DESPRE AUTOR

DESPRE AUTOR SI PUBLICATII


ION MORARU

Nascut in comuna Gusoeni,

judetul Valcea, la 10 februarie

1932 ;


Licentiat in psihologie (1960) ;


Doctor in filosofie (1973) ;


Profesor universitar(1990) ;


Presedinte al Subcomisiei de Inventica

a Academiei Romane (1992-1996) ;


Presedinte-fondator al Asociatiei Romane

de Psihologie Haologica (2000) ;


Membru al Academiei de Stiinte din

New York (1995) ;


Decan al Facultatii de Psihologie-Sociologie

si Stiinte Politice a Universitatii Hyperion (2002).




Din lucrarile publicate :


MONOGRAFII SI MANUALE BAZATE

PE CERCETARI STIINTIFICE



1. Un model epistemologic-psihologic

al creativitatii tehnice (1980), lucrare distinsa

cu Medalia de Aur H. Coanda, clasa I, (1995) ;


2. Creativitatea sociala. Introducere in

socioeuristica (1981) ;


3. Actiunea sociala si comportamentul

individual. Premise pentru elaborarea

comportamentologiei (1986) ;


4. Strategii creative transdisciplinare.

Introducere in scientoeuristica (1992),

carte onorata cu Premiul "Ion Petrovici"

al Academiei Romane (1994) ;


5. Psihologia muncii, partea a doua,

Psihologia creativitatii (1993) ;


6. Cercetarea creativitatii si creatiei

prin metoda eurigramelor (1993) ;


7. Curs de psihoinventica (1994) ;


8. Stiinta si filosofia creatiei (1995) ;


9. Introducere in psihologia

manageriala (1995) ;


10. Psihologia creativitatii, vol. 1 (1997) ;


11. Psihologiaogia creativitatii, vol. 2 (1998) ;


12. Paradigma psihologiei haologice.

Aplicatii ale teoriei haosului

in psihologie (2000) ;


13. Misterul creatiei artistice ; Michelangelo-

daimonicul (2004) ;


14. Haosul - Cosmosul si geniile creatoare.

Introducere in psihologia haologica (2005) ;


15. Psihologia haologica (2006) ;


16. Michelangelo Buonarroti. Creativitatea

si creatia (2009).




TRATATE IN COLABORARE



1. Tratat de psihologie manageriala (1997) ;


2. Tratat de creatologie (1998).





POEZII



1. Ferestre spre interior (2007) ;


2. Daimoni creatori (2009) ;


3. Poeme si catrene (2011) ;


4. Dialoguri filosofice (2012) ;


5. Imperativus moralis (2012) ;


6. Genii si celebritati in versuri (2014) ;


7. Filosofia poeziilor Haiku 100, vol. 1 (2014) ;


8. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 2 (2014) ;


9. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 3 (2014) ;


10. Poezii Haiku despre ABBA (2014) ;


11. Poezii (2014) ;


12. Versuri (2014) ;


13. Stihuri (2014) ;


14 Idei in rime (2015) ;


15. Haiku profane si biblice (2015) ;


16. Diverse si sociale (2015).

joi, 28 noiembrie 2013

IBRAHIM


Greco-turcul Ibrahim era un barbat falos,
Nu prea inalt, dar deosebit de frumos,
Avea tenul fin si alb ca laptele,
Il invidiau pentru aceasta toate femeile ;
Purta o barba mare, neagra si putin creata,
Pe care o peria cu grija in fiecare dimineata.
Barba contrasta cu tenul, la culoare,
Ceea ce ii marea farmecul si mai tare.
A trecut prin mai multe functii marunte,
Pana ce a fost numit Mare Vizir ; una de frunte.
A devenit prietenul si sfatuitorul sultanului,
Era un fel de alter ego al lui.
Avea in el totala incredere,
I-a cedat treptat mai toate atributiile de conducere,
Cu sora lui, Hatice l-a casatorit.
Astfel, cumnat i-a devenit.
Apartamentul lui,
Era vecin cu al sultanului
Ibrahim s-a distins si prin vitejie,
A participat la fiecare mare batalie.
In calitate de comandant suprem :
In batalii, sultanul intervenea doar in extrem ;
Pentru priceperea in batalii si vitejie,
A castigat a Ienicerilor intreaga simpatie.
Cum se face ca acest om, deosebit de talentat,
A fost la moarte condamnat ?
Iata care au fost imprejurarile
Si acuzatiile :


                           - 2 -


La inceput, Ibrahim era modest, timid si sfios,
Cu timpul a devenit extrem de orgolios :
Pretindea ca deciziile lui,
Sunt mai importante decat ale sultanului ;
Ca daca nu-i convin hotararile Magnificului,
Le aplica pe ale lui.
Spunea ca el poate oferi oricui orice donatie,
Fara ca stapanul sa-i faca vreo observatie ;
In multe situatii se aplica a mea vointa,
Nu a sultanului sentinta.
Zicea ca dintr-un randas el poate face un sultan,
In mai putin de un an.

Apoi, Hatice s-a plans sultanului,
De comportamentul sotului :
Care isi luase a doua sotie,
Pe Muhsine ; Si s-a facut de ras, oricine stie.

In al treilea rand, Ibrahim il ura de moarte
Pe Iskender Celebi, ministrul de finante.
Obtinu de la sultan sa fie din functie inlaturat,
Iar apoi sa fie la moarte condamnat.
Sultanul a suspectat,
Argumentele lui Ibrahim, dar totusi a cedat.
Ca in noaptea urmatoare,
Sa aiba vise ingrozitoare :
Celebi l-a amenintat,
Ca va fi chiar de catre el sugrumat.
Suleyman s-a speriat,
De acest vis ciudat :
S-a convins ca Ibrahim, prin argumente nefondate,
L-a detrminat sa faca aceasta mare nedreptate.
Celebi, inainte de a fi dus la locul de executie,
L-a acuzat pe Ibrahim de complot si de conspiratie

                        - 3 -


cu persanii ; Suleyman a fost foarte intrigat,
De afirmatia celui care urma sa fie executat.
Si a inceput sa se indoiasca,
De probitatea lui Ibrahim ; Si sa gandeasca :
Oare cat adevar are in ea aceasta afirmatie,
Despre complot si despre conspiratie ?
A fost facuta de Celebi doar ca sa se razbune,
Sau exista temeiuri pentru oarecare suspiciune ?

In al patrulea rand, cu ocazia unei campanii in Persia,
Ibrahim a facut o greseala care cerea mai mult decat demisia :
El s-a autointitulat serasker sultan,
Dupa modelul persan,
Unde, guvernatorii de provincie,
Aveau aceasta denumire si functie.
Ibrahim nu a facut-o cu intentie rea,
Ci doar ca sa-si mareasca autoritatea.
Dar Roxelana, dusmanca lui, a pedalat pe aceasta greseala,
Si l-a detertminat pe Suleyman sa-i ceara socoteala.
Sultanul a fost foarte furios de aceasta constatare,
A considerat-o, de-a dreptul, tradare :
Pe Pamant exista doar un singur sultan,
Acela care conduce Marele Imperiu Otoman !

Toate aceste greseli si inca altele s-au adunat,
In cugetul sultanului, care la moarte l-a condamnat :
1536, in dimineta lui 15 martie,
S-a constatat ca sentinta fusese pusa in executie,
Corpul lui Ibrahim, neinsufletit,
In Palatul Topkapi a fost descoperit.
Mutii Seraiului,
Au izbutit, cu greu, sa-i puna latul in jurul gatului,

              - 4 -


El s-a luptat cu ei vitejeste :
Dovada : hainele i-au fost sfasiate
A fost ingropat undeva, langa un boschet,
In mare secret,
Fara nici un semn,
Nici macar un stalp de lemn.
Hatice l-a aparat permanent in fata lui Suleyman,
Si la jelit, a purtat doliu, mai mult de un an.
Asa s-a sfarsit,
Cel care 13 ani, ca Mare Vizir, pe Suleyman l-a servit !

                                                         28 noiembrie 2013

BIBLIOGRAFIE

1. Andre Clot, Tragedia lui Ibrahim, “ Viata lui Soliman Magnificul” ,
    Bucuresti, Editura Artemis, 2012.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu