DESPRE AUTOR

DESPRE AUTOR SI PUBLICATII


ION MORARU

Nascut in comuna Gusoeni,

judetul Valcea, la 10 februarie

1932 ;


Licentiat in psihologie (1960) ;


Doctor in filosofie (1973) ;


Profesor universitar(1990) ;


Presedinte al Subcomisiei de Inventica

a Academiei Romane (1992-1996) ;


Presedinte-fondator al Asociatiei Romane

de Psihologie Haologica (2000) ;


Membru al Academiei de Stiinte din

New York (1995) ;


Decan al Facultatii de Psihologie-Sociologie

si Stiinte Politice a Universitatii Hyperion (2002).




Din lucrarile publicate :


MONOGRAFII SI MANUALE BAZATE

PE CERCETARI STIINTIFICE



1. Un model epistemologic-psihologic

al creativitatii tehnice (1980), lucrare distinsa

cu Medalia de Aur H. Coanda, clasa I, (1995) ;


2. Creativitatea sociala. Introducere in

socioeuristica (1981) ;


3. Actiunea sociala si comportamentul

individual. Premise pentru elaborarea

comportamentologiei (1986) ;


4. Strategii creative transdisciplinare.

Introducere in scientoeuristica (1992),

carte onorata cu Premiul "Ion Petrovici"

al Academiei Romane (1994) ;


5. Psihologia muncii, partea a doua,

Psihologia creativitatii (1993) ;


6. Cercetarea creativitatii si creatiei

prin metoda eurigramelor (1993) ;


7. Curs de psihoinventica (1994) ;


8. Stiinta si filosofia creatiei (1995) ;


9. Introducere in psihologia

manageriala (1995) ;


10. Psihologia creativitatii, vol. 1 (1997) ;


11. Psihologiaogia creativitatii, vol. 2 (1998) ;


12. Paradigma psihologiei haologice.

Aplicatii ale teoriei haosului

in psihologie (2000) ;


13. Misterul creatiei artistice ; Michelangelo-

daimonicul (2004) ;


14. Haosul - Cosmosul si geniile creatoare.

Introducere in psihologia haologica (2005) ;


15. Psihologia haologica (2006) ;


16. Michelangelo Buonarroti. Creativitatea

si creatia (2009).




TRATATE IN COLABORARE



1. Tratat de psihologie manageriala (1997) ;


2. Tratat de creatologie (1998).





POEZII



1. Ferestre spre interior (2007) ;


2. Daimoni creatori (2009) ;


3. Poeme si catrene (2011) ;


4. Dialoguri filosofice (2012) ;


5. Imperativus moralis (2012) ;


6. Genii si celebritati in versuri (2014) ;


7. Filosofia poeziilor Haiku 100, vol. 1 (2014) ;


8. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 2 (2014) ;


9. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 3 (2014) ;


10. Poezii Haiku despre ABBA (2014) ;


11. Poezii (2014) ;


12. Versuri (2014) ;


13. Stihuri (2014) ;


14 Idei in rime (2015) ;


15. Haiku profane si biblice (2015) ;


16. Diverse si sociale (2015).

marți, 17 ianuarie 2012

JOHANN WOLFGANG GOETHE

Nascut in 1749, la Frankfurt, pe Luna Plina si faste planete,
Ce i-au amplificat ritmurile biologice pe-ndelete.
Natura, l-a inzestrat estetic pe Goethe, cu deplina generozitate :
A fost frumos, monumental chiar, pana si pe patul de moarte.
Dincolo de aspectul exterior,
Biopsihismul sau a fost cu totul superior :
O vie si permanenta curiozitate,
Incat nimic important sa nu-I scape;
Capacitatea de a fabula,
Poate cea mai importanta pentru creatia sa;
Simtul frumosului, de arta l-a apropiat,
Observarea si autoobservarea, permanent l-au perfectionat.
A avut multiple inclinatii si talente;
Un coeficient de inteligenta maxim ( 200), dupa cercetari recente,
Campul sau vizuat a fost extrem de mare :
A descifrat mersul istoriei, chiar si la imensa departare.
L-au inzestrat parintii si bunicii,
Cu alese insusiri corporale si daruri ale mintii :

          “Statura, tata-mi darui
            Si-un rost serios in viata,
            Maicuta, gust de-a povesti
            Si firea cea glumeata.

            Bunicul cu ochi dulci privea
            Femeile – ca mine,
            Bunica aurul iubea
            Si-asta boala-mi curge-n vine”.

Epoca, cu marile-i evenimente, l-a favorizat :
De doua ori s-a intalnit cu Napoleon, marele imparat :
Au nutrit reciproc o spontana  simpatie,
Ce s-a manifestat printr-o surprinzatoare trainicie.
Napoleon : Nu-mi place cum se termina Werther;
Goethe : Da Sire, sfarsitul unui roman e regretat de oricare cititor.
A durat in poezie, roman, teatru, stiinta, scrisori, aforisme,
N-a mai avut domenii pentru a sa roditoare minte.
Daca si alte ramuri ale literelor s-ar fi inventat,
E sigur ca si in ele ar fi creat.
Goethe a scris “Faust” : in sase decenii, doua volume,
Fara egal, ca timp de elaborare si spatiu problematic, in lume :
Eroul sau a incheiat un pact cu diavolul,
Spre a-si vinde acestuia sufletul,
In schimbul cunoasterii depline,
A reintoarcerii la gingasa iubire din infloritoarea junime.
El tinde a-i cere clipei pe loc sa se opreasca,
Cand ea va straluci de dalba frumusete femeiasca.
Volumul al II-lea, chiar in final,
Evoca “Etern – femininul”, la modul omagial.
Dar iata, a sosit, cu adevarat, evenimentul,
Ce merita, in cinstea lui, de a opri pe loc timpul :
Cand Faust cheama salahorii, slugile,
Sa puna mana pe unelte,
Spre a indigui valurile,
Ce amenintau campiile :


     “Acelei clipe as putea sa-i spun, intaia oara :
       Ramai, ca esti atata de frumoasa !
       Caci urma zilei mele pamantene,
       Nici in eoni nu poate sa dispara,
       Si presimtind o fericire, ce inalta se-nfiripa,
       Eu gust acum suprema clipa.”



S-a manifestat ca un geniu multilateral, fara de hotare :
A dat speciei umane un nou impuls spre o evolutie creatoare;
Ca un daimon, a incalcat, prin faustul sacrificiu, legile firii,
Aratandu-i omului cum, prin actiune, gaseste calea fericirii.
Opera sa prodigioasa un falnic monument cultural i-a ridicat,
In imperiul literelor a fost cel mai mare imparat
     12 februarie 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu