Masura este comanda morala suprema si suverana;
Ea a fost cultivata mult in antichitatea Greco-Romana :
Ei considerau ca omul cu masura,
E mai pretios decat cel cu invatatura ;
Sa ai masura : in mers, relatii interumane, gand, cuvant
Atitudine, decizie si comportament.
Dar ce este masura ?
Cum se defineste ea ?
Aristotel, in cartea “Etica nicomahica”,
Descrie masura intr-o maniera inteligibila :
Masura este linia de mijloc, bineinteles;
Intre insuficienta si exces.
Politetea e linia de mijloc;
Excesul e servilismul, lingusirea;
Insuficienta e lipsa politetii, badarania, grosolania.
Linia de mijloc e o valoare, intotdeauna, nu uneori;
Celelalte doua sunt nonvalori.
Omul virtuos, cu demnitate,
Se va plasa pe medietate;
Cel rau crescut, fara educatie si caracter, e de inteles :
Va merge pe insuficienta sau exces.
Masura e sora buna cu stapanirea de sine,
Amandoua tintesc acelasi bine :
Omul stapanit are, de obicei, masura;
Cel nestapanit, are nonmasura.
Masura se naste sau se formeaza ?
Iata ce ne intereseaza !
Am vazut ca temperamentele sunt innascute :
Pe vrute, pe nevrute.
Sangvinul si Flegmaticul, fiind echilibrate;
Au masura ca potentialitate;
Colericul, ca neechilibrat indura :
Lipsa accesului la stapanirea de sine si la masura.
Aceeasi soarta, oarecum diferentiata;
O are si Melancolicul, din vecinatatea imediata.
Desi stapanirea de sine si masura au premise
temperamentale innascute;
In formarea lor deplina, fara discutie,
Intervine si componenta dobandita prin educatie.
Se pune problema, care componenta e mai puternica ?
Cea ereditara, innascuta ?
Sau cea educativa, dobandita ?
E foarte greu de raspuns,
Fara un risc ascuns !
Alexandru a fost un temperament coleric, de la natura;
Magistrul Aristotel s-a straduit, prin invatatura,
Sa-i formeze stapanirea de sine si masura;
Promisese Olimpiei, mama lui, intorsatura :
De la instinctual belicos,
La preocuparea pentru studiul util si frumos.
Cu toata priceperea sa de dascal distins,
Aristotel s-a recunoscut invins :
Instinctul razboinic si-a spus cuvantul,
Alexandru l-a urmat cu tot avantul.
De la Filip, tatal lui, ereditar, il mostenise,
Si, acest instinct, il va duce la mari succese.
Strategia in luptele lui nu era prea complicata :
Avea la baza tot acest instinct, de fiecare data;
Se arunca vijelios in lupta, unde era conducatorul,
Spre a-l captura sau distruge cu toporul.
Deci, in acest caz, se impune concluzia :
Instinctul a fost mai puternic decat educatia !
Dar impreuna, cand sunt convergente,
Dau rezultate excelente ! 7 martie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu