AMICI VITIA SI FERAS FACIS TUA

De ingadui defectele prietenului,

Le faci ale tale, fara voia lui.

Prietenia inseamna reciproca iubire,

Asa e construita a omului fire.

Ea pe sentiment se bazeaza,

Fara el prietenia nu se sudeaza.

Exista si prietenie din interes,

Dar ea nu rezista in timp, bineinteles.

Dragostea si prietenia sunt doua sentimente,

Care-i apropie pe oameni, nu-i invrajbeste.

Desigur, fiecare om isi are virtutile si viciile lui,

La fel e si in cazul prietenului.

Chiar in cazul prieteniilor perfecte,

Nu exista prieten fara defecte.

Ori cat ai cauta prieten pur,

Nu exista om fara cusur.

Si atunci ce facem, renuntam la prietenie ?

Fara ea viata ar parea pustie !

Fara prieteni si prietenie,

Intre oameni ar exista mai multa dusmanie.

Marea arta consta in a accepta prietenul cu defecte,

Fara sa le faci sa fie si ale tale,

Se stie ca intre oameni, chiar si intre animale,

Functioneaza conduita de imitatie, pusa de natura la cale.

Ea se realizeaza si intre prieteni, involuntar,

Transferandu-si reciproc, calitati si defecte, fara sa aiba habar.

Asadar, exista un risc foarte mare,

Sa asimilezi defectele prietenului, fara incetare.

Atunci ce e de facut ?

Ca sa evitam acest rau, inca de la inceput ?

Mai intai sa constientizam fenomenul de imitatie,

Si sa ne opunem lui prin orice strategie :

Sa apelam la vointa,

Si sa respingem defectele prietenului, cu buna stiinta.

Apoi, sa avem o atitudine critica,

Fata de orice abatere a lui de la etica.

Sa-i explicam cu tact si rabdare,

Ce anume defecte are.

Si de ce e necesar ca la ele sa renunte :

Spre a progresa, in multe privinte.

Pe vrute, pe nevrute,

Defectul e o nonvirtute :

Si te conduce din rau in mai rau,

In detrimental tau !

Sa-i spui ca la omul superior,

Prevaleaza virtutile, provenite din interior,

Iar la omul inferior,

Prevaleza viciile si tot ce e daunator.

Daca dupa toata aceasta insistenta,

Facuta cu perseverenta,

Nu ai obtinut nici un spor,

E descurajator :

Nu-ti ramane altceva de facut,

Decat sa abandonezi prietenul si s-o iei de la inceput :

Sa cauti un prieten mai virtuos.

Ca sa-ti fie, spiritual, de folos !

     6 martie 2012

AUDIATUR ET ALTERA PARS

Sa asculti si partea cealalta !

Este o cerinta pe deplin justificata.

Nefiind jurist, eu nu stiu bine,

Acest principiu cui anume apartine ?

Unii il atribuie lui Seneca; sper sa nu vorbesc in van;

Altii cred ca e mai vechi decat Dreptul Roman.

Oricum, o minte inteligenta l-a nascocit,

Sau, poate, ca din practica juridica a reiesit.

Parca s-a nascut din capul lui Zeus,

Perfect, complet, fara ceva in minus sau in plus.

Imi dau seama ca fara acest adaos,

Justitia nu ar putea functiona cu succes !

Ascultand numai o parte,

Depozitia e incarcata de subiectivitate,

Audiind si cealalta parte, in antiteza,

Depozitia prima se echilibreaza.

Putinul subiectivism, ce a mai ramas, nu are spor,

Caci va fi eliminat de judecator.

Acest principiu nu e valabil doar in justitie,

Ci si in viata de toate zilele.

Oricand ai de-a face cu o pricina,

Asculta si partea cealalta.

Asa se practica dreptatea,

Si se elimina strambatatea.

Acest principiu apartine oare lui Moise ?

Dat de Dumnezeu prin Table !

     10 martie 2012

CITIUS, ALTIUS, FORTIUS

Mai repede, mai sus, mai bine,

E valabil pentru mine si pentru tine,

Ne cere sa ne perfectionam,

Sa progresam.

Trebuie sa depasim limitele,

Sa ne marim performantele.

Desigur, e corect,

Mai repede e preferabil lui mai incet.

Ma incet, nu da randament,

Mai repede, inseamna mai mult.

Dintre doua personae,

E favorizat cel care lucreaza mai repede.

Dar repedele nu e independent,

Depinde si de temperament :

Colericul face foarte repede; asa-i e dat,

Dar fiind neechilibrat,

Nu are rabdare,

Peste amanunte sare,

Nu aduna informatie in intregime,

Ca sa ia o decizie cum se cuvine,

Nu intodeauna, dar uneori,

Introduce in sistem erori.

El transforma repedele in graba,

Care nu mai e o buna treaba.

Romanii au un proverb intelept,

Si intotdeauna corect :

“Graba,

Strica treaba !”.

Intre persoane,

Colericul genereaza relatii tensionale si conflictuale.

Sangvinul, lucreaza si el repede,

Fara pierdere,

Fiind si echilibrat,

E de preferat.

E tipul ideal,

Ca potential,

In decizie,

Se comporta bine :

Informatia e saturata,

De fiecare data,

Cu oamenii stabileste relatii normale,

Nu tensionale sau conflictuale.

E temperamentul dorit,

Pe merit.

Flegmaticul, desi echilibrat,

Fiind inert,

Lucreaza mai incet.

Incetul corect,

E preferabil repedelui incert.

Deciziile lui sunt suprasaturate,

Informational si temeinic gandite.

Satisfac orice cerinta,

In sistemele de mare siguranta.

Melancolicul, fiind un slab temperament,

Lucreaza incet.

Nu are suficienta energie,

Pentru a lucra repede.

Mai repedele are limite :

De pilda, in auto-circulatie,

Ele sunt determinate,

De regulamente.

Mai sus, deasemeni,

E cerut de anumite profesii,

Atletii, pentru proba de inaltime,

O stiu foarte bine.

Mai sus, cere eticheta :

Pentru a nu dobori stacheta.

Daca ai satisfacut aceasta conditie,

Mai susul e atat cat trebuie.

Dar mai susul nu e o valoare absoluta,

Suta la suta.

In constructii, se pare,

El are limite,

Cu cat lucrezi mai sus, e firesc.

Riscurile cresc.

La aviatori, susul e limitat,

Pentru zburat,

Dincolo de o anumita limita,

Aparatul de zbor, nu mai prezinta siguranta.

Saritorii in inaltime, cu schiurile, o stiu bine :

Exista anumite limite,

Determinate de puterile psiho-fizice.

Dincolo de care,

Inseamna clacare.

Desigur, binele,

Exprima o trasatura de calitate.

Binele e preferabil,

In raport cu raul,

Dar e inferior, dumnealui :

Foarte binelui.

     13 martie 2012

CONTINENTIA SUI MAXIMUM IMPERIUM EST

Stapanirea de sine este cea mai mare putere,

Este un principiu ce se impune de la prima vedere.

Mihai Ralea a elaborat teoria amanarii impulsului :

Este mecanismul psihic al stapanirii de sine, a individului.

Cand esti cuprin de manie,

Amana reactia verbala sau motorie !

Astfel, ea se diminueaza, putin cate putin,

Pana cand devii un om lucid si senin.

Apoi, stapanirea de sine, depinde si de temperament,

Cu aceste date oricine e la curent :

Sangvinul, temperament puternic, mobil, echilibrat,

Prin echilibru realizeaza stapanirea de sine, nedeliberat;

Flegmaticul, e puternic, echilibrat, dar inert,

Toate reactiile lui se desfasoara mai lent;

Si el realizeaza stapanirea de sine,

Prin echilibru, dar si prin inertie.

Melancolicul e un temperament slab, se stie bine :

Stapanirea lui e dependenta si de aceasta slabiciune;

E fluctuant : s-ar putea sa fie si sa nu fie stapanit,

Functie de context, timp, si de eveniment;

El isi economiseste energia;

Cand a epuizat-o, il apuca letargia.

In aceasta stare e stapanit,

In mod fortuit.

Colericul, e puternic, neechilibrat, mobil;

Este temperamentul cel mai dificil :

Reactiile lui motorii, verbale si afectiv-emotionale;

Se desfasoara cu repeziciune;

Nu are rabdare sa astepte,

Colericul, are adesea, iesiri violente :

Isi descarca energia in cuante,

Asupra activitatii si a persoanelor implicate.

Astfel, genereaza frecvent relatii tensionale,

Si chiar conflictuale,

In microcolectivitatile,

Ocupationale.

Colericul nu e negativ sub toate aspectele :

El desfasoara o activitate dinamica, cu bune rezultate;

Ia decizii foarte repede,

In situatii critice;

Din graba, sub raport functional,

Deciziile lui sunt insa subsaturate informational;

Neavand suficienta informatie,

Comite frecvent erori in decizie;

Se conduce uneori, in hotarare, dupa fler,

Dar poate sa fie un om de caracter.

La acest temperament nu functineaza “frana”

Biopsihologica, ci doar “acceleratia” :

Nu are stapanire de sine,

Nici in rau si nici in bine.

Poate cineva,

Se va intreba :

De ce nu transformam temperamentele dificile,

In cele Flegmatice sau Sangvine, cu o buna stapanire de sine ?

Pentru ca ele sunt innascute;

Si asa ceva nu se poate !

Totusi, temperamentele cu probleme,

Isi amelioreaza functiile, prin educatie.

De altfel, stapanirea de sine,

Se realizeaza, prin instructie,

Chiar din stadiul imediat, de dupa nastere.

 

Mama, daca e documentata si cunoaste,

Va utiliza mijloacele adecvate

De calmare a copilului,

In favoarea ei si a lui.

De pilda, atunci cand se zbate si tipa tare,

Sunt necesare si utile tehnicile de calmare :

Prin voce blanda;

Ca un descantec, afectuoasa,

Prin leganat, mangaiere fina,

Si calma;

Prin strangerea copilului la piept,

Prin alaptatul la timp si corect;

Prin cantec de leagan, cu voce calda,

Si armonioasa,

Si chiar cu muzica simfonica,

Neritmata, bine aleasa;

Mangaiatul rotativ pe burtica,

Are un efect de calmare psihica si intestinal-organica.

Zambetul mamei, are un rol important in educatie :

In a face un copil vesel, fie chiar si prin imitatie.

Mama, insa trebuie sa se asigure,

La medic, ca starea lui organica nu are nici o afectiune.

Desigur, si tatii trebuie sa intervina,

In educatia copilului; aceea de rutina :

Sa se implice permanent,

Documentandu-se, spre a fi la curent.

Toate aceste procedee la indemana si ieftine,

Contribuie la formarea calmului si a stapanirii de sine !

     7 martie 2012

CREDO, QUIA ABSURDUM

Cred pentru ca este absurd,

In primul rand;

O, Tertulian !

Distinsule roman,

Ti se atribuie

Aceasta expresie.

Tu te-ai nascut in Cartagina,

In 160, era noastra.

Oamenii din Cartagina, au gandirea clara,

De dimineata pana spre seara.

Dar noaptea, li se intuneca mintea.

Poate ca tu ai inventat acest dicton noaptea.

Ai avut o viata aventuroasa,

Dupa ce-ai plecat de-acasa :

Ai fost avoct,

Apoi preot,

Ai aparat cauza crestina,

Cu o fervoare deplina.

Ai incercat sa abolesti ratiunea ?

De ce ? Ce necaz ai avut pe ea ?

Nu putem intelege asta,

Decat prin lupta ta,

Impotriva rationalismului,

Care credeai ca dauneaza religiei !

Aristotel, promova adevarul :

Si era, la Lykeion, invatatorul;

El biciuia falsul,

Care e altceva decat absurdul.

Toti, in adevar cred,

Nimeni, in absurd;

Dar tu, ca sa lovesti adversarul,

Ai inventat dictonul ?

O, inteleptule Tertulian, om de mare cultura,

Cu multa invatatura,

Romanul, spune,

Cu intelepciune :

Unde e invatatura multa, tot ce se poate,

E si un munte de naivitate !

Ai scris “Apologeticum”; ce bine suna :

In care ai elaborat doctrina crestina.

Esti cinstit pentru asta.

Pana si de Papa de la Roma.

Iti suntem recunoscatori,

Si te consideram printre marii creatori :

Ai fost primul autor latin;

De spiritualitate, crestin.

Dar nu impartasim promovarea absurdului,

In locul adevaralui !

Unii cercetatori afirma, ca in scrierile tale,

Nu se gaseste nici unde discutata afirmatie :

In tratatul “De carne Christi”

Se gaseste urmatorul text :

“Credibile est”

Daca ceva credibil este,

Nu poate sa fie absurd, caci e o contradictie.

Poate ca dictonul in cauza,

S-a transmis pe cale orala,

Daca in documente,

Nu se gaseste !

Dar mai degraba, s-ar putea un fals sa fie :

Si atunci esti iertat de istorie !

     12 martie 2012

EDE UT VIVAS, NON VIVE UT EDAS

Mananca sa traiesti ! (M.T.);

Nu trai ca sa mananci ! (T.M.).

Aici avem de-a face cu doua tipologii culinare :

Pe care le intalnim si in situatiile reale;

M.T. are alte idealuri de viata,

Decat bucatele de la masa de dimineata;

T.M. are drept ideal de viata,

O masa bogata si borcanul cu dulceata;

Iar daca e fata,

Prajituri si cat mai multa ciocolata.

M.T. masura o respecta;

T.M. o depaseste pe cale constienta.

Dar ce este masura ?

Am definit-o intr-un Eseu, multumitor,

Dupa Aristotel, marele filosof al grecilor.

Reiau si aici demersul,

Sper sa nu ma critice, pentru repetare, cititorul :

Masura este linia de mijloc, bineinteles :

Intre insuficienta si exces;

In alimentatie, linia de mijloc e cumpatarea;

Insuficienta e malnutritia, inanitia;

Excesul e lacomia, supraalimentatia.

Cumpatarea este o valoare, intotdeauna, nu doar deseori :

Insuficienta si excesul sunt nonvalori.

Nu e greu sa identificam pe M.T. cu cumpatarea;

Iar pe T.M. cu excesul, in ce priveste alimentarea.

Primul mananca cumpatat, sa traiasca sanatos, cat se poate;

Al doilea traieste ca sa manance, si ajunge la obezitate.

     10 martie 2012

ERRARE HUMANUM EST, PERSEVERARE DIABOLICUM

A gresi este omeneste,

A persevera in greseala e diavoleste.

Cine n-a gresit macar o data-n viata !

Din greseala insa se invata :

Cu conditia sa reflectezi,

Si cu hotararea sa te corectezi.

Greseala are cauze mai multe :

Se comite din neatentie, pe nevrute;

Sau din prea multa oboseala,

Cand ai muncit peste socoteala;

Poti gresi cand esti distrat :

Ca nu esti suficient de concentrat.

Sau cand esti prea suparat,

Si constiinta ti s-a intunecat.

Poti gresi intentionat,

Cand ai ceva de castigat.

Sau ca sa te falesti :

Greseala o scornesti.

Cand femeile sporovaiesc,

Foarte mult gresesc.

Gresesc si barbatii, adesea,

Mai ales cand trag putin la masea.

Gresesc si copiii,

Cand nu-si asculta parintii;

Gresesc si parintii,

Cand isi maltrateaza copiii.

Gresesc sotii, fara nici o rosata,

Cand isi agreseaza partenerele de viata.

Gresesc sotii si sotiile, pe buna dreptate,

Cand incalca regulile de fidelitate.

Poti gresi frecvent,

Dintr-o eroare de rationament :

Cand ai multe premise si incurcate,

Greseala se strecoara in concluzie, pe neobservate.

Ignorantul, de obicei, in greseala persevereaza :

Inteleptul, de la prima greseala, se corecteaza !

     6 martie 2012

FUGI IRREPARABILE TEMPUS

Timpul zboara; si e cat se poate de credibil :

Ca e irecuperabil !

Timpul si spatiul impreuna,

Fac o casa buna :

Sunt modalitati de existenta a materiei,

Si nu e doar o parere fara temei.

Albert Einstein a afirmat,

Iar prin Teoria Relativitatii r. si g. a demonstrat :

Ca spatial si tmpul,

Nu sunt uniforme in tot Universul :

In prezenta unor mari densitati si mase :

Timpul si spatial devin capricioase :

Isi modifica starea;

Si curgerea:

Timpul se dilata;

Iar spatiul se contracta.

Timpul e ireversibil,

De aceea e si irecuperabil,

De l-ai pierdut,

A disparut !

Nu-l mai poti recastiga niciodata,

Si ramai cu buza unflata.

Exista personae care au talent,

In a irosi timpul, moment cu moment;

Exista si oameni, chiar neinstruiti,

Care, fata de timp, sunt chibzuiti.

Sunt unii tineri ce-si folosesc timpul bine,

Iar altii il irosesc si azi si maine…

Toti trebuie sa stiti,

Ca timpul pierdut nu-l mai regasiti.

     10 martie 2012

GNOTHI SEAUTON

Cunoaste-te pe tine insuti ! Asa spune dictonul,

Si se adreseaza catre tot omul.

Pe frontispiciul Templului lui Apolo, de la Delphi,

E scris acest dicton; sa-l vada toti vizitatorii.

Preoteasa Pythia, indeamna si ea,

La asa ceva :

Le cere solicitatorilor si la oricine,

Sa dovedeasca cunoasterea de sine :

Le da chiar un fel de test verbal,

Sa vada  daca spun acel adevar banal.

Pe de alta parte, Zeul Apolo porunceste :

Gnothi seauton !, in greceste;

Homo nosce te ipsum !, in latineste.

Inteleptul Socrate, deasemenea,

Interlocutorilor cerea,

Sa se cunoasca, cat de bine !

Pe sine.

De ce e atat de importanta cunosterea de sine ?

Vrem sa stim; asa se cuvine !

Doar cunoscandu-te pe tine, cu tot amanuntul,

Il cunosti, la fel, si pe altul.

Apoi extinzi cunosterea, imediat,

La mediul apropiat.

Largesti, din ce in ce, aria de cunostere,

Si de actiune.

Dar e nevoie sa mergi si in profunzime !

Trebuie si stii asta foarte bine !

Sa ajungi la cunoasterea cauzelor,

 

A “semintelor” tuturor lucrurilor.

Asadar, vezi : cunosterea de sine e inceputul,

Dar nu si sfarsitul.

Insa inceputul e cel mai greu,

Si trebuie sa depui eforturi, mereu.

Cunosterea in profunzime a insului,

Trebuie sa ajunga pana la esenta sufletului :

Sa-l cerceteze, pe acesta, in intregime !

Spre a fii multumit de sine :

Sa inteleaga ce nevoi are,

Pentru perfectionare.

La oricare om sanatos,

Sufletul trebuie sa fie virtuos,

Sa inlature viciile,

Si sa promoveze valorile;

Sa iubeasca frumosul,

Si nu uratul.

Sa pretuiasca adevarul, binele, dreptatea,

Nu minciuna, falsul, raul si strambatatea !

Sa iubeasca pe altul ca pe sine,

Asa e bine !

Unde iubirea lipseste,

Totul in haos se pravaleste !

     12 martie 2012

HONESTE VIVAS

Sa traiesti cinstit !

De vrei sa fii fericit.

Cinstea e o virtute mare,

Nu are asemanare.

Sa fii sarac, dar cinstit,

E un merit deosebit.

Nu da cinstea pe rusine !

E rau, vai de mine !

E o rusine sa fii necinstit :

Vei fi blestemat si hulit !

Ti se va spune :

Iata necinstitul; pe drept si pe bune !

Castiga-ti cinstea; asa e bine :

Prin munca si corectitudine  !

Spune adevarul, intotdeauna,

Nu umbla cu minciuna !

Respecta-ti cuvantul,

Sa-ti fie curat gandul !

De imprumuti ceva, de la un prieten;

Restituie, cu multumiri, la termen.

Nu insela pe nimeni cu fapta sau vorba,

De nu ai, multumeste-te doar cu ciorba !

Evita a saracilor cantina,

Ca sa-ti mentii cinstea, fara tina;

Nu practica cersetoria !

Ea afecteaza cinstea si demnitatea;

De vrei sa dormi linistit :

Sa fii cinstit !

Roaga-te lui Dumnezeu,

Sa te ajute sa fii virtuos mereu !

     6 martie 2012

IGNOSCITO ALTERI, NUMQUAM TIBI

Sa ierti pe altul, e bine,

Niciodata pe tine !

Acest dicton iti cere,

Sa fii altruist din intelegere :

Pe altul sa-l ocrotesti;

Iar pe tine sa te pedepsesti !

De faci asa ceva, si una si alta :

Moral, te vei inalta.

Dar trebuie sa dai dovada de caracter,

Sa manifesti o vointa de fier.

Are un sens mai adanc aceasta zicere :

Iti cere autoperfectionare :

De esti autoingaduitor,

A toate autoiertator

Nu vei elimina ce-i rau

Din psihicul tau :

Fiind exigent cu tine,

Vei merge tot spre bine.

Acest dicton iti porunceste :

Sa nu ai liniste !

Pana nu vei deveni virtuos :

Trebuie sa iei totul in serios !

Sa fii dusmanul relelor din interior !

Cu tine neiertator !

Totodata,

Ti se arata :

Cu altii sa fii ingaduitor,

Iertator,

Si nepartinitor :

Ca sa fie bine,

Pentru ei si pentru tine !

     9 Martie 2012

LE TRAVAIL ELOIGNE DE NOUS TROIS GRANDS MAUX : L’ENNUI, LE VICE ET LE BESOIN

Munca indeparteaza de noi trei mari rele :

Plictiseala, viciul, mizeria si toate cele;

Asa ne spune Voltaire, inteleptul,

Il credem : el a spus intotdeauna adevarul.

Ca indeparteaza neplacuta plictiseala,

Nu avem nici o indoiala :

Cand muncesti,

Nu te plictisesti.

Tot organismul e in activitate,

Sa se plictiseasca, nu poate !

Plictiseala se instaleaza in starea de repaus,

Dar si in activitatea monotona, trebuie spus.

Se mai instaleaza,

Si cand, cu ochii deschisi, se viseaza.

Nu exista antidot impotriva plictiselii,

Decat, instalarea, prin munca, a oboselii.

Munca este o virtute,

Viciul o nonvirtute.

Intre ele exista o contradictie;

Fara nici o concesie :

Se exclud reciproc,

Nu se accepta amandoua pe acelasi loc :

Unde e una, chiar vestimentar schimbata,

Nu poate fi si cealalta.

Nu pot convietui laolalta :

Caci fiecare are alta soarta !

Viciul provine din medii rele,

Lipsite de educatie,

        

Dar si prin ereditate,

Mostenita din nastere.

Munca e o activitate nobila,

Se practica, daca doresti,

In mediile muncitoresti :

Unde e munca cinstita,

Viciul nu are sanse de reusita.

Munca, pe om il purifica :

Viciul il mortifica.

Suma viciilor, inseamna raul.

Munca inseamna binele; e contrariul.

Munciti, dragi frati,

Si viciul de langa voi, prin munca, alungati !

Ca munca indeparteaza de noi mizeria,

Nu e un secret nici pentru cei din Oltenia.

Prin munca, se castiga bani,

Si omul are suport, pentru mai multi ani.

Mizeria se instaleaza, indeobste,

Acolo unde sursa de castig lipseste.

Exista mai multe feluri de munca :

Munca fizica;

Munca intelectuala;

Munca in conditii grele;

Si in conditii usoare;

Munca pe timpul zilei;

Cat si pe timpul noptii.

In oricare din ele, dati oamenilor o ocupatie !

Si ii scapati de mizerie.

Eliminati somajul !

In el se naste mizeria si viciul.

Dreptul la munca e garantat de Constitutie,

Faceti ca Legea Fundamentala sa se respecte !

     11 martie 2012

L’HOME EST UN ROSEAU PENSANT

Omul e o trestie ganditoare,

O spui fara pudoare !

O, Blaise Pascal !

Ganditor profound si original :

Al lansat o metafora,

Putin bizara,

Dar este asa de mult apreciata,

Incat si astazi o gasim frecvent citata.

Cum de ti-a venit idea nazdravana,

Sa asociezi omul ganditor cu trestia ?

Sa transferi cu intentie,

Gandirea de la om la trestie ?

Cum trebuie sa intelegem aceasta expresie ?

Desigur, omul nu este o trestie !

Ea apartine lumii vegetale :

O intalnim pe toate apele .

Cred ca ai vrut sa exprimi o impresie :

Ca omul e firav ca o trestie,

Inclinata de vant si furtuna,

Dreapta pe vreme buna.

Dar spre deosebire de trestia unduitoare :

Omul e o fiinta ganditoare.

Si in asta consta puterea lui cea mare,

Fata de trestia neganditoare !

Dar tu ai vrut sa innobilezi trestia,

Facand-o ganditoare, cu toata intentia;

Si l-ai coborat pe om in lumea vegetala :

Desigur, printr-o inteligenta metafora !

     10 martie 2012

MALUS IPSE FIET QUI CONVIVET CUM MALIS

Cel care se va insoti cu ticalosii,

Va deveni ca dansii.

A se insoti, ce poate inseamna ?

Probabil : a se intovarasi, asocia, sau coopera !

Insotirea, intovarasirea, asocierea, cooperarea,

Inseamna mai putin decat prietenia.

Prietenia presupune iubire reciproca, bineinteles,

Celelalte trei se bazeaza doar pe interes.

Exista o singura insotire :

Intre sot si sotie, care se bazeaza pe iubire.

Interesul e foarte important in viata individului,

Este un mobil foarte puternic in activitatea lui.

Nu trebuie sa-l blamam !

Ci doar, cu atentie, sa-l analizam :

El nu contine ceva de natura afectiv-emotionala.

E doar o componenta actionala.

Nu e prezent doar la unele personae, pe alese :

Toti oamenii au interese.

Daca nu le-ar avea,

Nu ar actiona.

Asadar, o prima concluzie am cules :

Insotirea se bazeaza pe interes.

Dar, trebuie sa te gandesti,

Cu cine anume te insotesti !

Nu te insoti cu oricine ?

Ca nu-ti va fi bine !

De te insotesti cu hotii,

Ajungi ca dansii !

Cu banditii de te-oi insoti,

Ca dansii vei deveni !

Cu oameni buni de te insotesti,

Ai sansa, sufleteste, sa te imbogatesti !

Cu mincinosii de te-oi insoti,

Ca ei o sa minti !

A doua concluzie isi face loc, cu avant :

In insotire trebuie sa ai discernamant !

“Spune-mi cu cine te insotesti,

Ca sa-ti spun cine esti !”

In acest proverb esti apreciat,

Prin insotitorii cu care te-ai inhaitat

Dar judecata are temei,

Prin analogie, daca vrei !

Alt proverb zice : “Ma insotesc cu dracul,

Ca sa trec lacul !”

De ce te insotesti cu dracul ?

Am interes sa trec lacul !

Aici interesul e prezent,

Si cat se poate de evident !

A treia concluzie se impune :

Insoteste-te cu omul ce face bine !

Nu te insoti cu cel ce raul face,

Caci nu vei avea pace !

     8 martie 2012 

MENSURA IMPERIUM MORALIS EST

Masura este comanda morala suprema si suverana;

Ea a fost cultivata mult in antichitatea Greco-Romana :

Ei considerau ca omul cu masura,

E mai pretios decat cel cu invatatura ;

Sa ai masura : in mers, relatii interumane, gand, cuvant

Atitudine, decizie si comportament.

Dar ce este masura ?

Cum se defineste ea ?

Aristotel, in cartea “Etica nicomahica”,

Descrie masura intr-o maniera inteligibila :

Masura este linia de mijloc, bineinteles;

Intre insuficienta si exces.

Politetea e linia de mijloc;

Excesul e servilismul, lingusirea;

Insuficienta e lipsa politetii, badarania, grosolania.

Linia de mijloc e o valoare, intotdeauna, nu uneori;

Celelalte doua sunt nonvalori.

Omul virtuos, cu demnitate,

Se va plasa pe medietate;

Cel rau crescut, fara educatie si caracter, e de inteles :

Va merge pe insuficienta sau exces.

Masura e sora buna cu stapanirea de sine,

Amandoua tintesc acelasi bine :

Omul stapanit are, de obicei, masura;

Cel nestapanit, are nonmasura.

Masura se naste sau se formeaza ?

Iata ce ne intereseaza !

Am vazut ca temperamentele sunt innascute :

Pe vrute, pe nevrute.

Sangvinul si Flegmaticul, fiind echilibrate;

Au masura ca potentialitate;

Colericul, ca neechilibrat indura :

Lipsa accesului la stapanirea de sine si la masura.

Aceeasi soarta, oarecum diferentiata;

O are si Melancolicul, din vecinatatea imediata.

Desi stapanirea de sine si masura au premise

temperamentale innascute;

In formarea lor deplina, fara discutie,

Intervine si componenta dobandita prin educatie.

Se pune problema, care componenta e mai puternica ?

Cea ereditara, innascuta ?

Sau cea educativa, dobandita ?

E foarte greu de raspuns,

Fara un risc ascuns !

Alexandru a fost un temperament coleric, de la natura;

Magistrul Aristotel s-a straduit, prin invatatura,

Sa-i formeze stapanirea de sine si masura;

Promisese Olimpiei, mama lui, intorsatura :

De la instinctual belicos,

La preocuparea pentru studiul util si frumos.

Cu toata priceperea sa de dascal distins,

Aristotel s-a recunoscut invins :

Instinctul razboinic si-a spus cuvantul,

Alexandru l-a urmat cu tot avantul.

De la Filip, tatal lui, ereditar, il mostenise,

Si, acest instinct, il va duce la mari succese.

Strategia in luptele lui nu era prea complicata :

Avea la baza tot acest instinct, de fiecare data;

Se arunca vijelios in lupta, unde era conducatorul,

Spre a-l captura sau distruge cu toporul.

Deci, in acest caz, se impune concluzia :

Instinctul a fost mai puternic decat educatia !

Dar impreuna, cand sunt convergente,

Dau rezultate excelente !     7 martie 2012

NATURAE NON IMPERATUR NISI PARENDO

Naturii nu i se porunceste,

Decat prin supunere !

Spinoza spunea : “Deus sive Natura !”;

Adica : “Dumnezeu este Natura !”

Extinzand rationamentul,

Putem spune : Deus sive Universul,

Sau Deus sive Marele Tot.

Sunt expresii echivalente,

Si nu le gasim gresite.

Cum sa poruncesti naturii ?

Universului ?

Sau Marelui Tot ?

E un curaj idiot !

E ca si cum ai vrea sa-i poruncesti lui Dumnezeu;

Sarmanule Eu !

Dumnezeu porunceste :

Nu i se prunceste !

El este atotputernicul,

Ca si Natura sau Universul !

Omule, nu exagera !

Fii rational, nu te aventura !

Tu esti o mica furnica,

Cu orgoliu, dar dominat de neputinta si frica.

Dumnezeu, Natura, Marele Tot, Universul,

Te pot zdrobi, intr-o secunda, pe tine si tot demersul !

Nu te contra cu atotputernica natura !

Supune-te, resemneza-te si indura !

Implora-l pe Dumnezeu !

Sa te fereasca de rau.

A fost o vreme cand s-a crezut : ura ! ura !

               - 29 -

Putem transforma Natura !

A fost o mare naivitate,

Si o nemarginita credulitate.

Poti transforma,

Cate ceva,

In mediul de langa tine,

Pentru a-ti fi mai bine :

Ai ajuns sa faci ploaie si zapada, pe cale artificiala,

Sa explorezi Cosmosul, fara indoiala;

Datorita stiintei si tehnologiei, vei progresa mereu,

Dar nu vei putea transforma Natura; roaga-te lui Dumnezeu !

Omule, fii modest, nu da curs aventurii !

Nu incerca sa poruncesti Naturii !

     12 martie 2012

NON MULTA SED MULTUM

Nu mult, ci bine,

E o cerinta inteleasa de la sine.

E preferabil pentru societate,

Sa mearga pe calitate,

Caci binele apartine calitatii,

Iar multul, cantitatii.

Expresia : Nu mult, ci bine,

E echivalenta cu : putin si bine;

Putin si bine,

E superior lui putin si rau;

Dar e inferior lui mult si bine.

Dupa cum, mult si bine,

E inferior lui mult si foarte bine;

Foarte mult si rau,

E inferior lui foarte mult si bine;

Solutia optima e : foarte mult si foarte bine.

Sicietatea, trebuie sa aspire,

Catre aceasta din urma solutie.

     13 martie 2012

NULLA DIES SINE LINEA

Nici o zi fara o linie !

Lui Pliniu ii apartine.

Ne cere sa lucram permanent,

Ca sa dam randament,

In fiecare zi cate o linie,

Raspunde unei cerinte minime,

Dar liniile se insumeaza in timp, bineinteles,

Si asta inseamna un progres.

Dar daca tragi, pe zi, linii mai multe,

E si mai bine, pentru tine.

Aceasta cerinta se refera la scriere.

Se intelege, desigur, foarte bine.

Exista un exemplu absolut,

Greu de trecut;

Indianul Sri Chinmoy,

E omologat la nivel superior,

Fiind inscris in Cartea Recordurilor.

A scris in ani doi :

700 de carti importante;

5000 de cantece spirituale;

30000 de poezii;

A pictat 140000 de tablouri.

In total : 175700 de titluri,

Ceva, dincolo de puteri.

Lucra cu o rapiditate supraomeneasca,

Cu intentia ca timpul sa-l depaseasca.

La noi, in Romania,

Performanta apartine savantului Nicolae Iorga :

In circa 40 de ani,

A scris 1250 de carti;

          - 32 -

25000 de articole,

Si cate altele.

Ar veni cate 31 de carti pe an; ce cantitate !

Si aproximativ 612 articole.

Lucra foarte repede.

Dicta direct,

Fara nici un conspect.

Avea o memorie colosala,

Ce functiona, parca, fara oboseala.

Se pare ca utiliza adeseori,

In adunarea informatiilor, echipe de tineri cercetatori.

G. Calinescu, intr-o anumita lucrare,

Spune : N. Iorga nu construieste;

Cartile lui sunt culegeri de documente comentate;

Cataloage polemice;

Enciclopedii;

Si mai ales genealogii.

Dar, si G. Calinescu pacatuieste :

“Scrinul negru” este,

O culegere,

De materiale, neelaborate.

Desigur, aceasta e o disputa intre doi savanti,

In care e bine sa nu te amesteci.

Va decide istoria,

In favoarea unuia sau a altuia.

     13 martie 2012

SUMMA VOLUPTAS NON IN DIRE CARO, SED EST IN TE IPSO. QUAERE TU PULMENTARIA SUDANDO

Placerea sta in tine, nu in aroma rara;

Cauta gustul mancarii in osteneala !

Desigur, aroma nu are placere,

Ea apartine numai unei anumite persone.

Placerea si durerea sunt cele doua mari repere,

Pentru oricine; asa cum am argumentat, in alta parte :

Toate fiintele cauta placerea,

Si vor sa evite durerea.

Aici ni se recomanda placerea muncii,

Cu sudoarea fruntii.

Nu cauta placerea in activitatile triviale,

Ci in cele superioare.

In adevar, mancarea iti pare foarte buna,

Cand e castigata prin munca si ostenneala,

Si iti pare foarte rea,

Cand se asociaza cu lenea.

De vrei sa savurezi aroma mancarii,

Asociaz-o cu oboseala muncii !

Munca te oboseste,

Dar te si rasplateste :

Munca e singura creatoare,

De bunuri materiale si spirituale,

Munca, se stie bine,

Iti confera increderea in tine,

Te face robust,

Si optimist,

Increzator,

In viitor.

Ergoterapia, sau terapia prin munca,

Impotriva bolilor psihice, e foarte eficienta. 13 martie 2012

VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT

Vorba zboara,

Caci e ca un fulg de usoara,

Scrisul ramane, decenii, secole, chiar milenii,

Si serveste multe generatii.

Desigur, vorbele,

Exprima gandurile.

Diplomatul Taleyrand, a spus ca vorbele,

Sunt menite sa ascunda gandurile.

Prin aceasta exprimare s-a definit pe sine,

Cat se poate de bine :

Caci era un personaj viclean, peste masura,

Ascunderea gandurilor era, la el, principala trasatura.

Poate ca in diplomatie,

Ascunderea gandului e ceruta de profesie :

Gandul cel adevarat,

E substituit cu altul, denaturant, intentionat;

Cu scopul derutarii interlocutorului :

In favoarea falsificatorului.

S-a chinuit mult istoria si omenirea,

Ca sa inventeze vorbirea :

Mai intai, colectivitatile,

Au cunoscut semnele,

Isi comunicau prin ele,

De buna seama, ideile.

Mai apoi, comunicarea s-a perfectionat :

A aparut limbajul nearticulat,

Apoi limbajul articulat,

Cel mai perfectionat.

Prin puterea mintii si a vointei,

A aparut limbajul stiintei.

Matematica, logica, comunica prin formule,

Utilizand, din nou, semnele,

Dar sunt altele decat cele,

Utilizate de colectivitatile,

Asa numite, din diferite motive,

De catre istorici, primitive.

Semnele stiintei sunt incarcate,

De semnificatii bogate,

Dar complicate,

Si doar de unii cunoscute.

Si iata asa au aparut vorba si vorbirea,

Incat, prin ele, a progresat mult omenirea.

Au aparut limba si limbile, atat de multe si divesificate :

Aceasta e o enigma, cat de mare se poate.

Scrierea a cunoscut si ea o evolutie indelungata,

Progresiva si zbuciumata :

Mai intai s-a scris pe nisip sau pe pamant

Dar aceasta scriere se deteriora la ploaie si la vant;

Apoi pe coaja copacilor,

Fara un progres multumitor ;

S-a scris, mai apoi, pe piatra neslefuita sau slefuita,

Aceasta scriere avea sa fie de mai lunga durata;

Egiptenii au scris pe papirus :

Luat de pe Nilul de Sus.

In sfarsit, au fost inventata hartia;

Si Gutenberg Galaxia.

Dupa ea a fost inventat si computerul,

Care usureaza mult calculul si scrisul.

Daca vorbirea a aparut, oarecum, pe cale naturala,

Scrierea s-a nascut pe cale artificiala :

Ea este o uimitoare inventie a omului,

Datorata inteligentei lui.

Dar este ulterioara vorbirii;

Caci nu putea sa fie invers; contrazicea legile firii.

Sunt si acum colectivitati care cunosc vorbirea,

Dar nu si scrierea.

Vorbele, la ele, doar in memorie se fixeaza,

Si, in timp, ele se deterioreaza.

Desigur, e o mare dificultate,

Caci memoria nu le poate cuprinde pe toate.

Ea utilizeaza : inregistrarea, pastrarea,

Recunoasterea si reproducerea.

Dar acestea sunt limitate,

Si de timp conditionate.

Voi, elevi si studenti, cand ascultati,

Trebuie, prin scris, sa si notati.

Nu va bazati doar pe memorie,

Ea va insala si e provizorie.      

Vorba zboara :

Dar are aripi de ceara,

Cand da Soarele,

I se topesc aripile,

Si cade pe pamant,

Devenind cuvant.

Scrisul ramane mult, e viu, nu e mort :

Caci e fixat pe suport !

     9 martie 2012

CONSTRUCTORUL

Ti-ai dedicat tineretea si sanatatea construirii,

A ceva maret si trainic, greu de supus pieirii,

Ca mesterul Manole din Balada Argesului,

Fie, ca zidul sa nu te jertfeasca, ca pe Ana lui.

La munca pe branci, pe branci,

Cand mai dormi, cand mai mananci ?

De unde atata energie ?

Hei, viata are mai multe dimensiuni; se stie !

Mai Petrica din Zalau,

Unde e sufletul tau ?

O parte aici, restul in Valea Mitei,

Langa Fabrica de tevi pentru titei ?

Adu tu slana si palinca,

Sa petrecem cu lautari, la crasmarita Ilinca,

Sa uiti de durerea din vintre,

Sa mergi, optimist, inainte.

                      16 mai 2010

SURZENIA SI CREATIA

Titanul de la Bonn,

Genialul Beethoven; mai sus cu un ton,

Decat toti,

Muzicienii consacrati :

E un Miracol de Sus,

Ca si fara auz a compus !

A inversat simturile ?

Vedea oare sunetele ?

Desigur, vedea notele,

Si, prin ele, sunetele.

Asa cum Goya,

Precum i-a fost voia :

Pe nobila Cayetana,

In moravuri, nu prea puritana;

Frumoasa si dalba,

Ducesa de Alba,

De care s-a indragostit,

Ca un adolescent, la primul iubit :

Pictorul cel ursuz,

A pictat-o fara auz !

Nu-i era de folos :

I se parea chiar de prisos;

El n-a inversat simturile,

Vedea formele si culorile.

Eu, nu ma compar cu ei,

Dar am suficient temei,

Sa scriu surd stihurile :

Cu ochii, nu cu urechile !

     16 iunie 2011