Ambii parinti se trageau din familii de preoti,
Muzica s-a transmis ereditar, de la bunici la nepoti,
Asa a primit-o Enescu ca potentialitate,
Era un dar al naturii, inainte de toate.
S-a nascut in 1881, intr-un mediu taranesc muzical,
Tarafurile, horele, doinele, bocetele erau fara egal.
Relieful ondulat din Liveni emana frumusete,
Din toate acestea copilul avea ce sa invete.
La cinci ani a scris opera “Tara Romaneasca”,
Ca viitor compozitor ea avea lumii sa-l vesteasca.
La opt ani studia muzica la Viena,
Implinind treisprezece ani, spre Paris se indrepta.
La cincisprezece ani “Poema Romana” compunea,
Ce i-a adus in Franta, o meritata faima, iar lui increderea.
A fost un copil minune, cu adevarat,
Pentru el muzica era un dar de la zei lasat.
Mai mult decat oriunde in aceasta lucrare,
Sufletul muzical romanesc rasuna in triluri de privighetoare.
In ea sunt redate amintirile din copilarie,
E bogata de imagini ce starnesc bucurie :
Se aud clopotele, cantul preotilor, glasul unui pastor,
Furtuna se domoleste, cocosii canta, e sarbatoare-n popor.
Bach, Beethoven, Brahms au fost idolii lui,
I-au influentat imaginatia cu maretia cantului,
Bach era ca Sfanta Cuminecatura, luata cu smerenie,
Se cerea ascultat in odajdii, cu miros de tamaie.
La cei trei se mai adauga Mozat si Wagner,
Primul este un geniu innascut, cu totul legendar,
Ii admira pe contemporanii lui, Debussy si Ravel,
Ultimul era egalul sau, compunea ca si el.
In prima tinerete,
Era in cautarea unei teme marete.
Un spectacol de teatru,
Ii sugereaza subiectu’.
Sofocles e parintele antic al acestei idei,
Oedip este numele ei.
Fleg a scris un Libret inspirat,
Un deceniu in stare de incubatie el a stat,
Permanent l-a slefuit si l-a redimensionat,
Pana cand masura potrivita a capatat.
Enescu l-a primit ca pe un pretios dar,
Era compus cu sensibilitate poetica si teatral har.
Oedip comite paricidul si incestul impins de destin,
Afland, cunoaste cel mai mare chin,
Drept pedeapsa ochii si-i scoate,
Tebanii il alunga orb din cetate.
Zece ani Enescu va lucra,
Sa compuna pentru Libret muzica.
L-a ajutat si inspiratia sentimentala,
Cu printesa Cantacuzino, ca partenera de viata ideala.
Ca model al orbului l-a avut pe organistul Vierne,
Avea un glaucom, ce-l facea mult sa sufere.
Mai puternic ca destinul, Oedip il declara pe om,
Enesca subliniaza muzical idea prin sfertul de ton.
Ca interpret al lui oedip, pe Saliapin l-a vrut,
Dar el cand a vazut Libretul a ramas mut :
L-a speriat dimensiunea rolului,
Era prea mult pentru varsta lui.
L-a ales pe Andre Pernet, fara sa se retina,
Care i-a dat o satisfactie deplina.
Cele 18 repetitii facute de Philippe Gaubert, cu orchestra,
Au pregatit cu grija premiera :
Pe scena, regizate de Pierre Chereau, 350 de persoane,
Presarate printre ale palatului Laios, marete coloane,
In decorul magnific al lui Andre Boll, evoluau cu mare avant,
Onduland cantecul intre Cer si Pamant.
Miscarea scenica,
Se desfasura tot mai dinamica,
Muzica producea in sala,
O mare tensiune emotionala.
Opera Oedip a fost declarata ca una din culmile muzicii,
Enescu plutea pe aripile fericirii.
Drept rasplata pentru geniala creatie,
Autorul a primit Crucea Legiunii de Onoare.
Pentru tinerii compozitori,
Enescu a lasat un Decalog cu sfaturi,
Cea mai draga i-a fost compozitia,
Dar si vioara, in vremuri grele, a fost prietena sa.
Pianul l-a ajutat sa compuna,
I-a folosit enorm in creatie starea sa de visare continua.
A desfasurat o munca uriasa,
Ca aceea a condamnatului la ocna,
Lucra incet la manuscrise, in mare taina,
Ca si cum cineva voia sa i le sustraga.
Dar erau atat de ilizibile,
Incat descurajeau pe oricine ar fi avut aceasta intentie.
Exemplu de demnitate si de modestie,
El a onorat Franta si patria sa, mandra Romanie.
Enescu e geniul muzical al poporului roman,
In lumea sunetelor a fost supremul stapan.
19 februarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu