Cuvant vechi, din limbile greaca si latina,
Dar care nu are o explicatie deplina,
Inseamna destin, soarta, fatalitate,
Fiecare il interpreteaza cum poate.
Destinul, il prescriu la nastere ursitoarele,
Cand pruncul abia deschide genele ?
E oare vointa libera a celor trei,
Sau e o hotarare luata de zei ?
Au ei un raboj pentru fiecare,
Unde, ii prescriu locul lui sub Soare ?
Ii insaileaza pe el toate evenimentele vietii,
Incepand cu primele ore ale diminetii ?
Totul trebuie sa decurga conform inscrisului,
Nici o abatere nu i se permite insului.
Destinul este implacabil si nemilos,
Orice incalcare nu-ti e de folos.
E preferabil sa-i slujesti pe zeii nemuritori,
Care prin jertfe si ritualuri, devin ingaduitori :
Cand Agamemnon a pornit impotriva Troiei,
N-avea vant ca sa-i sufle ale sale corabii,
Artemis, i-a cerut sacrificial Ifigeniei, iubita-i fiica,
Regele, n-a stat la indoiala nici o clipa,
Jertfa a induplecat-o pe zeita ocrotitoare,
Prin vant prielnic sa-i maie corabiile pe mare.
Destinul, desi emanat din vointa zeilor,
Se autonomizeaza si devine neiertator.
E oare un instrument al preaputernicilor,
De a tine-n frau vointa oamenilor ?
Un dicton spune : iubeste-ti destinul !
Amor fatum si indura chinul !
Cum sa iubesti ceea ce-ti provoaca suferinta ?
Ceva ce incalca propria-ti vointa.
Destinul pe Oedip l-a obligat,
Sa savarseasca cel mai mare pacat,
Pe tatal sau sa il omoare,
Cu maica lui sa se insoare,
Fratii sa-i fie ca si copii,
Iar din cainta el sa-si scoata ochii.
Asa ne spune tragedianul Sofocles,
Pentru epoca lui e poate de inteles,
Dar acum, in destin sa mai crezi orbeste,
E mai mult decat o banala poveste.
Prin puterea mintii, opune-te lui !
Caci nu e prietenul omului.
Faureste-ti soarta prin propria munca si vointa !
Apeleaza la filosofie, bazeaza-te pe stiinta !
E mai corect sa socoti fatalitatea ca provenita din erori,
S-o interpretezi ca pe o serie de intamplari.
Prin Epicur, clinamenul atomilor de la verticala,
Deschide un drum larg spre libertatea personala.
Unde e doar necessitate, pe ea destinul infloreste,
Intamplarea vine sa corecteze si construieste.
Ea confera autonomie actului de vointa,
Scuteste omul de teama si suferinta,
Inseamna o abatere de la tiranica necessitate,
Asa sunt oranduite in lume toate.
Prin aleatoriu scapam de a soartei robie,
El ii confera omului indrazneala si maretie.
Ceea ce apartinea candva doar zeilor,
Intra acum in puterea si actiunea oamenilor.
19 mai 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu