DESPRE AUTOR

DESPRE AUTOR SI PUBLICATII


ION MORARU

Nascut in comuna Gusoeni,

judetul Valcea, la 10 februarie

1932 ;


Licentiat in psihologie (1960) ;


Doctor in filosofie (1973) ;


Profesor universitar(1990) ;


Presedinte al Subcomisiei de Inventica

a Academiei Romane (1992-1996) ;


Presedinte-fondator al Asociatiei Romane

de Psihologie Haologica (2000) ;


Membru al Academiei de Stiinte din

New York (1995) ;


Decan al Facultatii de Psihologie-Sociologie

si Stiinte Politice a Universitatii Hyperion (2002).




Din lucrarile publicate :


MONOGRAFII SI MANUALE BAZATE

PE CERCETARI STIINTIFICE



1. Un model epistemologic-psihologic

al creativitatii tehnice (1980), lucrare distinsa

cu Medalia de Aur H. Coanda, clasa I, (1995) ;


2. Creativitatea sociala. Introducere in

socioeuristica (1981) ;


3. Actiunea sociala si comportamentul

individual. Premise pentru elaborarea

comportamentologiei (1986) ;


4. Strategii creative transdisciplinare.

Introducere in scientoeuristica (1992),

carte onorata cu Premiul "Ion Petrovici"

al Academiei Romane (1994) ;


5. Psihologia muncii, partea a doua,

Psihologia creativitatii (1993) ;


6. Cercetarea creativitatii si creatiei

prin metoda eurigramelor (1993) ;


7. Curs de psihoinventica (1994) ;


8. Stiinta si filosofia creatiei (1995) ;


9. Introducere in psihologia

manageriala (1995) ;


10. Psihologia creativitatii, vol. 1 (1997) ;


11. Psihologiaogia creativitatii, vol. 2 (1998) ;


12. Paradigma psihologiei haologice.

Aplicatii ale teoriei haosului

in psihologie (2000) ;


13. Misterul creatiei artistice ; Michelangelo-

daimonicul (2004) ;


14. Haosul - Cosmosul si geniile creatoare.

Introducere in psihologia haologica (2005) ;


15. Psihologia haologica (2006) ;


16. Michelangelo Buonarroti. Creativitatea

si creatia (2009).




TRATATE IN COLABORARE



1. Tratat de psihologie manageriala (1997) ;


2. Tratat de creatologie (1998).





POEZII



1. Ferestre spre interior (2007) ;


2. Daimoni creatori (2009) ;


3. Poeme si catrene (2011) ;


4. Dialoguri filosofice (2012) ;


5. Imperativus moralis (2012) ;


6. Genii si celebritati in versuri (2014) ;


7. Filosofia poeziilor Haiku 100, vol. 1 (2014) ;


8. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 2 (2014) ;


9. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 3 (2014) ;


10. Poezii Haiku despre ABBA (2014) ;


11. Poezii (2014) ;


12. Versuri (2014) ;


13. Stihuri (2014) ;


14 Idei in rime (2015) ;


15. Haiku profane si biblice (2015) ;


16. Diverse si sociale (2015).

vineri, 6 ianuarie 2012

VIRTUTILE SI VICIILE

                
          ANONIMUS : Inteleptule Platon,
          In Dialogul tau intitulat “Menon”,
          Chiar in Prefata,
          Formulezi intrebarea :  daca virtutea se invata ?
          Exemplifici virtutea :
          Cu barbatia, chibzuinta, intelepciunea, generozitatea.
          Dar o definitie a virtutii in genere,
          Ai avut in vedere ?
          PLATON : Virtutea e sa vrei cele bune,
          Si sa poti de ele dispune.
          Virtutea nu e un dar de la natura,
          Nici o invatatura.
          Cei care o poseda din plin,
          Au dobandit-o printr-un har divin.
          ANONIMUS :  O, Aristotel, magistre,
          Despre virtute, doresc o mai riguroasa definitie !
          Si daca se poate, imi cer iertare,
          Si o anumita clasificare.
          ARISTOTEL : Virtutea se clasifica :
          In dianoetica si etica.
          Prima se naste si se dezvolta prin invatatura,
          Se dobandeste, prin deprinderi, cealalta.
          Virtutea o putem defini ca o aptitudine,
          De a infaptui lucrurile cele mai frumoase.
          Viciul, daca vrei,
           E contrariul ei.
           Virtutea e calea de mijloc, bineinteles,
           Intre insuficienta si exces.
           Ea e o medietate,
           Adica, masura justa intre cele doua extreme.
                                 

          In oferirea si primirea de bunuri materiale,
          Exemplele sunt multilaterale :
          Linia de mijloc e generozitatea,
          Excesul e risipa,
          Insuficienta e avaritia.
          Curajul este linia de mijloc, din cate pot socoate,
          Intre frica si temeritate.
          In hranire virtutea e cumpatarea,
          Excesul ar fi lacomia, insuficienta e inanitia.
          ANONIMUS : Cicero, legiuitorule,
          Ce-mi poti spune tu despre virtute ?
          CICERO : Eu inteleg prin virtute,
          Ceea ce este demn sa fie pretuit in sine,
          Virtutile se impart in doua clase :
          Cele innascute, numite nevoluntare,
          Si cele care depend de vointa, numite voluntare.
          Acestea din urma cer imperativul,  se intelege :
          Sa traiesti urmand virtutea ca pe o lege !
          Printre vicii putem enumera : Uratenia sufleteasca,
          Avaritia, lasitatea, teama, prostia, pofta libidinoasa.
          ANONIMUS : In ceea ce priveste virtutile innascute,
          O, Aristotel si tu Cicero, am o observatie :
          Dupa cum se demonstreaza in Psihologie,
          Se naste doar o predispozitie catre viciu sau virtute.
          Ea e de natura ereditara, din cate se stie,
          Dar e numai un suport, o conditie,
          Pe acest suport, se formeaza virtutea, pe indelete,
          In conditii de mediu favorabil si prin educatie.
          Dupa cum intr-un mediu rau si lipsa de instruire,
          Se formeaza viciile.
          Argumentul e valabil si pentru Platon :
          E gresit a spune ca virtutea e dobandita prin har divin.
                  31 decembrie 2011

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu