Goya

                     A diminuat linia, in favoarea culorii,

                     Fapt ce se simte in stralucirea picturii,

                     Renunta la stilul clasic, traditional,

                     Pentru unul, oarecum personal.

                     Abordeaza nu numai aspectele frumoase,

                     Dar si pe cele umbroase,

                     Nu doar frumusetea fizicului,

                     Ci si profunzimea psihicului.

                     A avut ca aliati: norocul lui fabulos,

                     Talentul si iubirea pentru sexul frumos.

                     Din satul Fuendetodos, prin Zaragoza, o escala,

                     Ajunge, printre straini, in Capitala.

                     Aici, norocul si arta portretului l-au ajutat,

                     Sa se faca repede cunoscut si apreciat.

                     A cedat-o pe Pepa, la cerere, lui don Manuel,

                     Ca, in schimb, el sa aduca un prieten din exil.

                     Astfel, si-a facut din primul ministru un protector,

                     Ce i-a acordat un permanent ajutor:

                     A convins regina sa fie numit pictorul Casei regale,

                     Si presedinte al Sectiei de pictura la Academie.

                     Tot atotputernicul Manuel, cortejo-ul reginei,

                     L-a recomndat la rege si la mai marii zilei.

                     Pe oricare femeie si-o dorea metresa,

                     De la prostituata, pana la ducesa:

                     Executand portretul “Ducesa de Alba”,

                     A facut o mare pasiune pentru ea.

                     Nudul splendid, numit “Maja Desnuda”,

                     O reprezinta pe frumoasa Cayetana.

                     Capricioasa, aroganta, trufasa; jubila,

                     Si nu voia sa scape din mana prada:

                            

                     L-a dus la corrida, teatre, muzee,

                    Au umblat prin carciumile periferice.                                                                                    

                     In carciuma voalata ? Gestul a iesit cu iritare,

                     Goya sta cu mana pe cutitul de la cingatoare:

                     “Tiranas” si “Boleros” au cantat,

                     “Fandango”, cu avant, au dansat.

                     Pana ce, intr-o buna zi, pe neasteptate,

                     In atelier, copilaroasa a inceput sa se dezbrace,

                     Si-a scos, fara jena, rochia aurita, corsetul,

                     Lenjeria intima, si-a desfacut parul,

                     S-a asezat pe podea, intr-o pozitie nefireasca,

                     Si l-a invitat pe tomnaticul pictor s-o iubeasca.

                     A posedat-o viguros, ca un majo, nebuneste,

                     Fara prea multe menajamente.

                     Cayetana a fost complet satisfacuta,

                     Pentru un timp a ramas muta,

                     Comparativ cu fragilul ei barbat,

                     A gasit, iata, un amant adevarat.                     

                     Starea de fericire generata de Cayetana,

                     S-a simtit creativ in conduita lui Goya:

                     Ochiul a devenit mai ager, mana mai sigura,

                     Imaginatia mai combinativa, mintea mai clara:

                     A pictat “Familia lui Carlos”, cu nuante satirice,

                     Un risc enorm; ele puteau sa-i fie fatidice.

                     Prietenii se temeau, ca-l vor vedea intemnitat,

                     Tot norocul: prim-pictor, a fost avansat !

                     Titlul Plansei 43, cu fantome, din “Caprichos”,

                     Este : “ Sueno dela razon produce monstruos”.

                     Inchizitia pandeste; si l-a avertizat, ca sa stie:

                     Ca opera lui, “Caprichos”, pacatuieste prin erezie.

                     Cuprins de panica, cunoscand urmarile,

                     A obtinut, cu greu, riscand, protectia Casei regale:

                                       

                     Caci vazand “Hasta la muerte”, chiar de la inceput,

                     In babornita sulemenita, regina s-a recunoscut.

                                                                           30 mai 2011