Chiar daca s-a nascut la Hobita in 1876;
El, Brancusi, a devenit “Uomo universale”, cetatean de
onoare al intregii planete.
Chiar daca sugera sa se elaboreze o filosofie doar din
proverbe;
El n-a fost filosof, ci sculptor, dar un sculptor intelept.
Chiar daca isi tragea seva din folclorul romanesc;
El n-a fost un folclorist naiv, ci un om de inalta cultura.
Chiar daca a ajuns la o conceptie universala despre arta;
El a ramas cu radacinile adanc infipte in solul tarii sale.
Chiar daca se exprima prin metafore si paradoxuri;
El n-a fost un sofist, ci un artist.
Chiar daca a gasit in ou expresia ovoidala a Universului;
El a ramas un locuitor al Terrei.
Chiar daca a fost monumental, ca un zeu al Olimpului;
El a ramas “Cumintenia Pamantului”.
Chiar daca a gasit unitatea dintre spirit si materie;
El a fost omul spiritului.
Chiar daca era scump la vorba;
El era mare la fapta.
Chiar daca pridvoarele taranesti, din satul lui, avand stalpii
decorati cu romburi, au stat la baza inspiratiei sale pentru
“Coloana Infinita”;
El a transpus aceste imagini in concepte figurale universale.
Chiar daca geometria fusese aplicata in arhitectura;
El a aplicat-o si in sculptura.
Chiar daca a avut la baza o gandire mitica;
El a fost o fiinta emotional-rationala.
Chiar daca a existat o sculptura Antica si Renascentista;
El este parintele sculpturii moderne.
Chiar daca Antichitatea a cultivat smplitatea in sculptura;
Renasterea a preluat-o si a promovat-o, Rococoul a
ucis-o prin abundenta decorativa;
El a reinviat-o prin simplitatea esentelor.
Chiar daca s-a desprins de influenta lui Roden prin lucrarea
“Rugaciunea”;
El si-a depasit magistrul prin formele arhaice, originare,
descoperite si aplicate in sculptura.
Chiar daca a practicat o sculptura ridicata la dimensiuni
cosmice;
El a coborat-o, mai apoi, pe Pamant si a daruit-o oamenilor.
Chiar daca a sculptat “Masa Tacerii”;
El a vrut sa atraga atentia lumii contemporane ca e
inspaimantator de zgomotoasa.
Chiar daca a creat “Poarta Sarutului” intre chipuri reci
de piatra;
El ar fi preferat sarutul cald al “Domnisoarei Pogany”.
Chiar daca a construit “Coloana Infinita”;
El, prin antiteza, a vrut sa evoce ca viata omului e mult
prea finita; e doar nemarginita in succesiunea generatiilor.
Chiar daca avea o barba mare si aspra;
El avea un suflet bland si curat ca de copil.
Chiar daca n-a cunoscut teoria ideilor – esente platoniciene;
El a descoperit-o prin chintesente, ca elemente ale existentei
primare.
Chiar daca la fundamentele lumii el punea patru elemente :
piatra, lemnul, lutul si fierul;
El a considerat sufletul omului mai presus decat ele si l-a
exprimat magistral in sculpturile sale.
Chiar daca mainile lui puternice, de pietrar, aveau falange
noduroase, fiind maini ganditoare;
El avea insa un trup frumos si armonios; era “Un sfant pastor
roman”.
Chiar daca in sculptura au existat trei Dumnezei : Fidias,
Michelangelo;
El, romanul Brancusi, a fost al treilea si egalul lor.
21 februarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu