Dincolo de Bucuresti,
Mai la vale de Domnesti,
Tocmai langa raul Arges,
E un sat, se cheama Teghes,
Are nume transilvan,
Ratacit pe acest tapsan :
Oameni zdraveni, muncitori,
Sunt de vite crescatori.
Solu-i bun, clima placuta :
In sat se aude nunta,
De cu seara, pana-n zori,
Mai apoi de sarbatori,
Se tot canta si se joaca,
Pana ce camasa-i apa.
Doua paduri de tei, mandre,
Isi arunca ale lor umbre,
Peste vatra satului,
Langa unda raului.
Iar cand teiul e in floare,
O mireasma plutitoare,
Vine-n valuri, ca o mare.
Canta pupaza si cucul,
Infloreste prunul, nucul,
Prin aprilie si mai,
Totul se transforma-n rai.
Si mergand pe la stupina,
Pentru mierea de albina,
Nu ne plictiseam de fel :
Cu familia Pavel.
Tot onorand invitatia,
Ni s-a trezit inspiratia :
Ce-ar fi sa venim si noi,
Sa fim alaturi de voi ?
Ne-au ajutat in fel si fel,
Domnul si Doamna Pavel.
Un mic lot din acest sat,
Pe care l-am cumparat,
Cultivat doar cu porumb,
Nu prea departe de damb,
Pe-un drumeag alaturat,
De rau, poate la un hat,
Si impinsi parca de soarta :
La o varsta inaintata,
Am plecat grabiti de-acasa,
Sa fi fost prin noua-si sasa;
Ne-am trezit aici, mai frate,
Ca intr-o pustietate !
Ziua lucram in arsita,
Noaptea dormeam pe lavita :
Hai sa facem put si gard,
Sa-nchidem pe Leopard.
Am plantat vita de vie,
Pomi o suta, flori o mie,
Incat zicea dl. Vasilica :
Ca-i Gradina botanica.
Cabana ne-am cumparat :
Un garaj stas, de la stat.
Cu carton am inveliut-o,
Petrica ne-a acoperit-o :
Casa ca asta mai rar;
Pentru universitar !
O numim Vila Garaj,
Dar nu e luata pe gaj.
Diogene, mai d-apoi,
Locuia intr-un butoi;
Cand huliganii i-au stricat locuinta,
Vecinii, l-au calmat cu elocinta;
Cativa greci, mai de soi,
I-au daruit alt butoi.
Eu si doamna mea, Domnica,
Munceam toata ziulica :
Sapam, plantam si udam,
Iar seara ne bucuram.
A doua zi de cu zori,
Parca ne-apucau fiori,
Cata treaba mai aveam !
O cafeluta tot beam,
Si lucram apoi cu spor,
Pe ogorul roditor.
Zi de zi, luna de luna :
Vara trece, toamna suna,
Din cornul ei alungit;
Ca nu-i vreme de glumit :
Roadele sa le-adunam,
Sa le spalam si sortam,
Apoi sa le prelucram;
Din ele sa ne-nfruptam.
Strugurii se sparg de must,
Chiar in luna lui August;
Iar in luna urmatoare,
Rumeniti de Sfantul Soare :
Ii culegem, ii zdrobim,
Mai apoi ii tescuim.
Iar cand somnul vine-ngene,
Punem mustu-n damigene :
- 4 -
Si facem o degustare,
Ca-ntr-o zi de sarbatoare.
Avem vecini minunati,
Atat femei, cat si barbati :
Sunt harnici si saritori,
La nevoie, ajutatori.
Totul e de bun augur,
Nu te simti deloc singur.
S-a mai dus inca o toamna :
Dalba si bogata doamna;
Vine iarna friguroasa,
Iar noi ne-adunam pe-acasa :
Voiosi, mandri, fericiti,
Si de munca intariti.
Castigul in sanatate,
E mai valoros ca toate.
Primavara viitoare,
O satisfactie mare :
E gradina ca o floare;
Avem bucurie mare.
Buna-i munca omului,
Sfanta-i mila Domnului :
Ne-am legat pe vesnicie,
De aceasta sihastrie;
Dormi-vom pe malul Argesului,
Langa biserica satului;
In miros de flori de tei, de noi nemaisimtit,
Jeliti de freamatul codrului, nemaiauzit,
Aici ne vom reuni cu Pamantul :
Cu apa, cu focul, cu vantul !
Simbata, 3 02 2007, orele 18-21
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu