate sistemic, la nivelul personalitatii ; memorie, avand o capacitate foarte mare de stocare a informatiei ; gindire analitica si sintetica ; imaginatie asociativ-combinatorie bogata ; emotii sentimente si pasiuni foarte puternice ; curiozitate vie si permanent in alerta, etc.
          O deosebire esentiala dintre genii si celebritati este
Coeficientul de Inteligenta (C.I.; I.Q.). Geniile poseda 151-200 ; de pilda, J.W. Goethe a fost acreditat de cercetatori cu un C.I. maxim, de 200 ; celebritatile au unul mai mic, de 120 -150.
          Cineva spunea ca geniul inseamna C.I. foarte mare, plus inca ceva : adica insusirile generale enumerate mai inainte si inca altele particulare si specifice, de la un geniu la altul. C.I. foarte mare e necesar, dar nu si suficient in definitia geniului. “Geniul este acea putere a omului care, prin actiune impune regula si legea, in epoca despre care vorbim, geniul se manifesta numai depasind legile existente, rasturnand regulile stabilite si tagaduind toate

                                         - 9 -

limitele” (J.W. Goethe, “Poezie si adevar”, vol. III, Bucuresti, Editura Pentru Literatura, 1967,  p.365-366).
           Noi am facut unele distinctii intre genii si celebritati si in ceea ce priveste stilurile de creativitate :

1.  Creativitatea prin prelungire se realizeaza
      de personalitati cu C.I. de 120-130 si o frecventa a lor
      pe un esantion de populatie de 7 % ;

            2.  Extrapolare : C.I. intre 131-150; frecventa de 1,5 % ;

            3.  Contiguitate : C.I. intre 151-180; frecventa de 0,38 % ;

            4.  Si creativitatea prin mutatie : ce se realizeaza
                 de personalitati cu C.I. intre 181-200 si o frecventa
                 a lor pe un esantion de populatie de 0,12 %.

            Avem motive sa credem ca celebritatile practica, preponderent, stilurile 1 si  2 de creativitate, iar geniile, stilurile 3 si 4. Pot sa fie si unele exceptii. Pentru detalii si exemple, a se vedea : (Ion Moraru, Comportamentul inalt creativ, “Psihologia haologica”, Bucuresti, Editura Matrix Rom, 2006, p. 90-94).
           Intre genii si celebritati pot sa fie si diferente legate de unele aptitudini speciale, care se incadreaza in acel “plus inca ceva” : La J.W. Gothe se mentioneaza capacitatea lui colosala de a fabula. George Enescu a scris despre visarea lui continua cu ochii deschisi. Aceste aptitudini sunt specifice geniului si au un rol deosebit in creativitate.
          La  personalitatile strategice se cer luate in seama curajul corelat cu inteligenta, studiate de Napoleon Bonaparte pe figura geometrica a unui patrat si exemplificate cu generalii si maresalii



                                          - 10 -
                                                                 
sai. Cand inteligenta depaseste curajul, personalitatea intelege corect si rapid situatia de pe campul de lupta, dar nu are puterea psiho-fizica s-o influenteze in favoarea lui ; cand curajul depaseste
inteligenta, personalitatea se hazardeaza, fara a intelege corect si
repede situatia de pe teren. Imparatul considera ca cele doua, inteligenta si curajul, trebuie sa fie in echilibru.
          Napoleon il citeaza pozitiv pe Eugene de Beauharnais, la care apreciaza acest echilibru stabil, spunand ca daca el ar avea numai aceasta calitate, inca ar fi foarte mult. La maresalii Murat si Ney  curajul depasea permanent inteligenta. Lannes : curajul o lua inaintea inteligentei la inceputul actiunii, dar apoi eficienta inteligentei lui crestea, realizandu-se un echilibru intre ele.  Massena era ceva cu totul special : isi gasea echilibrul intre cele doua doar in toiul bataliei. (Las Cases, Memorialul din Sfanta Elena, Bucuresti, Editura Minerva, 2000, p. 60-61).
          Credem ca se poate vorbi de un principiu al echilibrului dintre inteligenta si curaj, definitoriu pentru oricare geniu strategic, inclusiv pentru Alexandru, Cezar si Napoleon.
           In batalii, Alexandru se napustea ca o furtuna, cu armata sa, sau cu o parte din ea, in directia capeteniei armatei adverse, urmarind s-o distruga sau, eventual, s-o captureze. Asa a procedat in razboaiele purtate impotriva lui Darius. La el, initial, curajul depasea inteligenta, ulterior, cand ii suradeau sansele victoriei, marea lui inteligenta intervenea si se echilibra cu amplul sau curaj.
           La Cezar, inteligenta si curajul, ambele remarcabile, se aflau in echilibru inca de la inceputul bataliei ; dar pe parcurs, in marea confruntare cu Pompei, de exemplu, functie de imprejurari, curajul si inteligenta lui au alternat, trecand in prim plan cand una, cand alta, ca in finalul actiunii sa ajunga iar in echilibru.
           La Napoleon, la inceputul campaniei, inteligenta lui depasea curajul. El pregatea minutios operatiunile strategice, intocmind Planul de lupta, Cand se declansa batalia, intra in scena si curajul lui proverbial, ce se echilibra cu inteligenta sa prodigioasa.

                                          - 11 -

          In ultima lui batalie, aceea de la Waterloo, echilibrul dintre inteligenta si curajul  lui Napoleon s-a frant. Ambele, n-au mai fost la nivelul eficientei lor de alta data ; au functionat dezechilibrat si
haotic : In planul inteligentei a facut greseli inexplicabile,  iar in cel al curajului a manifestat ezitari cu care nu eram obisnuiti la el ; a devenit sovaielnic. Si pe unele si pe altele Napoleon le-a pus pe seama fatalitatii. Dar adevaratele explicatii constau in urmatoarele:  a) varsta si-a spus cuvantul, nu mai era tanar ; b) oboseala acumulata in cele 60 de batalii ; c) o doza de pesimism datorat mai ales invaziei Frantei din 1814 ; d) nu mai avea deplina incredere, ca odinioara, in  victorie ; e) generalii si maresalii sai n-au mai fost la inaltime ; erau obositi fizic-psihic si demoralizati.
     In Poemele scrise de noi am tratat doar unele genii si celebritati, luate preferential, functie si de informatia detinuta de autor. Cu certitudine, exista si alte genii si celebritati, atat la noi cat si in afara, de care nu ne-am ocupat Vom grupa geniile si celebritatile descrise de noi pe domenii, fara a tine seama de cronologie.
         Din cele 26 de personalitati descrise poetic de noi, doar pe 6 le consideram celebritati (Grigorescu, Ralea, Neveanu, Banu, Stoichita si Roxelana). In rest, 20 sunt genii, din care 14 sunt genii de prima marime (Alexandru, Cesar, Napoleon, Leonardo, Rafael, Titian, Michelangelo, Brancusi, Cioran, Enescu, Goethe, Eminescu, Zapan si Popa ).
          Daca 6 genii de prima marime din 14 sunt romani, avem motive sa ne mandrim. Ii depasim chiar si pe italieni, care au beneficiat de Renastere, unde densitatea creatorilor de geniu era foarte mare. Aceasta statistica e relativa, intrucat esantionul nu e bine format.
            Cele 26 poeme, impreuna cu precizarile despre genii si celebritati, vor contribui, speram, la imbogatirea informatiei si culturii generale ale cititorilor, intr-un domeniu oarecum  enigmatic si destul de controversat.

                                                                                                5 iulie 2013