E marea sarbatoare a primaverii,
In livada au inflorit merii,
Si margaritarul a imbobocit,
Cucul a revenit si pe cant s-a pornit.
Pastele evoca patimile si rastignirea Domnului,
Apoi, coborarea de pe cruce a lui Mesia,
In bratele mamei sale, Fecioara Maria.
Michelangelo a ilustrat acest moment,
Sculptand “Pieta”, un admirabil monument:
Maria e de o neasemuita frumusete,
Dar i se citeste pe fata o adanca tristete,
Caci tine pe Isus mort, pe picioarele sale,
E cuprinsa de o cumplita durere si jale.
Trupul lui e asezat nu in somptuos mausoleu,
Ci intr-un mormant simplu, ca al oricarui evreu,
Deasupra o lespede au asezat,
Peste noapte nimeni nu l-a vegheat.
Dar a treia zi, o minune mare s-a petrecut:
Mormantul era gol, trupul disparut,
Isus, cel mort pe cruce, a inviat,
Ucenicii au vorbit cu el si au confirmat.
Iata ca viata a biruit asupra mortii,
Asa a vrut Dumnezeu Tatal, si nu sortii.
Pentru om Pastele incepe cu lacrimi,
Ca si Domnul, omul trece prin multe patimi,
Apoi suferinta se transforma in bucurie,
Inviind Isus, intreaga natura invie.
Acest miracol e plin de povata:
Omul are temei sa aspire si el la a doua viata,
Nu-i luati aceasta sublima speranta !
E mobilul cel mai puternic, cu siguranta.
Se canta Deniile, in Saptamana Mare,
Prohodul, la inmormantare,
La Inviere se ia lumina,
Apoi credinciosii se aseaza la cina.
5 aprilie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu