- 130 -

ANTINOMIA INFINITATII SAU FINITATII
                      UNIVERSULUI


In “Critica ratiunii pure”
Immanuel Kant ne spune :
Daca ratiunea umana,
Se pretinde a fi suverana,
Atunci sa rezolve fara amanare,
Antinomia urmatoare :
UNIVERSUL ESTE INFINIT ;
UNIVERSUL ESTE FINIT.
Doua judecati contradictorii,
Conform Legii (Aristotel) Noncontradictiei :
Nu pot fi amandoua nici adevarate,
Nici false ;

              - 131 -

Una este adevarata,
Cealalta e falsa, neadevarata;
Intre adevar si fals, pe demonstrate,
Nu exista o a treia posibilitate :
E Legea Tertiului Exclus, cunoscuta,
Tot de Aristotel formulata.
Sa revenim la judecatile ce privesc Universul,
Cerandu-i ratiunii sa dea verdictul :
Care e adevarata ?
Si care e falsa ?
Constatam ca ratiunea nu are argumente,
Temeinice si suficiente,
Sa separe judecata adevarata,
De cea falsa.

              - 132 -

Sa recurgem la stiinta,
In aceasta privinta :
Din modelul geometric ce are o reprezentare,
Pe o Sa (Bolyai-Lobacevski) ; o sa pentru calarie,
Rezulta prin demonstratie geometrica,
Ca Universul are o structura infinita ;
Din modelul (Riemann), reprezentat pe o Elipsa,
Rezulta o concluzie inversa :
Ca Universul este finit,
Dar nemarginit.
Asadar, nici stiinta geometriei,
Nu rezolva tainele antinomiei ;
Ea ramane pe vecie :
O antinomie !
       5 ianuarie 2015