DESPRE AUTOR

DESPRE AUTOR SI PUBLICATII


ION MORARU

Nascut in comuna Gusoeni,

judetul Valcea, la 10 februarie

1932 ;


Licentiat in psihologie (1960) ;


Doctor in filosofie (1973) ;


Profesor universitar(1990) ;


Presedinte al Subcomisiei de Inventica

a Academiei Romane (1992-1996) ;


Presedinte-fondator al Asociatiei Romane

de Psihologie Haologica (2000) ;


Membru al Academiei de Stiinte din

New York (1995) ;


Decan al Facultatii de Psihologie-Sociologie

si Stiinte Politice a Universitatii Hyperion (2002).




Din lucrarile publicate :


MONOGRAFII SI MANUALE BAZATE

PE CERCETARI STIINTIFICE



1. Un model epistemologic-psihologic

al creativitatii tehnice (1980), lucrare distinsa

cu Medalia de Aur H. Coanda, clasa I, (1995) ;


2. Creativitatea sociala. Introducere in

socioeuristica (1981) ;


3. Actiunea sociala si comportamentul

individual. Premise pentru elaborarea

comportamentologiei (1986) ;


4. Strategii creative transdisciplinare.

Introducere in scientoeuristica (1992),

carte onorata cu Premiul "Ion Petrovici"

al Academiei Romane (1994) ;


5. Psihologia muncii, partea a doua,

Psihologia creativitatii (1993) ;


6. Cercetarea creativitatii si creatiei

prin metoda eurigramelor (1993) ;


7. Curs de psihoinventica (1994) ;


8. Stiinta si filosofia creatiei (1995) ;


9. Introducere in psihologia

manageriala (1995) ;


10. Psihologia creativitatii, vol. 1 (1997) ;


11. Psihologiaogia creativitatii, vol. 2 (1998) ;


12. Paradigma psihologiei haologice.

Aplicatii ale teoriei haosului

in psihologie (2000) ;


13. Misterul creatiei artistice ; Michelangelo-

daimonicul (2004) ;


14. Haosul - Cosmosul si geniile creatoare.

Introducere in psihologia haologica (2005) ;


15. Psihologia haologica (2006) ;


16. Michelangelo Buonarroti. Creativitatea

si creatia (2009).




TRATATE IN COLABORARE



1. Tratat de psihologie manageriala (1997) ;


2. Tratat de creatologie (1998).





POEZII



1. Ferestre spre interior (2007) ;


2. Daimoni creatori (2009) ;


3. Poeme si catrene (2011) ;


4. Dialoguri filosofice (2012) ;


5. Imperativus moralis (2012) ;


6. Genii si celebritati in versuri (2014) ;


7. Filosofia poeziilor Haiku 100, vol. 1 (2014) ;


8. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 2 (2014) ;


9. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 3 (2014) ;


10. Poezii Haiku despre ABBA (2014) ;


11. Poezii (2014) ;


12. Versuri (2014) ;


13. Stihuri (2014) ;


14 Idei in rime (2015) ;


15. Haiku profane si biblice (2015) ;


16. Diverse si sociale (2015).

luni, 9 ianuarie 2012

PRIETENIA

ANONIMUS : Aristotel, stagirite,
           Prietenia e printre bunurile cele mai pretuite,
           Te rog sa-mi spui si mie,
           Ce se intelege prin prieten si prin prietenie !
           ARISTOTEL : Prietenul e un suflet care locuieste,
           In doua corpuri si ii prieste.
           Atasamentul fata de lucrurile neanimate,
           Nu-l numim prietenie, pentru ca nu se poate,
           Pentru ca intre noi si cele nevii, toate,
           Nu exista reciprocitate.
           Prietenia presupune o bunavointa reciproca,
           Dupa cum am scris in “Etica nicomahica”.
           Prietenia presupune o bunavointa de rang inalt,
           Fiecare dorind binele celuilalt.
           Sunt mai multe specii ale prieteniei,
           Si tot atatea sunt si obiectele ei.
           Cei care se bucura de un atasament reciproc,
           Isi doresc binele unul altuia, fara echivoc.
           La cei care atasamentul reciproc isi are sursa in utilitate,
           Nu se iubesc unul pe altul pe baza de sentimente.
           Ci in virtutea avantajului, mereu sperat,
           Ce-i poate reveni fiecaruia din partea celuilalt.
           La fel se intampla si in prieteniile bazate pe placere,
           Nu pentru calitatile lor intrinsece,
           Sunt indragiti oamenii de spirit,
           Ci pentru cele ce interlocutorilor transmit.
           Cand prietenia se bazeaza pe interes e clar pentru oricine,
           Ca ne iubim prietenii pentru propriul nostru bine.
           In aceste cazuri prietenul nu e iubit pentru ce reprezinta,
           Ci pentru ce ne este util si placut noua, ca tinta.
           Aceste prietenii se destrama usor,
                                      

            Ele nu pot avansa, nu inregistreaza un spor.
            Cand oamenii inceteaza sa ne mai fie placuti sau utili.
            Nu-i mai putem considera nici prieteni.
            Utilitatea nu e ceva durabil, in vreme,
            Ci variaza dupa imprejurari si interese.
            Aceasta forma de prietenie o intalnim, bineinteles,
            La oamenii maturi si la tineri, bazata pe interes.
            Prietenii de acest fel nu cunosc intimitatea in relatii,
            Pentru ca adesea nici nu se agreeaza unii pe altii.
            Nici unul nu cauta societatea celuilalt,
            Decat daca e vorba de un profit.
            In aceasta forma de prietenie,
            Includem si relatiile de ospitalitate.
            Tinerii, traind sub dominatia pasiunii,
             Nu se raporteaza la principiile ratiunii.
             Prieteniile lor pe cat de repede se infiripa,
             Pe atat de repede se destrama.
             Asemenea prietenii sunt repede schimbatoare,
             Mai ales cand au temeiul in actele erotice.
             Care cel mai adesea sunt dictate de pasiune,
             Si isi au sursa in placere.
             Asupra acestor sentimente nu poti sa deliberezi,
             Ele se schimba chiar de mai multe ori pe zi.
             Perfecta este insa prietenia, fara indoiala,
             Intre oamenii cu noblete spirituala,
             Ale caror afinitati izvorasc permanent,
             Din virtutea lor intrinseca, moment cu moment.
             A-i dori binele dezinteresat celuilalt,
             Inseamna a-i fi prieten, in sensul cel mai inalt.
             Este firesc ca o asemenea prietenie sa fie durabila,
             Si cu adevarat, calitativ veritabila.
             Ceea ce este bun, in sens absolut,
             Este cu necessitate si placut.
                                   

                Prietenia atinge aici cea mai de sus treapta,
                Si cea mai desavarsita.
                Este de la sine inteles ca asemenea prietenii sunt rare,
                Ele necesita timp si deprinderi comune.
                Caci oamenii nu se pot cunoaste bine,
                Decat dupa ce au consumat impreuna un glod de sare.
                Prieteniile inalte,
                Se bazeaza pe cunoastere si incredere.
                Cand prietenia e atasata doar interesului,
                Ea dispare o data cu incetarea profitului.
                Prieteniile bazate pe interes,
                Sunt posibile si intre oameni viciosi, e de inteles,
                Viciosii vor fi prieteni din interes si placere personala,
                Oamenii virtuosi, din noblete spirituala.
                Prietenia de valoare,
                Nu e posibila decat intre oamenii de virtute.
                Ea e mai presus de calomnii,
                Prietenii urmaresc a nu se nedreptati.
                Distanta nu distruge prietenia adevarata,
                Ci ii impiedica doar manifestarea directa.
                Daca absenta devine cronica,
                Poate afecta prietenia, oricat ar fi fost ea de temeinica.
                Caci prietenia, cu toata seriozitatea o spun,
                Se bazeaza pe viata in comun.
                La persoanele ursuze si la cele in varsta,
                Prietenia este mai rara :
                Caracterul lor dificil,
                Impiedica prietenia: el e ca la copil.
                O prietenie nu poate fi egala pentru mai multe personae,
                Cum nu poti fi indragostit simultan de mai multe fete.
                Oamenii favorizati de soarta n-au nevoie de prieteni utili,
                Ci doar de prieteni agreabili.
                Dar cei aflati la putere se bazeaza pe exceptii,
                                  

                Ei au nevoie atit de prieteni agreabili, cat si de cei utili :
                Cei agreabili, sa-i amuze;
                Cei utili sa le execute ordinele.
                Omul virtuos se imprieteneste de la egal la egal,
                Nu se poate imprieteni cu cel care-l depaseste social,
                Decat daca acesta il egaleaza in virtute,
                Cazuri foarte rar intalnite.
                Exista si o altfel de prietenie,
                Precum cea a sotului fata de sotie,
                Dar nici aici egalitatea nu e deplina,
                Caci structura lor e diferita :
                Nu se realizeaza identitatea,
                Intre ceea ce-si ofera unul altuia.
                Dupa cum persoanele, de orice valoare lipsite,
                Nu pot pretinde prietenia unor oameni de virtute.
                Prietenia inseamna, in primul rand, a iubi,
                Fara iubire reciproca nu exista prietenii si prieteni.
                Prietenia, din cate se pare, si cat se poate,
                Sporeste si spiritul de dreptate si de bunatate.
                      7 ianuarie 2012    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu