O, mareata, nestatornica, Fortuna,
Zeita, olimpiana, stapana,
Tu faci si desfaci tot jocul,
Si detii cheia de la caseta cu norocul.
Cu unii esti generoasa pe loc,
E filius fortunae, omul cu noroc,
Cu altul te arati rece, fara echivoc,
E filius nonfortunae, lipsit de noroc.
Unii au norocul cu carul,
Iar altii doar cu degetarul.
Cum acorzi tu norocul si nenorocul ?
Prin lingusire, ruga, care e mijlocul ?
Inaintea unei batalii, Alexandru consulta astrele,
Sa vada cat ii sunt de favorabile sansele,
Caesar, credea cu tarie in al sau noroc,
Bona Fortuna nu l-a parasit mai deloc.
Napoleon, se baza pe steaua lui,
Care l-a calauzit in marile batalii.
Astrele, steaua, inseamna tot norocul,
Ca si cum tiganca ti-ar prevesti cu ghiocul.
Geniile sunt sensibile la noroc,
Cu el trec prin lupte, apa si foc.
Dar si oamenii de rand evoca norocul,
Il doresc alaturi in mai tot locul,
Se roaga la icoane si la sfinti,
Ii implora pe bunii monahi - parinti,
Sa le acorde noroc, macar un dram,
Si pentru el depun la Cutia milei, un ban.
Oare norocul se poate cumpara ?
E imposibil, caci s-ar vinde cu tona !
Bogatii l-ar cumpara chiar cu vagonul,
Iar saracii l-ar cersi doar cu pumnul.
Se spune ca norocul ti-l faci tu singur,
E poate Fortuna ce merge la sigur,
Nu asteptati norocul sa cada din Olimp !
Ganditi corect, actionati bine si la timp !
Astfel, norocul va fi cu voi,
Va va ajuta la greutati si la nevoi.
18 august 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu