DESPRE AUTOR

DESPRE AUTOR SI PUBLICATII


ION MORARU

Nascut in comuna Gusoeni,

judetul Valcea, la 10 februarie

1932 ;


Licentiat in psihologie (1960) ;


Doctor in filosofie (1973) ;


Profesor universitar(1990) ;


Presedinte al Subcomisiei de Inventica

a Academiei Romane (1992-1996) ;


Presedinte-fondator al Asociatiei Romane

de Psihologie Haologica (2000) ;


Membru al Academiei de Stiinte din

New York (1995) ;


Decan al Facultatii de Psihologie-Sociologie

si Stiinte Politice a Universitatii Hyperion (2002).




Din lucrarile publicate :


MONOGRAFII SI MANUALE BAZATE

PE CERCETARI STIINTIFICE



1. Un model epistemologic-psihologic

al creativitatii tehnice (1980), lucrare distinsa

cu Medalia de Aur H. Coanda, clasa I, (1995) ;


2. Creativitatea sociala. Introducere in

socioeuristica (1981) ;


3. Actiunea sociala si comportamentul

individual. Premise pentru elaborarea

comportamentologiei (1986) ;


4. Strategii creative transdisciplinare.

Introducere in scientoeuristica (1992),

carte onorata cu Premiul "Ion Petrovici"

al Academiei Romane (1994) ;


5. Psihologia muncii, partea a doua,

Psihologia creativitatii (1993) ;


6. Cercetarea creativitatii si creatiei

prin metoda eurigramelor (1993) ;


7. Curs de psihoinventica (1994) ;


8. Stiinta si filosofia creatiei (1995) ;


9. Introducere in psihologia

manageriala (1995) ;


10. Psihologia creativitatii, vol. 1 (1997) ;


11. Psihologiaogia creativitatii, vol. 2 (1998) ;


12. Paradigma psihologiei haologice.

Aplicatii ale teoriei haosului

in psihologie (2000) ;


13. Misterul creatiei artistice ; Michelangelo-

daimonicul (2004) ;


14. Haosul - Cosmosul si geniile creatoare.

Introducere in psihologia haologica (2005) ;


15. Psihologia haologica (2006) ;


16. Michelangelo Buonarroti. Creativitatea

si creatia (2009).




TRATATE IN COLABORARE



1. Tratat de psihologie manageriala (1997) ;


2. Tratat de creatologie (1998).





POEZII



1. Ferestre spre interior (2007) ;


2. Daimoni creatori (2009) ;


3. Poeme si catrene (2011) ;


4. Dialoguri filosofice (2012) ;


5. Imperativus moralis (2012) ;


6. Genii si celebritati in versuri (2014) ;


7. Filosofia poeziilor Haiku 100, vol. 1 (2014) ;


8. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 2 (2014) ;


9. Filosofia poeziilor Haiku, vol. 3 (2014) ;


10. Poezii Haiku despre ABBA (2014) ;


11. Poezii (2014) ;


12. Versuri (2014) ;


13. Stihuri (2014) ;


14 Idei in rime (2015) ;


15. Haiku profane si biblice (2015) ;


16. Diverse si sociale (2015).

marți, 17 ianuarie 2012

FATUM

Cuvant vechi, din limbile greaca si latina,
Dar care nu are o explicatie deplina,
Inseamna destin, soarta, fatalitate,
Fiecare il interpreteaza cum poate.
Destinul, il prescriu la nastere ursitoarele,
Cand pruncul abia deschide genele ?
E oare vointa libera a celor trei,
Sau e o hotarare luata de zei ?
Au ei un raboj pentru fiecare,
Unde, ii prescriu locul lui sub Soare ?
Ii insaileaza pe el toate evenimentele vietii,
Incepand cu primele ore ale diminetii ?
Totul trebuie sa decurga conform inscrisului,
Nici o abatere nu i se permite insului.
Destinul este implacabil si nemilos,
Orice incalcare nu-ti e de folos.
E preferabil sa-i slujesti pe zeii nemuritori,
Care prin jertfe si ritualuri, devin ingaduitori :
Cand Agamemnon a pornit impotriva Troiei,
N-avea vant ca sa-i sufle ale sale corabii,
Artemis, i-a cerut sacrificial Ifigeniei, iubita-i fiica,
Regele, n-a stat la indoiala nici o clipa,
Jertfa a induplecat-o pe zeita ocrotitoare,
Prin vant prielnic sa-i maie corabiile pe mare.
Destinul, desi emanat din vointa zeilor,
Se autonomizeaza si devine neiertator.
E oare un instrument al preaputernicilor,
De a tine-n frau vointa oamenilor ?
Un dicton spune : iubeste-ti destinul !
Amor fatum si indura chinul !
Cum sa iubesti ceea ce-ti provoaca suferinta ?
Ceva ce incalca propria-ti vointa.
Destinul pe Oedip l-a obligat,
Sa savarseasca cel mai mare pacat,
Pe tatal sau sa il omoare,
Cu maica lui sa se insoare,
Fratii sa-i fie ca si copii,
Iar din cainta el sa-si scoata ochii.
Asa ne spune tragedianul Sofocles,
Pentru epoca lui e poate de inteles,
Dar acum, in destin sa mai crezi orbeste,
E mai mult decat o banala poveste.
Prin puterea mintii, opune-te lui !
Caci nu e prietenul omului.
Faureste-ti soarta prin propria munca si vointa !
Apeleaza la filosofie, bazeaza-te pe stiinta !
E mai corect sa socoti fatalitatea ca provenita din erori,
S-o interpretezi ca pe o serie de intamplari.
Prin Epicur, clinamenul atomilor de la verticala,
Deschide un drum larg spre libertatea personala.
Unde e doar necessitate, pe ea destinul infloreste,
Intamplarea vine sa corecteze si construieste.
Ea confera autonomie actului de vointa,
Scuteste omul de teama si suferinta,
Inseamna o abatere de la tiranica necessitate,
Asa sunt oranduite in lume toate.
Prin aleatoriu scapam de a soartei robie,
El ii confera omului indrazneala si maretie.
Ceea ce apartinea candva doar zeilor,
Intra acum in puterea si actiunea oamenilor.
     19 mai 2007

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu