DESPRE AUTOR

DESPRE AUTOR SI PUBLICATII


ION MORARU

Nascut in comuna Gusoeni,

judetul Valcea, la 10 februarie

1932 ;


Licentiat in psihologie (1960) ;


Doctor in filosofie (1973) ;


Profesor universitar(1990) ;


Presedinte al Subcomisiei de Inventica

a Academiei Romane (1992-1996) ;


Presedinte-fondator al Asociatiei Romane

de Psihologie Haologica (2000) ;


Membru al Academiei de Stiinte din

New York (1995) ;


Decan al Facultatii de Psihologie-Sociologie

si Stiinte Politice a Universitatii Hyperion (2002).




Din lucrarile publicate :


MONOGRAFII SI MANUALE BAZATE

PE CERCETARI STIINTIFICE



1. Un model epistemologic-psihologic

al creativitatii tehnice (1980), lucrare distinsa

cu Medalia de Aur H. Coanda, clasa I, (1995) ;


2. Creativitatea sociala. Introducere in

socioeuristica (1981) ;


3. Actiunea sociala si comportamentul

individual. Premise pentru elaborarea

comportamentologiei (1986) ;


4. Strategii creative transdisciplinare.

Introducere in scientoeuristica (1992),

carte onorata cu Premiul "Ion Petrovici"

al Academiei Romane (1994) ;


5. Psihologia muncii, partea a doua,

Psihologia creativitatii (1993) ;


6. Cercetarea creativitatii si creatiei

prin metoda eurigramelor (1993) ;


7. Curs de psihoinventica (1994) ;


8. Stiinta si filosofia creatiei (1995) ;


9. Introducere in psihologia

manageriala (1995) ;


10. Psihologia creativitatii, vol. 1 (1997) ;


11. Psihologiaogia creativitatii, vol. 2 (1998) ;


12. Paradigma psihologiei haologice.

Aplicatii ale teoriei haosului

in psihologie (2000) ;


13. Misterul creatiei artistice ; Michelangelo-

daimonicul (2004) ;


14. Haosul - Cosmosul si geniile creatoare.

Introducere in psihologia haologica (2005) ;


15. Psihologia haologica (2006) ;


16. Michelangelo Buonarroti. Creativitatea

si creatia (2009).




TRATATE IN COLABORARE



1. Tratat de psihologie manageriala (1997) ;


2. Tratat de creatologie (1998).





POEZII



1. Ferestre spre interior (2007) ;


2. Daimoni creatori (2009) ;


3. Poeme si catrene (2011) ;


4. Dialoguri filosofice (2012) ;


5. Imperativus moralis (2012) ;


6. Genii si celebritati in versuri (2014) ;


7. Filosofia poeziilor Haiku 100, vol. 1 (2014) ;


8. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 2 (2014) ;


9. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 3 (2014) ;


10. Poezii Haiku despre ABBA (2014) ;


11. Poezii (2014) ;


12. Versuri (2014) ;


13. Stihuri (2014) ;


14 Idei in rime (2015) ;


15. Haiku profane si biblice (2015) ;


16. Diverse si sociale (2015).

vineri, 6 ianuarie 2012

INTELEPCIUNEA

ANONIMUS : Bunule Platon, rogu-te a-mi spune,
          In ce scop ai scris “Charmides sau despre intelepciune” ?
          Caci tu stiai mai bine ca oricine,
          Ce se intelege prin intelepciune !
           PLATON : Am scris dialogul pentru altii, nu pentru mine,
          Spre a-i dirigui catre intelepciune.
          Ca sa ajungem la intelepciune,
          Sufletului trebuie sa-i dam ingrijire.
          El se trateaza cu anumite descantece,
          Cu spusele si gandurile frumoase.
          Eu am invatat descantecul misterios,
          De la unul din medicii traci ai lui Zalmoxis.
          Acesti medici traci sunt de mare ajutor,
          Se zice ca au si darul de a te face nemuritor.
          Din aceste spuse, ganduri frumoase si descantece,
          Se naste intelepciunea in suflete.
          Altfel spus, intelepciunea inseamna,
          Sa faptuiesti toate masurat, linistit, in mers ca si in vorba.                                                                        
          Intelepciunea mai inseamna,
          Ceea ce-l face pe om rusinos, o anumita sfiala.
          Intelepciunea ii face pe oameni buni,
          Si nicidecum rai.
          Faptuirea celor bune,
          Inseamna intelepciune.
          De asemenea, inseamna intelepciune,
          A se cunoaste pe sine.
          Fii intelept ! Cunoaste-te pe tine insuti !
          Sunt poruncile zeului.
          Omul intelept se va cunoaste pe sine,
                              

          Va fi in stare sa cerceteze ce stie si ce nu stie.
          Si pe altii ii va cerceta ce stiu si ce nu stiu,
          Si  le va spune, cat nu e prea tarziu.
          Exista o cunoastere a cunoasterii din cate se spune,
          Dar nu stim daca ea tine tot de intelepciune.
          Intelepciunea ne e de mare ajutor,
          In gospodarirea caselor si a cetatilor.
          Intelepciunea e stiinta stiintelor,
          Stand in fruntea tuturor.
          ANONIMUS : Aristotel, magistre,
          Ce-mi poti spune tu despre intelepciune ?
          ARISTOTEL : Eu disting doua feluri de intelepciune,
          Stiu exact la ce sunt ele bune :
          1. Intelepciunea speculativa,
          Adica filosofia, termen care se compune din filia si sofia,
          Care, dupa cum se stie,
          Inseamna dragoste de intelepciune.
          Filosoful trebuie sa cunoasca principiile,
          Si concluziile ce decurg din ele;
          2. Intelepciunea practica,
          Ce tine de actiunea noastra.
          Are ca scop binele uman,
          Infaptuit cu perseverenta si elan.
          Intelept este omul care se pricepe,
          Prin ratiune si adevar sa delibereze.
          Pe Pericle il consideram intelept,
          Pentru ca e capabil sa discearna ce e bine si drept.
          Trebuie sa mai spunem ca cumpatarea,
          Salveaza intelepciunea.
          Aplicata la cetate, ratiunea practica implica,
          Forma ei superioara – cea legislativa.
          ANONIMUS :  Legiuitorule Cicero, reprezinti Dreptul,
          Cum este, din perspectiva ta, inteleptul ?
                                 
                                  

          CICERO : Nebunii sunt chinuiti de amintirea relelor,       
          Inteleptii se bucura de amintirea celor bune, a placerilor.
          Epicur, care era un intelept,
          Afirma ca trebuie sa traiesti viata intelept, cinstit si drept.
               2 ianuarie 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu