Asa a spus filosoful din Efes,
Vorbele lui au un profound inteles.
Nu judeca omule in pripa !
Gandeste totul in perspectiva :
Tanarul trece in batran,
Inteleptul devine nebun,
Frumosul se transforma in urat
Si curgerea nu se opreste la atat :
Muntele se pravaleste in mare,
Pamantul se indeparteaza de Soare,
Viata se stinge ca o lumanare.
Spatiul se dilata fara de hotare,
Megastelele, secatuite, in gauri negre se prefac,
Oare nimic nu le mai vine de hac ?
Mai au inca un strop de energie si gravitatie,
Nu atat cat sa le puna in rotatie.
Cand le pierd, in pulbere se descompun,
Se sparg ca niste bule de sapun.
Galaxia isi epuizeaza energia,
In Univers domneste stihia,
Ordinea se metamorfozeaza in haos,
Cu cate o secunda de repaus.
Dar si haosul se reaseaza candva in ordine,
Nu e o vesnica si neagra dezordine,
La o proportie bine definita, intre cele doua,
Apare, parca din neant, o minune noua :
Se ivesc pe o bucla germenii vietii,
Cosmosul e iar in pragul diminetii.
Daca Marele Tot evolueaza in ciclu,
Mica Planeta, Pamantul, ii urmeaza principiu’ ?
Ceea ce despre intreg se spune,
Ar trebui sa fie valabil si pentru minuscula lume.
Atunci, viata dupa moarte e posibila ?
Mintea noastra nu e atat de previzibila !
Deci, totul curge, in spirala, la infinit,
Asa ne-a invatat marele Heraclit.
13 aprilie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu