Cunoaste-te pe tine insuti ! Asa spune dictonul,
Si se adreseaza catre tot omul.
Pe frontispiciul Templului lui Apolo, de la Delphi,
E scris acest dicton; sa-l vada toti vizitatorii.
Preoteasa Pythia, indeamna si ea,
La asa ceva :
Le cere solicitatorilor si la oricine,
Sa dovedeasca cunoasterea de sine :
Le da chiar un fel de test verbal,
Sa vada daca spun acel adevar banal.
Pe de alta parte, Zeul Apolo porunceste :
Gnothi seauton !, in greceste;
Homo nosce te ipsum !, in latineste.
Inteleptul Socrate, deasemenea,
Interlocutorilor cerea,
Sa se cunoasca, cat de bine !
Pe sine.
De ce e atat de importanta cunosterea de sine ?
Vrem sa stim; asa se cuvine !
Doar cunoscandu-te pe tine, cu tot amanuntul,
Il cunosti, la fel, si pe altul.
Apoi extinzi cunosterea, imediat,
La mediul apropiat.
Largesti, din ce in ce, aria de cunostere,
Si de actiune.
Dar e nevoie sa mergi si in profunzime !
Trebuie si stii asta foarte bine !
Sa ajungi la cunoasterea cauzelor,
A “semintelor” tuturor lucrurilor.
Asadar, vezi : cunosterea de sine e inceputul,
Dar nu si sfarsitul.
Insa inceputul e cel mai greu,
Si trebuie sa depui eforturi, mereu.
Cunosterea in profunzime a insului,
Trebuie sa ajunga pana la esenta sufletului :
Sa-l cerceteze, pe acesta, in intregime !
Spre a fii multumit de sine :
Sa inteleaga ce nevoi are,
Pentru perfectionare.
La oricare om sanatos,
Sufletul trebuie sa fie virtuos,
Sa inlature viciile,
Si sa promoveze valorile;
Sa iubeasca frumosul,
Si nu uratul.
Sa pretuiasca adevarul, binele, dreptatea,
Nu minciuna, falsul, raul si strambatatea !
Sa iubeasca pe altul ca pe sine,
Asa e bine !
Unde iubirea lipseste,
Totul in haos se pravaleste !
12 martie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu